2,009 matches
-
Foarte puține știri au parvenit în legătură cu oastea lui Basarab. Ele se reduc în principal în relatarea bătăliei „de la Posada”, în miniaturile din Cronica pictată de la Viena și într-o consemnare remarcată de P. P. Panaitescu privind asemănarea, de la distanță, dintre oștirile valahe și cele tătărăști. Basarab I, ca și „mare voievod”, era conducătorul suprem al oastei. Aceasta era compusă în caz de primejdie din toți bărbații capabili să poarte o armă în mână. Radu Rosetti remarca faptul că "„nu erau limite
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
numit, din nou, șef al Marelui Cartier General, având ca prim obiectiv mobilizarea comandamentelor, forțelor și mijloacelor și de constituirea dispozitivului strategic. În perioada următorilor doi ani, Marele Cartier General a condus trei operații importante: În paralel, conducerea superioară a oștirii a contribuit la desfășurarea negocierilor dintre România și Antanta cu privire la stabilirea „liniilor de demarcație” cu Ungaria în 1918-1919 și la retragerea trupelor aliate din Banat și Dobrogea. La 20 martie 1920, în conformitate cu Înaltul Decret nr. 1162 din 18 martie 1920
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
de Coroană a devenit un organ de stat cu rolul de a-l sfătui pe Rege "„cu titlu consultativ, asupra problemelor de stat de însemnătate excepțională”". Membrii săi erau desemnați de Rege „"dintre actualii și foștii demnitari ai statului, bisericii, oștirii și ai Curții regale sau din personalități de vază ale Țării"”. Constantin Prezan a fost desemnat consilier regal, în virtutea deținerii gradului de mareșal. Activitatea didactică a lui Constantin Prezan se rezumă la perioada de 4 ani (1886-1890) în care a
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
decapitat de hatmanul Șeptilici și de Goia. Ultima luptă a polonilor cu armatele adversare s-a dat în retragere, la Movilău. Costea Bucioc a comandat oastea Moldovei în timpul războiului, dar este prins de tătari și tras în țeapă de către comandantul oștirii turcești Schinder pașa în septembrie 1620. După prima versiune, comuna Vărvăreuca a fost atestată pentru prima dată la 12 aprilie 1620 cu denumirea de Cucuieți, posesia marelui vornic Bucioc ne spune Vladimir Nicu. Însă, după o altă versiune, comuna este
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
care provine din latinescul „limes, limitis” este originea celui românesc „limită”. Pe această linie de graniță legiunile (armatele) romane au construite diverse fortificații cu scopul de a păzi teritoriul imperiului, pentru a da alarmă imediată când se apropiau de graniță oștiri străine, și mai ales pentru a supraveghea circulația de graniță, pentru care ele încasau vame. Frontiera era de obicei compusă din: Se bănuiește că la nevoie, din turnurile de pază se transmiteau mesaje la cele imediat învecinate prin semnale de
Limes () [Corola-website/Science/299874_a_301203]
-
și a nimicit pe regii pământului." "# Și a trecut până la marginile pământului, a luat prăzi de la neamuri multe și a fost supus pământul înaintea lui. "# Și s-a înălțat și s-a ridicat inima lui și a adunat putere și oștire foarte tare." "# Și a stăpânit țări și neamuri și tirani și i-au fost lui birnici." "# Și după aceasta a căzut la pat și a înțeles că i se apropie moartea." Atunci a chemat slugile sale cele cinstite, care erau
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
urgență în urma notelor ultimative adresate României de U.R.S.S. prin care se cerea cedarea necondiționată a Basarabiei și Bucovinei de nord. Întrebat ce atitudine să adopte România în situația dată, Ștefan Ciobanu s-a pronunțat pentru neacceptarea ultimatumului și mobilizarea oștirii în vederea rezistenței armate în apărarea fruntariilor țării. Regele Carol al II-lea nota în memoriile sale: ” Consiliul are loc și am ieșit din el amărît și dezgustat, toți cei care făceau pe eroii la prînz s-au dezumflat. Numai 6
Ștefan Ciobanu () [Corola-website/Science/299449_a_300778]
-
vara lui 1574, alcătuită din turci, tătari și munteni. În timp ce Ioan Vodă îi învinge și alungă pe tătari, Golia e trimis să-i țină pe turci la Dunăre. Turcii reușesc să treacă, iar Golia fuge spre Ioan Vodă aflat cu oștirea lângă iezerul Cahulului, direcție în care se îndreaptă și oastea turcă. Aici se dă lupta și călărimea boierilor în frunte cu Golia trece la dușman. Sosirea tătarilor îi copleșește pe moldoveni, care se retrag în satul Roșcani, în apropiere. După
Ioan Vodă cel Viteaz () [Corola-website/Science/298812_a_300141]
-
o lungă și eroică, dar și zadarnică rezistență, Ioan Vodă s-a predat, primind asigurări că oștenii săi vor fi, în schimb, cruțați. Turcii îl ucid însă legându-l de cozile a două cămile, pentru a-l sfârteca (10-11 iunie). Oștirea, care nu apucase să părăsească locul luptei, se întoarce atunci spre turci, și oștenii lui Ioan Vodă reîncep lupta pentru a răzbuna moartea mișelească a voievodului. Îngrijorați de zvonurile pe care le primeau despre mulțimea dușmanilor, înainte de bătălia de la Iezerul
Ioan Vodă cel Viteaz () [Corola-website/Science/298812_a_300141]
-
sau scurtă arătare despre om și însușirile sale"“, editata în 1830 la Buda, în limba română, dar tot cu litere chirilice. În 1855, Carol Davila înființează, cu concursul domnitorului Barbu Știrbey, "„Școală de mică chirurgie“" sau "„de felceri“", de la Spitalul Oștirii. La Colțea, Carol Davila înființează prima bibliotecă medicală și un mic muzeu de anatomie. În 1869 "„Școală de mică chirurgie“" devine "Școală Națională de Medicină și Farmacie" cu sediul în localul Spitalului Militar Central. Mai târziu se mută la Spitalul
Anatomie () [Corola-website/Science/298823_a_300152]
-
subt pana lui.” 1828 - Scrie poezia „Rugăciune”, publicată postum (1839) de Heliade. 30 mai 1830 - Revista ieșeană "Albina românească" reproduce poezia „Ruinurile Târgoviștei”. Scrie poezia „Înserarea”, publicată în "Curierul Românesc", la 29 iunie. 1830 - Ia ființă miliția națională, nucleu al oștirii române moderne. 6 iulie 1830 - E al treizecișitreilea dintre voluntarii angajați în miliția națională, unde va servi cu gradul de sublocotenent. 1831 - Scrie „Marșul românilor” sau „Odă oștirei române cu ocazia înălțării steagului național”, versuri ce au circulat tipărite pe
Vasile Cârlova () [Corola-website/Science/297751_a_299080]
-
Curierul Românesc", la 29 iunie. 1830 - Ia ființă miliția națională, nucleu al oștirii române moderne. 6 iulie 1830 - E al treizecișitreilea dintre voluntarii angajați în miliția națională, unde va servi cu gradul de sublocotenent. 1831 - Scrie „Marșul românilor” sau „Odă oștirei române cu ocazia înălțării steagului național”, versuri ce au circulat tipărite pe foi volante (cenzura a făcut să nu poată fi tipărite decât postum, în 1839, în "Curierul Românesc"). 18 septembrie 1831 - Vasile Cârlova a murit la Craiova, în urma unei
Vasile Cârlova () [Corola-website/Science/297751_a_299080]
-
logofăt Alexandru Kretzulescu. Dimitrie Rosetti scria în "Dicționarul Contimporanilor" că viitorul prim-ministru „a făcut studiile sale în țară la scoala grecească și apoi în 1831 s'a înrolat în armată cu gradul de sub-locotenent, servind până la 1840, cănd părăsește oștirea cu gradul de maior și e numit prefect al județului Brăila ; apoi trece procurer la Înaltă Curte. În 1842 demisionează și petrece mai mulți ani în Francia, Anglia, Italia, studiând literatura, filosofia, istoria. Întors în țară trăește retras până la 1857
Constantin Al. Kretzulescu () [Corola-website/Science/307115_a_308444]
-
și congrese internaționale, unde era primit ca un mare savant român. În 1868 a debutat ca scriitor sub pseudonimul Gill în Convorbiri literare, la început cu traduceri și apoi cu prezentarea unor fapte istorice sub titluri ca "Hărți vechi", "Geneza oștirii române" (1830, 1893) și cu o serie de povestiri ca Moș Kivu, Săptămâna patimilor (1894), Căpitanul Radu Negru, Hedwige ș.a. La 25 martie 1909 a fost ales membru de onoare al Academiei Romane.
George Ioan Lahovary () [Corola-website/Science/307206_a_308535]
-
Cornești, dedicându-se vânătorii. Despre rarele perioade în care stătea în capitală, marele om polic și scriitor Ion Ghica povestește: "În vara anului 1829 războiul era în toiul lui; boierii cei mai mulți erau trimiși pe afară, unii după coasa fânului pentru oștire, alții după proviant, alții ca comisari și dragomani pe lângă generalii corpurilor cari împresurau cetățile de pe malurile Dunării; cei cari mai rămăseseră în București se adunau ziua-noaptea la Cornescu, unde sta totdauna pe masă un morman de aur la dispozițiunea aceluia
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
Arhimandritul Visarion, preot rus, cunoscător al notației pe portativ, dar și al limbii ruse și române; acesta va alcătui primul cor la București, în 1836. Era un cor bărbătesc, format din ostași, de aceea se va numi Corul cântăreților Ștabului Oștirii. Stela Savaconsideră că Arhimandritul Visarion a fost primul care a așezat muzică corală religioasă pe cuvinte românești; era vorba de o traducere și transcriere în limba română a melodiilor bisericești aflate în uz la acea dată în Rusia. Deși funcționa
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
uz la acea dată în Rusia. Deși funcționa la Curtea Veche (Biserica Sfântul Anton), unde, credem că făceau repetițiile, corul bărbătesc alcătuit de Arhimandritul Visarion era solicitat în dese rânduri să cânte la Mitropolie în Duminici și sărbători. Corul Ștabului Oștirii se desființează din ordinul domnitorului Gheorghe Dimitrie Bibescu însă activitatea corală este continuată sub denumirea de Așezământul Horal, instituiție creată în 1865, unde Arhimandritul Visarion era director, compozitor, dirijor al cântărilor și orânduitor de muzică bisericească. Notele originale pe care
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
26-29 iunie 1941, generalul Carlaonț se afla la București unde îndeplinea funcția de comandant secund al Diviziei 4 Infanterie” trăgând concluzia că „toate acuzațiile sunt complet neîntemeiate și cred că sunt ori porniri contra generalului Carlaonț, ori contra ofițerilor și oștirii pe care caută a o defăima”. Colonelul Constantin D. Chirilovici, fost chestor de poliție al municipiului Iași declara la 21 februarie 1945: Vasile Atanasiu aprecia că acuzele că generalul ar fi ordonat judecarea cetățenilor sovietici pentru „spionaj, defetism, comunism etc.
Dumitru Carlaonț () [Corola-website/Science/307504_a_308833]
-
ordinii și liniștii publice, transportul și paza valorilor, bunurilor și materialelor periculoase, cât și paza și apărarea obiectivelor de importanță deosebită. este subordonată Ministerul Afacerilor Interne. Ordinea internă, siguranța persoanelor, paza cetăților, paza hotarelor și a bunurilor erau încredințate capilor oștirii. Aceștia se îngrijeau și de organizarea și asigurarea ordinii și liniștii publice cu ajutorul ispravnicilor, pârcalabilor, privighetorii ocoalelor, căpitanilor de orașe și de hotar, polcovnicilor de poteră, portăreilor, armașilor, zapciilor, bănișorilor, aprozilor, etc.. După încheierea războiului ruso-turc (aprilie 1828-septembrie 1829), prin
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
pictată în mijloc o coroană princiară. Acest drapel era arborat la castelul de la Ruginoasa ori de câte ori domnitorul era prezent acolo. Steagul se regăsește azi la Muzeul de Istorie din Suceava, din cadrul Muzeului Bucovinei. Convenția de la Paris prevedea la articolul 45 că „oștirile ambelor țări vor păstra steagurile lor actuale; dar aceste steaguri vor purta, în viitor, o banderolă de culoare albastră, conform cu modelul alăturat la prezenta Convenție”. Ministrul de război, generalul Ioan Emanoil Florescu, solicită domnitorului, la 18 martie 1863, aprobarea în ceea ce privește
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
XI pe insulele britanice, ajungând în secolul al IX-lea să devasteze și ținuturi din nordul regatului francilor. Treptat, acești năvălitori au început să se stabilească în Frizia și la gurile Loarei. Sub presiunea exercitată de anglo-saxoni așa-numita "Mare Oștire" a normanzilor a debarcat în anul 878 pe continent și a devastat timp de 13 ani ținuturile de nord ale francilor, silindu-l pe Carol al III-lea cel Gras, regele Franciei Occidentale, să plătească tributuri. După numeroase conflicte cu
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
Datorită presiunii maselor și din dorința de a evita o baie de sânge, generalul Vlădoianu se vede nevoit să ceară trupelor să se retragă în cazărmi. În seara de 23 ianuarie forțele conservatoare observând că nu se poate conta pe oștire își schimbă poziția inițială, astfel încât în 24 ianuarie Adunarea electivă din București votează în unanimitate propunerea lui Vasile Boerescu, Alexandru Ioan Cuza domn al Țării Româneși și al Moldovei. Având ca reper biserica patriarhiei, aflată în centrul pieței de pe Dealul
Dealul Mitropoliei () [Corola-website/Science/308376_a_309705]
-
cinci luni de spitalizare, Bologa pleacă pe frontul din Carpații Orientali, iar generalul Karg dispune mutarea sa la coloana de muniții ce se afla în satul Lunca, cu o populație mixtă româno-maghiară. Intenționează să treacă frontiera pentru a se alătura oștirii române, dar cade la pat din cauza epuizării, fiind îngrijit cu devotament de țărăncuța unguroaică Ilona, fiica gazdei sale, groparul Paul Vidor. În cele din urmă, obține un concediu medical de o lună și se întoarce la Parva. Rupe logodna cu
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
pentru a asigura tronul lui Laiotă Basarab care este înfrânt de armata transilvană într-o a doua bătălie ce are loc tot în cursul aceleiași luni. Dar nici Basarab Țepeluș nu urcă pe tron căci pe 20 octombrie o puternică oștire otomană în frunte cu fostul voievod Radu cel Frumos îi pune pe fugă pe ambii pretendenți. Armata ce venea se dovedi a fi forța principală a unei mari invazii otomane în drum spre Moldova. Laiotă îl înștiițează pe voievodul moldovean
Basarab Laiotă cel Bătrân () [Corola-website/Science/302055_a_303384]
-
o măciucă de lemn ferecat cu care alungă demonii (alegorie pentru nori) ce năvălesc spre el. În Iranul arhaic, Mithra era o divinitate de prim rang. Îi erau consacrate ca simbol și emblemă crizantemele, trandafirii și era zeul suprem al oștirilor. La inițiere novicele era adus în mod ritual legat la ochi și de mâini apoi legăturile erau tăiate, semnificând eliberarea față de influențele negative ale lumii, apoi era încoronat cu coroana lumii, inițiatul trebuia să o refuze spunând că Mithra este
Mithra () [Corola-website/Science/302118_a_303447]