8,125 matches
-
Corelli, și cu cele vieneze - contemporane. Verdi a făcut progrese și în tehnica compoziției și a interpretării la pian. După un an, elevul putea suplini maestrul la repetițiile cu orchestră de operă, atunci, când se intâmpla ca acesta să fie obosit sau bolnav. Având experiență, Verdi a acceptat și unele comenzi de compoziție. În anul 1834 a compus o cantată pentru voce și orchestră cu prilejul căsătoriei contelui de Borromeo. După puțin timp a fost chemat de autoritățile orașului Busseto pentru
Giuseppe VERDI – 200 de ani de la naştere [Corola-blog/BlogPost/93452_a_94744]
-
ilicit, să se poată adapta condițiilor de „imponderabilitate”. În plus, departe de Sala Palatului, se pot „împreuna” și combina în strategii, alianțe lăutărești, iar onoarea și sărăcia poporului, tot „nereperate” vor rămîne. Îndrăznește careva să le strice socotelile și concediile? Obosiți de jugul legislativ la care au tras, unul hăis și altul cea, vor zburda pe imașuri exotice, după care se vor reîntoarce să desăvîrșească opera de tracțiune a României în ocupație și colonizare. Să fii deputat sau senator în România
Îndrăzneşte careva să le strice socotelile? [Corola-blog/BlogPost/93476_a_94768]
-
alintat”. De aceea se îmbrânceau să ajungă mai repede la banca supliciilor. După ce și-au încasat toți cuvenitele porții de lovituri, gâfâind, domnul Arsu ne-a șoptit calm: - Sper că sunteți mulțumiți. Cred că nu mai este cazul să mă obosiți și altă dată. Cum bâzâielile nu mai conteneau, dumnealui ne-a mai spus: - Dacă vreo unul dintre voi este nemulțumit, îl rog să poftească să-i mai dau. După jaful pe care l-ați făcut și lăcomia de care ați
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
îl rog să poftească să-i mai dau. După jaful pe care l-ați făcut și lăcomia de care ați dat dovadă, se pare că unii dintre voi mai doresc. Poftiți! Care vreți mai mult, vă rog, poftiți! Deși... sunt obosit. Se înțelege că nimeni nu a mai poftit. Ce tâlhar dorește mărirea pedepsei pe măsura faptei sale? Poate au mai fost și alte întâmplări care ar fi meritat să fie pomenite în memoria bunului nostru dascăl, pe care... l-am
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
s-a umplut traista? S-a înfuriat omul. Stai că-ți dau eu câțiva bolindeți după ceafă, să umpli traista! Și s-a luat după mine. Am rupt-o la fugă, convins definitiv că trebuie să mă întorc acasă. după ce obosesc, mă uit înapoi și observ că gospodarul intrase demult în curte. Mă opresc. Gândul rebel iar îmi juca în scăfârlie ca un drăcușor: -Da’...de ce să plec acasă? Iote, mă! Mă răzgândii : dacă omul stă pitit după gard și iese
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
mă mai pot lăsa, De tine, nu pot niciodat’, Căci nu mai știu a mă purta Însingurat. Și, iată, plouă peste noi Ca-ntr-un destin de toamnă vechi, Visăm adesea amîndoi Păsări perechi. Vine o vreme, fără de știre, Cînd obosim în poveste, Unul și altul, prinși în iubire, Îmbătrînim fără veste. Mi-e dor de tine iar și iar, De parcă mi-ai lipsi mereu, Și plîng ninsori în calendar Și-n trupul meu. Dar te pronunț definitiv, Sentința mea fără de
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Citește mai mult De mine mă mai pot lăsa,De tine, nu pot niciodat’, Căci nu mai știu a mă purtaînsingurat.Și, iată, plouă peste noiCa-ntr-un destin de toamnă vechi,Visăm adesea amîndoiPăsări perechi.Vine o vreme, fără de știre,Cînd obosim în poveste,Unul și altul, prinși în iubire,Îmbătrînim fără veste.Mi-e dor de tine iar și iar,De parcă mi-ai lipsi mereu,Și plîng ninsori în calendarși-n trupul meu.Dar te pronunț definitiv,Sentința mea fără de leacși ispășită
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
nu-și permite să-l oprească? Nu se poate! Banii lui, mașina lui...Noi respectăm pe oamenii care ne fac cinste. --Trache e la dispoziția mea și dacă eu am spus gata, termină și el dansul. În sfârșit, biata Raluca obosise de atâta dănțuială și smotoceală cu năbădăiosul Trache și dispăru pe ușa dintre stânci. Stinse și spectacolul marin cu sirene. Lăsat în valurile care dispărură după fuga sirenei, neobositul Trache se duse în separeu. --Păi, ce faceți aici? Haideți, bă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
nu-și permite să-l oprească? Nu se poate! Banii lui, mașina lui...Noi respectăm pe oamenii care ne fac cinste.--Trache e la dispoziția mea și dacă eu am spus gata, termină și el dansul.În sfârșit, biata Raluca obosise de atâta dănțuială și smotoceală cu năbădăiosul Trache și dispăru pe ușa dintre stânci. Stinse și spectacolul marin cu sirene. Lăsat în valurile care dispărură după fuga sirenei, neobositul Trache se duse în separeu.--Păi, ce faceți aici? Haideți, bă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
uscate, care mai păstrau un strop de culoare. — Am, pe fiecare alee, un alt soi de trandafir. Lucrez cu un horticultor de la Cluj, el m-a învățat foarte multe. Sunt foarte mândru de ceea ce am realizat. Au tot mers, dar, obosiseră era prea mult chiar și pentru ei. Am la reparat mașinuța de teren cu care omul meu verifică și întreține terenul. În perioada de muncă maximă îmi aduc ajutoare, nu mă descurc doar cu angajații ce-i am. Referință Bibliografică
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383261_a_384590]
-
străduia să rămână optimistă. Știa că nu va dura prea mult supărarea. Cel puțin, Mira avea mereu sentimentul că nu poate trăi supărată, oricât de grea era încercarea. Durerea exista, undeva adânc, în rărunchii ființei ei. Dar ea nu se obosea să o mai perceapă ca pe o amenințare. Neliniștea din ziua precedentă se transformase într-o stare de somnolență afectivă, ignorând, cu gratuitate, implicațiile mult prea sensibile ale unor certuri conjugale. Aerul tare al stațiunii de munte îi aducea acea
CONTOPIRE -2- de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383275_a_384604]
-
de Mihai Mircea Matei , publicat în Ediția nr. 1791 din 26 noiembrie 2015. La Paris se moare dintr-o dat' Se moare nevinovat, Se moare encore Îngerii sunt triști, Au coborât pe pământ, Au coborât de-atâtea ori, Și-au obosit. Mona lisa este în doliu, Cu sufletu-n lacrimi ea plânge la Louvre, Gânditorul lui Rodin a plecat de pe soclu, E trist,tăcut și-abătut, Turnul Eiffel s-a aplecat, În semn de omagiu, Arcul de Triumf e pregătit de
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
plecați din această lume,într-o seară de noiembrie,la PARIS) Citește mai mult La Paris se moare dintr-o dat'Se moare nevinovat,Se moare encoreîngerii sunt triști,Au coborât pe pământ,Au coborât de-atâtea ori,Și-au obosit.Mona lisa este în doliu,Cu sufletu-n lacrimi ea plânge la Louvre,Gânditorul lui Rodin a plecat de pe soclu,E trist,tăcut și-abătut,Turnul Eiffel s-a aplecat,În semn de omagiu,Arcul de Triumf e pregătit de
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului Privirea ta e ca o-mbrățișare, și glasul tău un nesfârșit sărut în care când am murit și când m-am renăscut. De câte ori m-am răzvrătit în tine parcă în trupu-mi obosit simțeam ruine și-același iar deodată deveneam. Am fost meniți aceleiași ursite și în zadar s-au învârtit mereu ispite în jurul tău iubit și-n jurul meu. Când vom intra-n eternele omături ca să dormim, sunt sigur c-o să fim
AM FOST MENIŢI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383295_a_384624]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > SCRIU DESUET, VETUST ȘI DEMODAT Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 1924 din 07 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Am obosit de tot ce-n lume se-ntâmplă azi, ca un blestem. Chem vrăjitoarele pe nume și îngerii și demoni chem Să îmi aducă fiecare un talisman de vindecat, Sau să mă calce în picioare, să îmi strivească un păcat. Păcatul
SCRIU DESUET, VETUST ŞI DEMODAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383319_a_384648]
-
Oameni anume pregătiți încep să-i alunge cu niște evantaie uriașe, să-i strivească, să-i măture. C-un minciog mare și des, ar putea, în beneficiul serii viitoare, să recupereze mii de insecte. Dar organizatorii știu că niște licurici obosiți noaptea următoare nu vor fi îndeajuns de strălucitori sau vor zbura greu, influențând negativ spectacolul. Dacă e vorba de seara de adio, grijile sunt și mai mici: până la celălalt Carnaval, vor fi crescuți alții, există o preocupare permanentă. Sunt pregătite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pesmeți între gingii și te vei uita spre mine la fel ca acum, fără să pricepi nimic. Vei pieri privindu-mă!” §Cam așa arată visul tău în viziunea Eremitului. Vor fi obiecții, cititorul va... E problema lui, eu scriu! Ești obosit, dormi puțin, spre ziuă. Te uiți de-a lungul pereților, descifrezi zgomotele nopții. Imperceptibil, sforăitul a sute de mii de bărbați, aproape epuizați; nu s-au hrănit bine, au făcut și dragoste unii, un efort devastator; au griji. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
părăsindu-și, pentru totdeauna, rasa și chilia, ispitit de curul Caravellei? ROMANCIERUL. Vânzoleala asta mă agasează. Nimeni nu știe ce vrea, deși fiecare locuitor îți poate spune, la repezeală, cel puțin zece scopuri precise. Traiectoriile bipezilor ăștia - semenii mei! - mă obosesc de parcă le-aș străbate eu. Le voi impune trasee noi. Alte rosturi. Vor fi literele mici din cartea mea, grupul, masa: doar asocierea le dă sens. Pentru Magistrat, în schimb, e suficient să folosesc un singur semn, M.; cititorul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
deparazitat de glasul Sursei. Ești singur; nu peste multă vreme, vei deveni un bătrân arțăgos. Nu-ți va mai intra nimeni în voie: vei încerca, poate, aidoma Romancierului, să hotărăști evenimentele imediate. Dar nu vei mai auzi VOCEA. Va fi obosită să-ți tot dicteze cuvinte potrivite și să te tot avertizeze. Întrebat despre Magistrat și despre Caravella, îți vei declina orice amestec, îți vei urî cărțile, bombănind că au fost piaza ta rea. Secătuit, te vei târî între pat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
viziunea mea. Cam așa. O replică paradisiacă a vieții tale demonice. Un om la locul lui nu visează blasfemii. Isus & Magdalena etc. Ai o viață nocturnă bizară. Mai sunt ca tine. Și ei scriu, când orașul doarme, și ei sunt obosiți. Uneori, poate, aud VOCEA. Un alt segment al acesteia, destinat lor. Țipi: „Cei mai mulți nu disting nimic! Niciodată! Nici o dată! Adverbul transformat în numeral nu-i înspăimântă. Îi preocupă manopera, mii de pagini așternute conștiincios. Îngrijit. Caligrafic. Dețin comandamente; de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
din stradă, de unde vezi capitolul, mereu altul, dar nu Romanul. Întregul. Sunt jurist. Am exercițiul Ordonanțelor, al frazei concise. Stăpânesc arta comunicării laconice. Pot să scriu o carte curată, fără încărcături sentimentale. Fără propoziții lungi, care să abată atenția cititorului obosit de la esență. Aș putea să încep cu un capitol despre CINSTE. Și cum să exemplific mai bine decât scriind despre hoți? Aproape că îi iubesc. Pedeapsa pentru furt fără violență se aplică, în Stațiune, doar dacă cel acuzat e prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
caietul-jurnal, s-ar putea să găsești câteva rânduri așternute de către Romancier: Sunt creația Cuiva care nu mă agreează; manevrat de o forță neștiută. Poate, altfel, cu Magistratul aș fi încheiat dacă nu o pace, măcar un armistițiu: ura ne-a obosit pe amândoi. Cineva mă tot stârnește. Îl voi prinde: îl voi închide în CRONICA INFAMĂ! Într-un teanc de hârtii, ceva mai gros de un deget, ai prins o parte din istoria închipuită a Stațiunii. Vei adăuga un număr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
solară nu știe nimic. Nimeni nu are idee. Vizitatoarea, doar, o bănuială. O chestie platonică. Îl pândesc să văd dacă se masturbează. Agitat; aplicat electroșocuri și insulinoterapie. Convulsiile inerente tratamentului - s-a zbătut ca o fiară, e puternic - l-au obosit. Dogmatil. ............................................................................................... Cineva face presiuni. Un poet; cere externarea pacientului. Zice că E. nu e nebun, nebuni suntem noi (mediciiă. Alt posibil client. Au mai venit doi inși. Tot scriitori, au zis. Și editorul, un play-boy. Cer, toți, expertizarea medicală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mesei plasate În mijlocul Încăperii se afla așezat cineva, un bărbat, din câte am putut să-mi dau seama. Bizareria consta În faptul că insul era aplecat În față, cu fruntea sprijinită pe brațele Îndoite pe masă. Probabil că, În timp ce lucra, obosise, redusese lumina, Își așezase capul pe mâini să se odihnească puțin și adormise În poziția aceea incomodă. Nu știam ce să fac. Era evident că bărbatul nu sesizase intrarea mea tiptilă - nu s-a mișcat, n-a scos nici un sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de gând să mă sinucid. 11 N-aveam. Nici să mă sinucid, dar nici să altceva, indiferent ce. Dormisem neîntors cele câteva ore - În medie cinci - În măsură să mă repună În stare de funcționare, oricât aș fi fost de obosit sau de preocupat. În clipa când am deschis ochii eram lucid, echilibrat și deplin conștient de locul În care mă aflam - instinctul de animal social viguros și adaptabil nu mă trăda niciodată. Dispăruseră ca prin farmec neliniștea, Întrebările fără sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]