2,656 matches
-
timp confuzia și dezordinea care rezultau de pe urma lor. Dar astăzi, împrejurimile sunt schimbate; principele domnitor n-are decât o autoritate restrânsă, o forță morală și materială destul de limitată și finanțele sunt în cea mai tristă stare. Prima spaimă trecută, se nutrește acum speranța că răul nu va ajunge aici și că anotimpul avansat reprezintă deja un obstacol pentru propagarea sa. Au fost luate totuși câteva bune măsuri de poliție sanitară și orașul este ținut mai curat decât a fost vreodată. S-
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Umblă cu nasul pe sus. De când s-a ajuns, nu mai știe de prieteni." Sau: Nu se iubește decât pe sine". Nu aveau dreptate, el iubea pictura, o iubea pe Louise, copiii, pe Rateau, pe încă vreo câțiva prieteni, și nutrea o mare simpatie pentru toată lumea. Dar viața e scurtă, timpul zboară ca vântul, iar energia lui Jonas avea și ea o margine. Era greu să pictezi lumea și oamenii și, în același timp, să trăiești în mijlocul lor. Nu putea nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
curậnd... Mă obișnuisem să fiu o femeie adevarată și să privesc în sufetul fiecărui bărbat ca într-o vitrină. Yon mi se refuza cu încăpătậnare privirii, deși toată ființa mea se străduia din răsputeri să ascundă pasiunea pe care o nutrea pentru el. Exista însă, dincolo de ceea ce nu puteam noi percepe, o nu știu ce forță inexplicabilă mediatoare acestei legături. Numai o pasiune oarbă, unică și neinvincibilă dă prețul adevăratei vieți. Yon întelesese asta înaintea mea și descoperise în alt context calea cea
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
și uscat Al vechiului pământ care ne naște - Certîndu-ne-ntre noi, ființi ciudate, Grețoase în deșărtăciunea lor. Este un ce măreț în firea noastră, Dar acel ceva nu din noi răsare. O moștenim de la Titanul mort. De la pământ, în care ne nutrim. În moartea lui e ceva sfânt și mare, E o gîndire-adîncă și-ndrăzneață Pentru ce el fu condamnat la moarte. Viața noastră e o ironie, Minciuna-i rădăcina ei. Dorința De-a fi și de-a-avea singur tot ce este Principiul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Din inima-mi și minte i-a ei pe totdeuna? {EminescuOpIV 271} O tu! tu Dumnezeul și viața vieții mele, Privește-amărăciunea-mi și spune nu ți-i jele? Nici astăzi al tău suflet de mine nu se-ndură? Viața-mi se nutrește din acea dulce gură, De-un zâmbet, de o vorbă ce mi-o arunci de milă - Să te iubesc atâta, nu e păcat copilă? Pe maică-mea sărmana atâta n-am iubit-o Și totuși când pe dânsa cu țărnă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
educate dintre vânzătoare și, în parte, pentru că uneori nu venea deloc la serviciu. Acum era foarte sigură că urma să aibă un copil. Și, pentru că soțul ei încă nu o abandonase de tot, i-a spus și lui. Cred că nutrea speranța că el îi va face mărturisiri complete, dar n-aș putea băga mâna în foc pentru asta. E greu să știi exact ce e în capul unei femei sau al unui bărbat. Oricum, n-a mers. La scurtă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
și adevărului. Aspectele rele, urâte și false ale vieții sunt fie intenționat (și zadarnic) eliminate, fie, pur și simplu, evitate ca fiind „rele”. Calea taoistă constă în recunoașterea și echilibrarea forțelor opuse implicite tuturor situațiilor și fenomenelor, dar nu se nutresc nici un fel de iluzii referitoare la „învingerea” vreunei forțe cosmice, fie ea pozitivă sau negativă. Fizica newtoniană, marca gândirii științifice occidentale până acum doar câteva zeci de ani, percepe universul ca fiind o mulțime de obiecte statice fără legătură între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
-ului Prin faptul că este legat de imagini concrete și senzoriale și că, oricît de complexă ar fi construcția și interpretarea sa simbolică, el rămîne mereu În atingere nemijlocită cu realitatea lor palpabilă, cu solul din care crește și se nutrește, se poate spune că haiku-ul are un caracter anteic. Anteu este unul dintre giganți, fiu al Geei și al lui Poseidon. Se spune că trăia undeva În teritoriile unde se află Libia de astăzi, că provoca la luptă pe
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ingineri înainte de inventarea calculatorului electronic. Când Blaise avea douăzeci și trei de ani, tatăl lui a alunecat pe gheață, fracturându-și coapsa. A fost îngrijit de un grup de janseniști, catolici dintr-o tagmă formată în special pe baza urii nutrite împotriva iezuitismului. În curând, întreaga familie Pascal a devenit adepta lor, iar tânărul Pascal, un antiiezuit, un contra contrare formator. Iar noua lui religie nu era bună pentru un tânăr om de știință. Episcopul Jansenius, inițiatorul curentului religios, declarase că
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
romane, indianiști «specialiști» într una din religiile indiene și așa mai departe. Cu alte cuvinte, istoria religiilor se va fărâmița la infinit și fragmentele ei se vor resorbi în diverse «filologii», care, astăzi, îi furnizează încă sursele documentare și îi nutresc hermeneutica proprie.“ Cercetătorul religiilor ca hermeneut va face, creator, trecerea de la dimensiunea descriptivă în studierea fenomenului religios la dimensiunea normativă, atingându-și miza de a-i propune și a-i oferi o călăuză către sine omului de astăzi: „[...] Din efortul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
însă, aprinzând un foc și aruncând mingea prin mijlocul flăcărilor, au considerat că a fost purificată. Știu că aceasta este o copilărie și o rămășiță a unui vechi obicei. Dar este și un indiciu care poate arăta și câtă ură nutrea întregul oraș față de nebunia ariană”. (Casiodor, Istoria bisericească tripartită, cartea a VII-a, capitolul XVI, în PSB, vol. 75, p. 287 288) „Dacă ați face studiul vostru și meditația Sfintelor Scripturi, dacă v-ați pregăti în fiecare zi la luptă
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
acelea liliachii și umbrele deșarte ale morților sunt Nimicul vieții. E grăitor faptul că, pentru a le da umbrelor o clipă de consistență, de conștiință și de memorie, Odiseu le dă să bea din sângele unor animale jertfite, adică le nutrește cu un principiu vital, trezindu-le o clipă din neființa lor cu iz de mucegai. Gloria Și totuși oamenii epopeii cunosc o formă a nemuririi și tânjesc după ea. Nu perpetuarea în urmași, care asigură doar persistența speciei, ci perpetuarea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
acelea liliachii și umbrele deșarte ale morților sunt Nimicul vieții. E grăitor faptul că, pentru a le da umbrelor o clipă de consistență, de conștiință și de memorie, Odiseu le dă să bea din sângele unor animale jertfite, adică le nutrește cu un principiu vital, trezindu-le o clipă din neființa lor cu iz de mucegai. Gloria Și totuși oamenii epopeii cunosc o formă a nemuririi și tânjesc după ea. Nu perpetuarea în urmași, care asigură doar persistența speciei, ci perpetuarea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
of Windsor (v. Bibliografia). ************************ În timpul croazierei efectuate cu Simpson și cercul lor de prieteni intimi în Mediterana, s-a lăsat filmat în șort și cu bustul gol. ** Deși se știa că prințul nu putea avea copii. *** Familia imperială germană mai nutrea la data aceea speranța că monarhia ar putea fi restaurată. Cel de-al XII-lea Cancelar (prim ministru) al Republicii de la Weimar, Heinrich Brüning, avusese ideea de a restaura dinastia Hohenzollern manu militari. †††††††††††††††††††††††† Sturmabteilung (= batalion de asalt) era o formațiune
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
în Hristos și pentru trăirea și mărturisirea ei cu abnegație. În acest sens, volumul de față se dorește a fi un sprijin și unimbold în aprofundarea, prețuirea și mărturisirea dreptei credințepentru toți care îl vor lectura cu atenție și răbdare.Nutrim nădejdea că volumul va fi bine primit în mediile universitare, academice, dar și în rândul credincioșilor noștri preocupați de cunoașterea credinței celei drepte și de neîncetata cultivareși apărare a acesteia căci ea este „încredințarea celor nădăjduite,dovedirea lucrurilor celor nevăzute
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
acest excelent cunoscător al limbii sale materne, mi-au prilejuit o mulțime de constatări lexicografice, gramaticale, literare și istorice»” (IX, 613). Întreaga ființă a cărturarului, cu a lui „tainică simțire”, îi dădea certitudinea că limba română nu s-a putut „nutri” în secolele XIII, XIV, XV cu două cincimi de elemente slave, o cincime maghiară și una turcică. Criticând traducerea din franceză și germană „a unor producte nesănătoase”, Eminescu se întreabă „Cui folosesc? Ele întăresc numai ideea falsă că poporul în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
discuție cuvântul seamă (samă) (Ib.), pe care lingviștii și astăzi îl tratează ca fiind recent, de origine maghiară. Concluzia simbiozei traco-române este trasă de E. în felul următor: „Ramură mutată în pământ departe de trupina părințească, limba românească s-a nutrit în mediul ei nou prefăcând nutrimentul în organe specifice ale sale, și rămânând limbă romanică” (Ib.). Într-o clasificare a științelor, din 1 aprilie 1882, Eminescu vorbește de o „știință națională” specifică fiecărui popor, care se opune științelor naturale și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
române el are în vedere faptul că această vechime nu a putut fi adusă de coloniștii latini, întrucât autohtonii veneau cu limba, cultura și mitologia lor proprie din adâncul istoriei. Vorbind de faptul că limba adusă de romani „s-a nutrit în mediul ei nou prefăcând nutrimentul în organe specifice ale sale și rămânând limbă romanică”, Eminescu exprimă, cum se putea în epocă, faptul că latina a adus în estul Europei, cu precădere, structura morfematică și flexionară a limbii, structură pe
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ajuns pentru ca să le dea zile, ci pentru ca să-i împiedice de a muri.“ Un alt vizitator francez (citat de D. Drăghicescu) pe meleagurile noastre afirmă: „țăranul român se mulțumește să ceară de la pământ numai cât trebuie ca să plătească stăpânului și să nutrească familia; apoi, neavând nici o încredere în viitor, nu mai are nici un interes să lucreze pe socoteala lui.“ Însuși D. Drăghicescu, în lucrarea mai sus menționată, ne oferă date mai exacte pentru începutul secolului XX și, în plus, explicația istorică a
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
HORMONII ADENOHIPOFIZARI ȘI REGLAREA LOR Hipofiza anterioară secretă șapte principali hormoni, cu structură chimică și acțiuni fiziologice proprii. Termenul generic de tropine sau trofine hipofizare dat acestora vine de la cuvântul grecesc tropeo = a se orienta spre, sau/și trofos = a nutri. În afara tropilor hipofizari, adenohipofiza eliberează o serie de peptide biologic active, prevăzute cu proprietăți fiziologice insuficient cunoscute, de tipul lipotropinei și endorfinelor dintr-un precursor comun cu ACTH, denumit proopiomelanocortin (POMC). După structura chimică, hormonii adenohipofizari se împart în hormoni
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
un soi de goană după atenție. Îl auzise pe tatăl lui Nieve vorbind despre politica de birou și toată mâncătoria din acest domeniu și pur și simplu nu concepea să facă parte dintr-o astfel de lume. În adâncul sufletului, nutrea dorința de a avea o fermă micuță undeva în Toscana și de a trăi din roadele pământului. Dar nu era decât un vis naiv. Ceva pentru un viitor îndepărtat, poate. Deocamdată era în Irlanda și își căuta ceva folositor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să emită o observație: — E de tot râsu’, nu? Auzi, „Interzis evreilor“. Nu e nimeni aici, ce naiba. Nu pe o vreme ca asta. Scoase un râs disprețuitor, ca să se afle În treabă. Vizavi de restaurantul „Pavilionul Suedez“, câțiva Încăpățânați mai nutreau Încă speranțe că vremea o să se Îndrepte. Șoferul continuă să bodogăne nemulțumit despre ei și despre vremea germană, și coti pe Koblank Strasse și apoi pe Lindenstrasse. I-am spus să oprească În colț la Hugo-Vogel Strasse. Era o suburbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
forme și timbre încă necunoscute la Roma; câteodată, un tânăr muzicant sau o fată cânta o strofă cu ritm inconstant. Gajus aștepta plin de entuziasm ora aceea: începea să fie cuprins de dragostea pentru muzică, pe care avea s-o nutrească toată viața. Dar într-o noapte, îndată ce ultimul cântec se stinse cu un sunet dulce, Germanicus spuse ca și cum ar fi gândit cu voce tare: — Nu vreau să mai fiu obligat să câștig războaie. Asemenea cuvinte nu mai fuseseră auzite niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vânt... Sacerdotul nu răspunse. Și voi, grecii, numiți scrierea noastră „hieroglifică“, nu-i așa? îi întrebă cu o ironie amabilă. Adică scriere sacră sculptată în piatră, scriere a zeilor. În vremea aceea încă nu fuseseră inventate papyrus-ul sacru, care se nutrește cu fluxul cald al fluviului nostru, și nici pergamentul impur, care este făcut din piei de animale moarte, în ținuturi reci, unde iarna nu se zărește soarele. Preoții noștri au trasat caracterele dictate de Marea Mamă pe plăcuțe de fildeș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sosi Lucius Anneus Seneca, filosoful, care citi pe chipul Împăratului că suferințele copilăriei - pierderea ireparabilă a rudelor - se redeșteptaseră brusc. El rămase un martor detașat, care judeca lucrurile cu un dispreț ascuns. Sufletul său nobil era sterp, lucid și mândru, nutrind pentru lumea sentimentelor o compătimire intelectuală. Condiția umană, spunea el, conditio rerum humanarum, era mediocră și fără speranță. Nu căută cuvinte de consolare. Spuse că greutățile vieții îl învățaseră știința scrisului. — Pentru că acesta este scopul durerii: să zidească experiențe. Văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]