4,526 matches
-
multe feluri de prăjituri, cozonaci, vinețuri; ești Întrebat al cui ești, ce mai face mama, tata; te-mbujorezi când dai cu ochii de vreo fetișcană (a Învățătorului sau profesorului din sat), cu care Îți imaginaseși mai știu eu ce; frămânți noroaie sau zăpezi pe ulițe unde n-ai călcat În viața ta; ești amețit de-atâta trudă și vâjâie inima-n tine. Timp de câteva clipe, te uiți prostit la luna de pe cer. Uimită, și luna se uită la tine. De
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
un veac și format din unsprezece volume, dar ordinea de apariție a romanelor nu coincide cu ordonarea lor în cadrul ciclului: volumul I e Ieșirea din iarnă, 1981; volumul II - Fluviile, 1980; volumul III - Te Deum la Grivița, 1978; volumul IV - Noroaiele, 1982; volumul V - Scrisoare de la Rahova, 1977; volumul VI - Noaptea otomană, 1979 etc. „Panoramic”, „panoramare”, „caleidoscop de secvențe eteroclite”, „policronie”, „decupaj cinematografic” sunt câțiva dintre termenii ori formulele prin care exegeza a încercat să aproximeze caracteristicile unei alcătuiri romanești care
ANGHEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
București, 1975; Scrisoare de la Rahova, București, 1977; O clipă în China, București, 1978; Te Deum la Grivița, București, 1978; Noaptea otomană, București, 1979; Săptămâna patimilor, București, 1979; Popasuri între arme, București, 1979; Fluviile, București, 1980; Ieșirea din iarnă, București, 1981; Noroaiele, București, 1982; Zăpezile, București, 1984; Cutremurul, București, 1986; Întoarcerea morților, București, 1987; Ieșirea la mare, București, 1988; Fascinația ierbii, București, 1988; Zăpezile de-acum un veac, I-II, București, 1996; O istorie posibilă a literaturii române. Modelul magic, pref. Ilie
ANGHEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
gramineele. În anul de grație 1804, ca și În anul MCXX, a fost recunoscut faptul că este nespus de plăcut pentru un bărbat sau o femeie să Își poată spune, privindu-și concetățenii: „Mă aflu deasupra lor; Îi stropesc cu noroi din trăsură, Îi ocrotesc, Îi cârmuiesc și fiecare vede limpede că Îi cârmuiesc, Îi ocrotesc și Îi stropesc cu noroi; fiindcă un om care Îi stropește cu noroi, ocrotește sau cârmuiește pe ceilalți vorbește, mănâncă, doarme, tușește, se Îmbracă, se
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pentru un bărbat sau o femeie să Își poată spune, privindu-și concetățenii: „Mă aflu deasupra lor; Îi stropesc cu noroi din trăsură, Îi ocrotesc, Îi cârmuiesc și fiecare vede limpede că Îi cârmuiesc, Îi ocrotesc și Îi stropesc cu noroi; fiindcă un om care Îi stropește cu noroi, ocrotește sau cârmuiește pe ceilalți vorbește, mănâncă, doarme, tușește, se Îmbracă, se distrează În alt fel decât cei stropiți, ocrotiți și cârmuiți”. Și VIAȚA ELEGANTĂ a izbucnit!... Și s-a avântat, nespus
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
poată spune, privindu-și concetățenii: „Mă aflu deasupra lor; Îi stropesc cu noroi din trăsură, Îi ocrotesc, Îi cârmuiesc și fiecare vede limpede că Îi cârmuiesc, Îi ocrotesc și Îi stropesc cu noroi; fiindcă un om care Îi stropește cu noroi, ocrotește sau cârmuiește pe ceilalți vorbește, mănâncă, doarme, tușește, se Îmbracă, se distrează În alt fel decât cei stropiți, ocrotiți și cârmuiți”. Și VIAȚA ELEGANTĂ a izbucnit!... Și s-a avântat, nespus de strălucitoare, nespus de nouă, nespus de veche
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a avântat, nespus de strălucitoare, nespus de nouă, nespus de veche, nespus de tânără, nespus de mândră, nespus de spilcuită, nespus de Încuviințată, Îndreptată, sporită și reînsuflețită de acest monolog uimitor de moral, religios, monarhic, literar, constituțional, egoist: „Stropesc cu noroi, ocrotesc...” etc. Căci principiile după care se conduc și trăiesc cei care au talent, putere sau bani nu vor semăna niciodată cu cele ce cârmuiesc viața vulgului. Or, nimeni nu vrea să aparțină vulgului!... Viața elegantă este, prin urmare, În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pălăriei pe care o poartă, doamna se teme de ploaie, iar domnul de soare sau de praf. Imprevizibili precum niște barometre, au ajuns să ghicească vremea, lasă totul baltă și se evaporă la primul nor. Uzi leoarcă și plini de noroi, o dată ajunși acasă se acuză reciproc de necazuri; niciunde În largul lor, ei nu se bucură cu adevărat de nimic. Această doctrină a fost rezumată Într-un aforism aplicabil tuturor existențelor, de la aceea a femeii nevoite să Își ridice rochia
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
v...zut repede avantajele pe care le putea obține din urmă rebeliunii lui Țîțo și a Început seria marilor procese amintite mai sus. La Tirana, Sofia și Budapesta, Koçi Xoxe, Traicio Kostov și László Rajk au fost arestați, tîrÎți În noroi, torturați, condamnați și executați pentru c... au Încercat, chipurile, s... distrug... regimurile socialiste cu complicitatea activ... a liderilor iugoslavi. În notă din 28 septembrie 1949 trimis... de sovietici guvernului iugoslav, prin care anula tratatul de prietenie și cooperare semnat de
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
după Annemarie Malefijt (1968, pp. 216-225) există trei mari categorii de divinație: divinația fără experiment uman, divinația care implică experiențe umane și divinația prin vise sau transă. În prima categorie intră: auguratul (citirea unor omen), geomanția (interpretarea urmelor din pământ, noroi), piromanția (interpretarea jocului flăcărilor), litomanția (interpretarea formelor stâncilor sau ale diferitelor aranjări de pietre), hidromanția (intepretarea formelor din apă), astrologia (citirea stelelor), somatomanția (interpretarea formelor din corpul omenesc), neomanția (interpretarea alunițelor), frenologia (interpretarea formelor craniene), oftalmoscopia (citirea În ochi), palmistria
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ospățul comunitar (M.P. Willocks, 2007, pp. 26-27): În apropierea mesei cu oaspeții se ridicau flăcări dintr-un rug imens, În jurul căruia o hoardă de țigani se bătea cu bețe și În loc de bile aruncau unii În alții cu pietre mânjite cu noroi, iar la sfârșitul bătăliei au dansat În jurul rugului. Nu departe de acesta se afla și un butoi uriaș, din care a fost oferit tuturor celor care se adunaseră acolo vin gratuit. Între timp a luat sfârșit și jocul de la Schutzenwerkstatt
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vânt. [...]/Înapoi niciun drum nu mai duce. " " Je m'agenouille sous le vent. [...]/Îl n'y a plus aucun chemin de retour,/Îl n'y a aucune voie. " (Epilog/Épilogue) (Romanescu, 1998 : 22) ; " Nu știi/că numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi ? " " L'ignorais-tu vraiment/que dans leș lacs boueux/Poussent leș plus beaux/Leș plus purs nénuphars ? " (Vei plânge mult ori vei zâmbi ?/Pleureras-tu ? Souriras-tu ?) (Romanescu, 1998 : 29) ; " în zori de zi am vrea să fim și
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
cu fluturii, cu Dumnezeu. Voilà la terre bercée du bleu des cieux/ Où îl vécut, contemporain de Dieu ! " (Cântec pentru anul 2000/Chanson pour l'an 2000) (Romanescu, 1998 : 60) ; Eu/nu mă căiesc/c-am adunat în suflet și noroi -/dar mă gândesc la tine. " " Non, je ne regrette pas/D'avoir parmi leș perles/ Du coffre de mon âme/Un peu de boue./ Mon problème ce n'est que țoi [...]. " ( Vei plânge mult ori vei zâmbi ?/Pleureras-tu ? Souriras-tu ?) (Romanescu
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
putut ajunge la Logos. Hrisov postum al înaintașilor petrecuți în obscuritate și dizgrație, cartea poetului e rodul unei munci îndârjite cu verbul, a cărui forță taumaturgică vine din transmutarea veninului și a imundului în lumină spirituală: „Din bube, mucigaiuri și noroi/ Iscat-am frumuseți și prețuri noi”. Cuvinte potrivite a fost gândit ca un itinerar sacru: căutarea dumnezeirii, supremă împlinire pentru om. Cu toate că și alte teme (iubirea, trecutul) sunt implicate aventurii capitale, asumarea dramatică a identității, axa ei o constituie Psalmii
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
M. Toneghin), București, 1934; Tichia de mărgăritar, București, 1935; Cine a ucis? (în colaborare cu G. M. Amza), București, 1936; Paraziții tacâmului (în colaborare cu M. Toneghin), București, 1938; Vampirul (în colaborare cu G. M. Amza), București, 1938; Femeia din noroi, București, 1939; Dorel pleacă în lume, București, 1939; Vagabondul sentimental, București, 1939; Vitriol, București, 1939; Zoologice, București, 1941; Thalassa, București, 1941; I. Gr. Periețeanu, poet al mării, București, 1942; Pentru o femeie, București, 1943; Zăpada mieilor, București, 1944; Lacrimile pământului
BILCIURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]
-
universul acela inuman... Nici o surpriză nici când, în țăcănitul șinelor, noaptea, străbătea o șoaptă: se anunța moartea unui pasager îngropat în densitatea vieților învălmășite. O singură dată, în decursul acelei lungi traversări jalonate de suferință, de sânge, de boli, de noroi, i s-a părut că întrevede un crâmpei de seninătate, de înțelepciune. Era deja de cealaltă parte a Uralului. La ieșirea dintr-un târg pe jumătate mistuit de un incendiu, a zărit câțiva oameni așezați pe un tăpșan presărat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lor pământul acesta de la Stalingrad până la Berlin. Fratele lui, fără să vrea să-l jignească, remarca atunci că „după cum știe toată lumea”, artileria era zeița războiului modern. Puțin câte puțin, cei din artilerie se vedeau tratați ca învârtiți, iar infanteria, din cauza noroiului de pe drumurile de război, devenea „infecteria”. În momentele acelea, prietenul lor cel mai bun, fost pilot pe avion de vânătoare, intervenea cu argumentele lui și conversația intra într-un picaj foarte periculos. Și nu cântăriseră încă nici meritele respective ale
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îndârjire, fug de oraș, de societate, de confort, se contopesc cu pădurea și, adesea, acolo își sfârșesc zilele ca vânători sau ca vagabonzi. Pașka aducea în clasă miros de pește, de zăpadă și, în timpul moinei, miros de lut. Înota în noroi zile întregi pe malul Volgăi. Și, dacă venea la școală, o făcea ca să n-o necăjească pe mama lui. Întotdeauna în întârziere, fără să ia în seamă ocheadele disprețuitoare ale viitorilor adulți, traversa clasa și se strecura în banca lui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aruncam priviri distrate spre viața reală. Și viața reală era stratul de apă pe care, tremurând, îl văzusem băltind în fundul gropii, în ziua înmormântării. Sub o ploaie măruntă de toamnă, încet, coborau sicriul într-un amestec de apă și de noroi... Viața reală s-a făcut simțită și o dată cu sosirea mătușii mele, sora mai mare a tatălui meu. Locuia într-un orășel muncitoresc, a cărui populație se scula la cinci dimineața și se revărsa la porțile uzinelor lui gigantice. Femeia aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să se asemene foarte mult cu acea tristă bravadă. Îmi imaginam o femeie îmbrăcată în negru care, în primele ceasuri ale unei dimineți întunecate de iarnă, va intra într-un orășel de frontieră. Pulpana paltonului ei va fi năclăită de noroi, șalul ei gros - plin de ceață rece. Va împinge ușa unei cafenele, la colțul unei piețe înguste, adormite, se va așeza la fereastră, lângă calorifer. Și, privind prin geam fațada liniștită a vechilor clădiri alasciene, femeia va murmura încet de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ani. E Nicolae Bălcescu, elev În clasa a IV-a. E Îmbrăcat Într-un fel de haină scurtă, Închisă la gât, cu șapca pe cap și e Încălțat cu cizmulițe. Locuind tocmai În afară de oraș, trebuie să străbată ulițele desfundate de noroi. La subsuoară are un pachet de cărți și caiete legat cu sfoară. Se scotocește În buzunare și se apropie sfios de alvițarul care se ridicase bucuros să-și servească mușteriul. Își alege cu poftă o bucată de alviță și tocmai
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
vă cer nici chiar dreptate, căci ea este azi un nume Și la ce v-aș cere-o oare, singură sunt vinovată, Singură îmi port pedeapsa cea cumplit de mare, toată, Sunt de rând, sunt o pierdută, o femeie din noroi, Cine vrea ca să mă aibă, vie care va din voi... Cine-ar zice cumcă celui eu am fost soție dreaptă... O soție i-e credință, o soție îl așteaptă. Dar din clipa-n care dânsul se dusese l-am uitat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
milă. Unde-i mila mea? Nu cer Nici dreptate - căci dreptatea ce-mi rămâne e să pier, Sunt pierdută, pîngărit-am focul strămoșeștei vetre, Vrednică a fi ucisă jos pe uliță cu pietre, Sunt de rând, ca o femeie ridicată din noroi, Cine vrea ca să mă aibă - vie care va din voi! Nimeni dintre voi [ - ^ - ] nu-ndrăznească-a zice-acum Că am fost soția dreaptă a lui Gruie, că-l zugrum. Nu l-am înșelat cu altul, nu eu mi-am făcut de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
toate aste poartă mândrie în privire și gesturi și vrând să arate cu fală din ruinele lui mândrul însă golul Eu. Ferice daca dă de un amic ce satisface onoarea lui, ferice! Dar când grandoarea cade într-un cuib de noroi, a, ce urât putrezește atuncea! (s-așază lângă masă, aruncă cartea pe ea și-și razemă capul de mîni) O, daca n-ar fi reamintirea, daca n-ar fi, atunci aș visa mai puțin în felul acesta și n-aș
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
HISTR[IO] Amin! (îl duce pe Felice pîn-în ușă. Fel[ice] iese. Histrio rămâne pe gînduri) Cum se joacă soartea atât de schimbătoare cu noi d-a mincea. Când zboară mincea sus pîn-în nouri, când repede ca fulgerul cade în noroi. Daca nu te-ai putea obicinui cu nimica n-ai avea nimica de pierdut și de nemica n-ai putea să te plângi; dar fiecare ține la câte ceva; cine nu ține la nimica, cine n-are nemica e egal
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]