6,770 matches
-
ne este frică de absolut, Am stârni gelozia universului Și acesta s-ar descompune sub imperiul perfecțiunii noastre Și totuși .... de ce nu ne întâlnim ? Pentru că trupurile noastre nu se vor , Sufletele nu ar înțelege motivul întâlnirii fizice. Sunt un suflet obosit pentru că te caut de la începuturi Dar căutarea îmi aduce liniște...acum știu că exiști Și într-un moment când timpul se va opri în loc Vom fi din nou un singur suflet. Vocea ta Undeva în adâncul sufletului meu stă ascunsă
SUFLETE FLĂMÂNDE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348012_a_349341]
-
RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Interviuri > INTERVIU - PETRICA VRABIORU - VIETI TRANSFORMATE Autor: Ioan Ciobota Publicat în: Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului PETRICĂ VRĂBIORU mă întorceam de la discotecă noaptea foarte târziu, obosit Și mirosIND a țigară ȘI alcool. În sufletul meu eram dezamăgit de fiecare dată când făceam un păcat: fie că era vorba de țigară, alcool, discotecă sau alte aventuri tinerești. Nimic din toate acestea nu-mi aducea o satisfacție reală
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348057_a_349386]
-
Nu urci să bei o palincă și să mănânci ceva cu noi, Fănele? - Da, urcăm cu toții, a intervenit Cezar. Facem o tablă, remi... - Mulțumesc mult, mii de scuze, dar nu pot rămâne acum. Am avut o zi grea. Sunt prea obosit... - Ei, nu se poate acum, se poate în altă seară. Gabi, urcă tu cu copiii până parchez mașina și mai schimb o vorbă cu omul. Mă întorc repede, da? - Bine, bine... Copii, cum spuneți, ia să vă aud? - Paaa, noapte
ISPITA (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348055_a_349384]
-
taică-tău? -O să zică până o să tacă! -Și-am dat de rușine și cu domnul Maiorescu! -O să fie rușinea mea! Ce vină aveți voi? -Mihai, Mihai! - îl mustră ea. Și ca să nu-l mai supere, schimbă vorba: Te văd obosit, dezbracă-te și, hai, în casă să-ți pun masa! Intrară în casa cea mică în camera băieților, acolo unde crescuseră ei când fuseseră mici. De data acesta camera era goală, mirosea a buisuioc și a izmă. Pe pat aceleași
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
pe fereastra vagonului cum își ștergea lacrimile și-și flutura batista în semn de adio... Doar luna, deasupra lor, acum în vis, tăcută și mare, le străjuia calea și greierii cântau prin iarbă și satul jos, adormit ca o ființă obosită... Vru să-i spună că el dorea să plece de la Viena mai demult, dar ea fusese ocazia care-l hotărâse și-l rupsese definitiv din îndoielile lui. Nu se poate, Veronica plecase de aproape două săptămâni, tot Casandra poate fi
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
atunci așez existența într-un sandiwici și mă hrănesc metafizic înjurându-l pe Ilici devenind mai greu de intru câte puțin în pământul meu pe nesimțite iremediabil. După amiază plicticoasă Piticii se așezaseră de mult pe creierele noastre, Se odihneau obosiți și confuzi de atâta căldură, Unii chiar părăsiseră câmpul odihnindu-se pe astre Când ziua făcuse din soare flamă pentru sudură. Iubita se lipise goală de mine ca o frunză pe lac, Clipa o sudase bine și trainic pentru o
ETERNUL NUD de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348133_a_349462]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > PECETE, DE ADRIAN SIMIONESCU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 271 din 28 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Pecete Și pasul obosit ... nici nu regret ... În viață nu e loc pentru regrete, Ușa uitării o închid încet, Și pun o taină mare ca pecete E o învălmășeală de bazar, De lucruri prăfuite, demodate, Pe care timp perfid, cu pasul rar, Le calcă
PECETE, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348202_a_349531]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > CÂND DORUL... DOARE Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Când dorul... doare Noaptea înfrigurată se furișează sub vălul de cristal al stelelor. Ora obosită se așează pe cadranul ceasului, să-și respire clipa trecătoare... Invăluită în tăcerea nopții, privesc de la fereastra camerei adormite, albastrul nemișcat, înghețat pe coama orizontului... Privirea-mi sculptează visul gândului în perdeaua albă, care se lasă încet pe fața pământului
CÂND DORUL... DOARE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347520_a_348849]
-
galeriile dorului și să îți bat ușor la fereastră. Las-o deschisă Iubite, să mă pot furișa la ceas de taină lângă tine... Să-mi așez bătaia inimii pe perna ta brodată cu... nopțile mele albe, iar la căderea clipei obosite, să-ți mângâi fruntea încrețită de griji dăruindu-ți suspinul buzelor mele... Mii de umbre săltărețe joacă pe peretele camerei adormite; privesc jocul neobosit al limbilor de foc din cămin și simt căldura plăcută, emanată de ele. Ochii îmi sunt
CÂND DORUL... DOARE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347520_a_348849]
-
și simți o durere ascuțită în zona parietală a capului. Închise ochii și ascultă zgomotul pietrelor căzute ca într-o puternică avalanșă. Curând, zgomotul se transformă, prinzând alte nuanțe. Auzi voci. Din ce în ce mai clare până începu să înțeleagă cuvintele. Se simțea obosit, foarte obosit și durerea era ascuțită, dar încercă să se concentreze pentru a înțelege ce se vorbește. Simțea că în jurul lui sunt mai mulți oameni, că sunt agitați, câțiva dintre ei manifestându-se îngrijorați. „De unde au venit oamenii aceștia? se
NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347536_a_348865]
-
se gândească la coșmar, așa că lăsă veioza aprinsă și încercă să citească câteva pagini, indiferent ce va citi. Până la urmă a adormit cu veioza aprinsă și cartea pe piept. Dimineața, când a trezit-o cocoșul cu cântecul său matinal, era obosită și o durea tot corpul. Parcă o bătuse cineva cu un mănunchi de nuiele peste tot. S-a dus la baie să se răcorească, să facă un duș rece și apoi să-și facă cafeaua. Proprietarii reușiseră să tragă apă
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
învecinată pe care vroia să o cunune dar el a invocat că e în așteptarea unei comisii de control și nu are timp. Și astfel, după o seară prelungită cu șprițuri multe băute împreună cu câteva din oficialități ale comunei, puțin obosit, a rămas acasă pentru refacere. Atunci a venit din nou, destul de devreme, țigăncușa, lui cum îi plăcea s-o alinte. A servit-o cu lichiorul care-i plăcea pentru că era dulce, l-a băut și pe al doilea, și când
PASIUNE SAU CEVA TRECĂTOR? de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347504_a_348833]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > ANA, FIICA MUNȚILOR - ROMAN Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului MOTTO : „O inimă iubitoare este cea mai adevărată înțelepciune.” Charles Dickens: 9. Umbra Ana se simțea obosită. Muncise mult în ultimul timp, fără odihnă, fără zile libere și mai ales într-un continuu stres. Mereu apărea o urgență și directorul general numit de noii patroni o solicita să termine la timp mostrele pentru prezentarea următoare. Se hotărî
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
la zece jumătate este așa, oare la ora prânzului cum va fi? se întreba ea. De asemeni și Cristina era la fel de încântată de cazare, de colega de cameră și mai ales de mare și de plajă. Doar că era mai obosită. Călătorise multe ore până s-a urcat Ana din Câmpina în rapid. Spera să nu adoarmă pe plajă și să o prindă soarele să facă insolație, de aceea a rugat-o pe Ana când o ungea cu soluție pe spate
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
printre picioare când dormeau împreună. Numai cu ghiontiri în coaste scăpa de ea. După duș, amândouă s-au îmbrăcat lejer doar în chiloți și câte o cămășuță transparentă și ușoară și au trecut imediat în lumea viselor, așa erau de obosite atât de drumul pe calea ferată, cât mai ales de momentele petrecute pe plajă și sub duș. Ana, cum adormi începu să viseze. Parcă o urmărea tot timpul o umbră. Îi simțea mereu răsuflarea în ceafă. Unde mergea o însoțea
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
piatră Ochii tăi de un negru nefiresc Când mă priveau blânzi si calzi Siguranța mă cuprindea Iar teama se risipea Mi-aduc aminte când mă sărutai , La umbra stejarului din poieniță Și părul tău lung si negru , Îmi atingea fața obosită Acum stau singur si suspin Lângă stejarul din poieniță Doar cu amintirea ta. Dragostea mea - eternă floare de cristal. Referință Bibliografică: Prima iubire / Alexandru Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1089, Anul III, 24 decembrie 2013. Drepturi de Autor
PRIMA IUBIRE de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347675_a_349004]
-
arăta caietul ei. Desena flori cu petale micuțe ca niște dințișori fără frunze și niciodată mai mult de una, pe câmpia albă a colii de hârtie. Le colora atent în negru și roșu, culori care reveneau obsedant, în nuanțele stranii, obosite. Mi-a dezvăluit secretul ei și în același timp povestea ei de viață. Avea ochii în lacrimi. Mi-a povestit cum destinul i-a întors spatele, făcând-o martoră la un accident pe care nu-l va uita niciodată. Și-
JANET HÂRBU. TÂNĂRA DOAMNĂ CU OCHII DE CER... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347681_a_349010]
-
fiu primul din rând! Mă urc - bineînțeles, tot pe bancheta din spate - bucurându-mă de răcoarea aerului condiționat din interiorul mașini și o luăm spre Geylang. Lorong 20 ne întâmpină cu Hotelul Ruby tot în același loc!!! Sunt obosit... Foarte obosit. Intru la recepție și îi spun recepționerei că aș dori o „cazare” pentru 2 ore. Aici se poartă! Știam asta... Plătesc 20 de dolari și am în mâna cartela „Sesam deschide-te” a ușii de la o cameră de la etajul doi
ESCALĂ LA SINGAPORE – ÎN CĂUTAREA MERLIONULUI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347705_a_349034]
-
-i dulce Iar tu lui îi rămâi pair! Mai rupi din ceruri câte-o stea Și-o lași pe pernă așezată Când muza s-o trezi, s-o ia Și să se simtă răsfățată. Invidioasă Luna trece. În noapte timpu-a obosit Rămâi același pair rece În vers, ce muzele-a vrăjit... de Gabriela Mimi Boroianu 07.01.2015 Referință Bibliografică: Omagiu / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1470, Anul V, 09 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
OMAGIU de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350046_a_351375]
-
e dor să fiu din nou Copil neștiutor... Mi-e dor de tine mamă Îmi este așa de dor! Trecuta-au anii scumpă mamă... Privesc la tine, scumpă mamă Și parcă mă trezesc din vis... Ți-e trupul slab și obosit Iar peste părul tău a nins... Când a trecut măicuță timpul? Parcă mai ieri mă legănai Și mă strângeai duios la piept Când despre Domnu-mi povesteai... Atâtea nopți ai stat de veghe La patul meu când sufeream... Eu te priveam
DOR DE MAMA de MARIA LUCA în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350065_a_351394]
-
albă, o privea cu milă: - Nu încerca, nebuno, să-ți biciui viitorul! Și nu-ncerca, turbato, să-l întorci din drum! Supune-te legilor Firii și pleacă chiar acum! Ia-ți fioroasele creaturi și du-le în Țara de Fum! Obosită și speriată, Iarna îi spuse gâfâind: - Umbră blestemată, de îmi ești dușman, mă voi lupta cu tine și cu cei pe care îi trimiți împotriva mea. Să știi că sunt puternică și, dacă Firea se va întoarce împotriva mea, voi
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
dacă nu ar fi râs de ea în barbă. Alunecarea molcomă pe întinderea verde-albăstruie reuși până la urmă să o relaxeze. Păsările coborau din raidurile lor, în stufărișul încins de culoarea unui apus mirific, cu strigăte ascuțite și foșnete de aripi obosite. Se lăsa seara și fiecare vietate se îndrepta spre culcușul ei, așa cum se îndreptau și ei spre casa lor. „Casa lor”. Fiorul de anticipație îi ghemui din nou stomacul. Dacă avea să găsească o cocioabă dărăpănată, cu acoperișul din stuf
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
regulă pâine și că brânza o consuma numai ca adaos la paste sau mămăligă, dar nu și pe inima goală? Se întrebă ce față făcuse ea, de el se văzuse îndreptățit să fie atât de dur? - Probabil că sunt prea obosită să mănânc! - Nu mă păcălești de data asta! Nu te culci până nu văd că mănânci așa cum trebuie! Am să încălzesc și niște lapte. Se întoarse spre plită și aprinse focul cu câteva lemne din coșul de sub picioarele înalte. Mona
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
dragostea Pe care atâta mi-o doresc. Ca orice stea din depărtare Ea rămâne mereu rece, Am obosit în căutare De la mine vrea să plece. De ce steluța mea iubită Te-ascunzi în nori de fum? Mi-e inima atât de obosită Căci nu avem același drum. Fără tine mi-este greu Nu știu cât o să rezist? Te port în suflet mereu Care este tot mai trist. Nu am iubit nicicând tăcerea Voiam să fiu tot optimist, Dar m-a cotropit durerea Fără tine
STEA ÎNDEPĂRTATĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361838_a_363167]
-
mersul norilor pe cer, care iau forme ciudate, copleșindu-mă cu figurile ce par a fi create de mâna unui sculptor nevăzut. Fiind pe înserate, soarele se retrage spre asfințit, obosit de hoinăreala de peste zi. Înainte de a-și închide pleoapa obosită și a-și sprijini tâmpla pe umărul unui nor, cerul capătă o culoare nefirească, trandafirie, ca o linie de demarcație la orizontul asfințitului. Se aude clipocitul valurilor și, din când în când, strigătul speriat al câte unui pescăruș întârziat. E
MEDITAŢIE LA MALUL MĂRII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361845_a_363174]