2,047 matches
-
nu bănuiau ce minuni ascund acele bobițe îngrămădite pe ciorchine... În aceeași carte, privitor la începuturile cultivării viței de vie, găsim că: „O perioadă este acceptată de mai toți specialiștii: mileniul al IV-lea î.Hr, iar ca loc de obârșie se acceptă Orientul Apropiat și Mijlociu sau Asia Mică... Mileniul IV î.Hr, înseamnă că ne aflăm în perioada de apogeu a epocii neolitice.” Iaca, vere, că oamenii au început să cultive și vița de vie. Stau însă și mă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pieselor cuprinse, precum și mesajul ce-l inducea volumul în întregime. Cât de amănunțită, de stăruitoare și mai ales de aprofundată a acestei probleme generale a satului românesc în general și a satului bucovinean în special, este, pornind de la satul de obârșie a autorului! La drept vorbind, analizând mulțimea aspectelor satului în cauză, repetatele și minuțioasele observații făcute în timp îndelungat, am ajuns la concluzia că, ceea ce ne prezintă autorul ca realitate concretă a satului natal, Mănăstioara, este propriu-zis o amplă RADIOGRAFIE
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mai învețe, nu vrea să mai știe de ceva decât de obsesia lui că l-au mințit spunând că e fiul lor. Poate, dar asta era situația. După o consfătuire cu părinții, propun ca să-l ducem la locul lui de obârșie, la familia lui ca să vadă ce noroc formidabil pe el fiind adoptat de oameni așa de buni și sufletiști în comparație cu sărăcia grozavă în care se zbătea familia lui naturală. Auzind despre hotărârea luată de noi, înfiatul refuză categoric, dar și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nou dar de suflet de la dl. Ion Popescu-Sireteanu și anume, volumul „La porțile norocului”, o adevărată delectare. Volumul actual reia aceeași problemă din „Oameni și întâmplări din satul meu”, cu mult mai multe și felurite aspecte ce privesc satul de obârșie a autorului, în genul celor relatate de Ion Creangă în „Amintiri din copilărie”. Volumul abundă de mult umor specific regiunii, informații privind dramatismul bucovinean în urma cotropirii Basarabiei și Bucovina de Nord de marii noștri vecini - neprieteni din Răsărit. E în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în 20 dec. 2010 pe post de felicitare de sărbători, dar și de confesiune, de spovedanie, m-au cam luat prin surprindere... Nu mă așteptam ca, de acolo unde te afli atât de departe de România, gândul la țara de obârșie să nu te frământe, cu toate că ai avut o serie de nemulțumiri și neîmpliniri sufletești, mai ales în regimul comunist totalitar de tristă amintire. Am citit și recitit rândurile cu atenție și cu o adevărată plăcere și bucurie, pentru că veneau de la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
trucuri romanești prin care autorul Încearcă să dea coerență cărții. Dacă jurnalul lui M. creează un personaj, cu tot cabotinismul lui amuzant, cel al lui A. e cu totul lipsit de valoare literară, acesta nefiind decât o lungă lamentație de obârșie empirică. Mi se va reproșa probabil că avem de-a face cu o formă de autenticitate, cu un document și că nu acesta trebuie judecat, ci felul cum el se preface Într-un text secund, acela al romanului. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu este în realitate decât un simplu efect al contagiunii [...]. Asemeni animalelor, omul este prin natura lui un imitator. Pentru el, imitația este o nevoie, cu condiția ca această imitație să-i fie la îndemână; în această nevoie își are obârșia moda. Fie că e vorba de opinii, de idei, de manifestări literare sau doar de simpla vestimentație, câți dintre oameni îndrăznesc să se sustragă de sub stăpânirea ei? Cu modele sunt călăuzite masele, nu cu argumente (G. Le Bon, 1895/2003
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Brănești (Basarabia), datat în secolele IX-X. În Muntenia și Oltenia predomină mormintele și necropolele de incinerație, la Chișcani (jud. Brăila), Păuleasca (jud. Teleorman), Dorobanți (jud. Călărași), dar și cimitire birituale, la Tichilești (jud. Brăila), Plătărești (jud. Ialomița), Frățești (jud. Giurgiu), Obârșia Nouă (jud. Olt), datate în secolele VIII-X. În Banat, se întâlnesc doar morminte de înhumație, datate din secolele IX-XI, în localități din județele Arad și Timiș, iar în Crișana-Biharea, s-au aflat 11 morminte de înhumație din secolele VII-VIII și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dominate de etniile turcice, în acest spațiu s-au interpus ungurii. Ei făceau parte din ramura ugrică a conglomeratului tribal fino-ugric, care în primele secole ale mileniului I ocupau un teritoriu întins din nord-estul Europei și nord-vestul Asiei. Patria de obârșie a popoarelor fino-ugrice se afla între Volga și Munții Urali sau între acești munți și fluviul siberian Obi. Limba lor se înrudește cu aceea a finlandezilor, estonilor și laponilor. Numele lor național (etnic) așa cum se numeau ei înșiși este acela
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai vechi decât popoarele conlocuitoare (ungurii și germanii), care aveau un nivel de viață și cultură superior la mijlocul secolului al XIX-lea și mai înainte? Singurul răspuns pe care l-a găsit el, pornind de la Sulzer, a fost să enunțe obârșia sud-dunăreană a românilor și lipsa oricărei legături directe cu romanitatea Daciei carpatice ori cu populația geto-dacică. El ajunge la deducții extrase din tăcerea izvoarelor istorico-arheologice medievale despre români, dar și la observații și fapte pozitive istorice și lingvistice. Bine scrisă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
două feluri de păstorit ne arată că daco-romanii (românii din nordul Dunării) sunt autohtoni, pe când aromânii (cei din sud) sunt rămășița unui popor, o ramură păstorească împinsă de la câmpie la munte, în urma colonizării slavilor. Izvoarele istorice bizantine ne arată că obârșia aromânilor (cei din sud) se află în romanitatea de la Dunărea de Jos. Astfel, Minunile Sf. Dimitrie din Thessalonic, legendă hagiografică, cuprinde descrierea apărării Salonicului în fața năvălirii slavilor din secolul al VII-lea. Legenda ne prezintă pe slavii alcătuiți din triburi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
una vest balcanică, având ca substrat etnic pe iliri, unde s-a născut limba dalmată (azi dispărută), iar cealaltă carpato-dunăreană, cu substrat etnic pe daco-geți. În această zonă, romanizarea a dat naștere limbii daco-romane, ulterior române. Poporul român își are obârșia în zona (ramura) carpato-dunăreană, care alcătuiește o unitate etnică și teritorială ce corespunde vechii vetre dacice. Această ramură (arie) include arcul carpatic (Dacia traiană) și valea Dunării (Moesia, Sciția Minoră, Dacia Ripensis și Dacia Mediterranea, Dardania, Panonia Inferior). În interiorul acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
urmașii avarilor; 2. secuii sunt descendenții unei populații turanice; 3. secuii sunt succesorii triburilor cabare, desprinse pe la 830 din Imperiul chazarilor. Ultima ipoteză pare să fie cea mai plauzibilă, așadar secuii sunt urmașii cabarilor, desprinși din statul chazarilor.43 În ceea ce privește obârșia numelui de secui, trebuie precizat că acesta provine de la tribul sikiil, unul din cele trei triburi cabare, care era grupul conducător al acestora, nume tradus prin "om de neam ales", "om nobil, demnitar înalt". Scrierea runică secuiască este legată organic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a populațiilor nomade de pecenegi, uzi, cumani și mongoli, trebuie să precizăm că, în teritoriile carpato-dunărene, s-au stabilit temporar și alte grupuri nomade mai puțin cunoscute. Berendeii. Menționarea lor în izvoare alături de triburile turce și analiza antroponimelor le evidențiază obârșia turanică. Apariția lor în Europa ca popor a rămas până acum o enigmă; a fost emisă ipoteza că ei au evoluat în sânul altor comunități turce, de unde s-au desprins ulterior ca un trib aparte. Există indicii că berendeii au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
zi după ce trecuse în a 67 primăvară, marele om de știință a părăsit definitiv această lume. Prin grija statornică a familiei și prin osârdia admirabilă a istoricului Victor Spinei, apropiat de Leonid Boicu nu doar prin profesie, ci și prin obârșie comune, cartea manuscris - rătăcită o vreme prin sertare de birou sau rafturi de bibliotecă - a apărut totuși, în Editura Institutul European, când autorul ar fi împlinit vârsta de 70 de ani. Cu titlu cvasiidentic celui din 1986, sugestiv și pentru
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
reproduse în numeroase exemplare în indivizii aceleiași țări, aceleiași epoci, aceleiași societăți"304. Vă veți întreba pe drept cuvînt: cum e cu putință o astfel de conștiință a similitudinii judecăților noastre? Nimic mai simplu, vă răspunde Tarde. Judecata își are obîrșia într-un individ care a scris-o ori a rostit-o, difuzînd-o apoi puțin cîte puțin în toată societatea. În acest fel, ea a devenit un bun comun. Tot în acest mod comunicarea prin viu grai dar astăzi în special
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mărturisit prietenii lui cei mai apropiați, și repet cu mâna pe inimă în fața acestei Sfinte Instanțe, fra' Tommaso acționează în contra Bisericii mai ales pentru a stârni vâlvă în jurul lui, pentru a ieși în evidență, un mod de a-și răscumpăra obârșia umilă. S-a lăudat chiar și în fața prietenilor apropiați că studiază ca un apucat deoarece vrea să-i copleșească pe ceilalalți, să-i facă să se simtă ridicoli, în timp ce el va să fie respectat și admirat. Preotul cel slăbănog are
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
strigăt de bucurie și din casă apărură în goană mama cea vitregă și surorile. Ce crimă ai comis, fiule, îl întrebă îngrijorat de vii însoțit până acasă cu arma în spate? Vor să rămân aici și să bătătoresc doar pământul obârșiei mele; vor să nu mai am de-a face cu cărțile și să fiu pios și devotat ca o căpriță. Nimic altceva, nu-ți face griji, eu nu sunt în stare să fac rău nici măcar unei frunze de busuioc. S-
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
catolică, deși și aceasta este detașată de regatul Ungariei) și următoarea însemnare: „Haec provincia plana est et deserta propter convivia paganorum contra christianos”. Încă de la mijlocul secolului al XV-lea, istoricul bizantin Laonic Chalcocondylas susținea că valahii moldoveni își trag obârșia de la romani: „limba dacilor este asemănătoare cu limba italienilor, dar atât de stricată și de deosebită, încât italienii pot înțelege doar cu greutate ce se rostește în cuvintele acestora”; subliniază însă și unitatea locuitorilor de la est și de la sud de
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
la fel ne spunem Români, iar limba noastră nu dacică, nici moldovenească (dat fiind că numele Moldovei și al moldovenilor este acordat foarte de curând, cum vom spune mai apoi), ci românească (...). Iar dacă aceste neamuri n-ar fi la obârșia lor romani, cum, mă rog, ar fi putut să-și ia, prin minciună, și numele, și limba romanilor?”. Despre unitatea poporului român de la Nistru până la Tisa, cu ramificațiile sale transnistrene și balcanice, vorbesc și istoricii Școlii Ardelene. Iată cum
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
18.V.1822, Mamornița - Cernăuți - 1.X.1892, București), memorialist, autor de versuri și teatru, traducător. Sedus de plăsmuirea enormă din acel imaginar Izvod al lui Clănău (Cronica lui Huru), S. a crezut o vreme - până ce mistificarea fu dovedită - în obârșia legendară a neamului său. Era unul din foarte numeroșii copii ai Eufrosinei (n. Schina), fiică de eterist, și ai paharnicului Ioniță Sion. Învață mai întâi acasă cu un dascăl rus, apoi cu altul, grec. Din cauza unui complex de împrejurări, urmează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
dar îi sunt reprimate în chip sever imboldurile. Cuvântul și poezia devin un spațiu ideal pentru consumarea iubirii, în sensul că alcătuiesc un mediu de perfectă securitate corporală. (...) Trăind atât de mult prin poezie și ca poezie, negându-și astfel obârșiile frenetice și menirea eficientă, iubirea intră în acea ambianță lingvistică în care amânarea este o șansă"102: "Oh, numai noi cunoaștem dorul/ De-a ne putea privi în ochi/ Și-a înțelege astfel totul,/ Dar stăm spate în spate,/ Crescuți
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
răsărit peste noapte,/ să nu mai scriem băieți" ("Odă", 1940). Poemele sunt discursive, ironice, antisentimentale, într-un limbaj cotidian, dur; imaginea, deși există, ea trebuie să "răcnească". Polemica este "sarcastică, tipică spiritului muntean", cum spune E. Simion. Poetul vizează tehnicismul, obârșia secătuirii spirituale la care a ajuns lumea. În cest context poezia este "iremediabil demodată" și din vârful celor 300 de etaje "nu-ți vine niciodată să zbori". Universul este prezentat alegoric, hiperbolizat în combinații de tonuri grave, de gândire lucidă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
îndemână de societate, sau de lipsa noastră de cultură morală? Altfel spus, pe ce se bazează prezumția că noi am fi putut vedea binele în orice moment? * Poate că tendința noastră de unificare (ca bază a pornirilor metafizice) își are obârșia în însuși modul de a fi al sensului, el depinzând de un fundal ce trebuie să se închidă. Dezrădăcinare "mediatică": românii din Italia se uită la posturi românești, iar românii întorși din Italia le caută pe cele italiene. Este și
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
-și mai amintea de Țăranul Gh. Eminovici, din Călineștii lui Cuparenco, ci numai de căminarul Gh. Eminovici, de la Ipotești, și de stolnicul Iurașcu, bunicul lui. Într-un cuvînt, Matei Eminescu se simțea mîndru de această mică boierie autohtonă"4. De obîrșie aristrocrată se pretindea și soră-sa, Henrieta, chiar în momentele cele mai grele din viața ei. Iată ce-i scria, din Botoșani, doamnei Cornelia Emilian, la 3 febr. 1888: "Judecă, scumpa mea mamă, dacă sărăcia este o rușine. Bunicii și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]