4,431 matches
-
Costandin vodă pentru niște pricini ce avea socrul cu ginerele între dânșăi, de aceasta Dumnezeu va ști mai bine și va plăti fieștecăruia după vina și fapta lui”. Circumstanțele necesare „oficializării” unui astfel de zvon erau întrunite: boală necunoscută, neînțelegeri obscure („niște pricini”) instalate între socru și ginere, moarte rapidă. Vorba strecurată - „mulți zicea pă acea vreme” - putea deveni credibilă. Și Scarlatache, „fiiul preaslăvitului Alexandru Dragomanul” (nu uită Popescu, cronicar al lui Nicolae Mavrocordat, să-l slăvească pe Exaporit, părinte și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu o altă Marie, din Golești, sora lui Eustratie, amândoi fiind copii faimosului Stroe Leurdeanu 301), fiica marelui clucer Gheorghe Ghețea. Socrul viitorului Voievod n-a fost ilustru prin spița lui veche. Un cronicar îl ironiza chiar pentru originea sa obscură - fusese „neguțătoriu de abale” într-un târg sud-dunărean -, descoperindu-i astfel și alogenia. Ghețea a venit în țara Românească sub Mihnea al III-lea Radu, a adunat avere și a urcat încet scara dregătoriilor. A fost mare paharnic, mare clucer, mare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
gândire, aspirațiile și idealurile, conduitele asupra maselor, sfârșind prin a și le subordona, manipulându-le În direcția realizării propriilor sale idealuri. Personalitatea dictatorului este un tip particular. De regulă, acesta este o persoană fără origine, sau cu o origine socială obscură sau umilă, nelegitimă pentru rolul asumat, pe care caută să și-o ascundă, sau să și-o identifice cu cea a maselor oprimate. El este un individ frustrat, marginalizat social, imatur din punct de vedere emoțional-afectiv (ceea ce Îl va face
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
vedere longitudinal-temporal, are aceeași semnificație cu cea a imaginii Eului În plan transversal-temporal. Elementele care sunt constant modificate În contextul mitografic al persoanei sunt originea Eului și destinul acestuia. Sunt eliminate situațiile incomode, ca frustrări, carențe educaționale sau afective, originea obscură sau incertă, traumatismele vieții cotidiene, fiind subliniate valoarea individului, o extracție familială deosebită, acțiuni de viață exemplare etc. În felul acesta, treptat, Eul va Înceta să mai reprezinte persoana reală, devenind un fel de suport valoric al unui personaj, adesea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
primul rând orgoliilor unui Eu egoist. Schimbarea biografiei În mitografie va da o altă semnificație Eului personal. Îi va conferi siguranță, dar din punct de vedere psihologic nu reprezintă altceva decât o formă de compensare a propriului său trecut incert, obscur sau traumatizant. Romanul psihobiografic are un rol esențial, așa cum se poate deduce din cele de mai sus. El este, În special În ceea ce privește trecutul persoanei, un suport moral și sufletesc major. Funcția fabulatorie a reprezentării de sine trebuie considerată, În cazul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
indianistice: modelul ei a fost, de altfel, ediția Liétard-Cordier. Multă vreme m-am temut că nu voi putea asimila decât epigraful pe care Arion Roșu i l-a ales din Valéry: „Nos plus claires idées sont filles d’un travail obscur”. În România contemporană Însă, din păcate, n-am Învățat nimic eficace despre Asia. Dar vechii resemnări Îi pot alătura În sfârșit mulțumirile pentru boierul Constantin Cornescu Oltelniceanu, care și-a vândut acum 170 de ani cele câteva moșii pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
texte sunt aproape ininteligibile dacă nu sunt comentate oral cu un maestru 2.) Mai mult decât atât, În timp ce cu jumătate de secol În urmă cele mai multe texte yoghinice și tantrice erau considerate În Întregime un nonsens sau produse ale unor fachiri obscuri și ale unor practicanți psihopați ai magiei negre, cercetările occidentale și indiene contemporane au demonstrat din plin coerența lor teoretică și marele lor interes psihologic”, așa cum de altfel „cercetările contemporane au probat În mod convingător complexitatea, rigoarea și bogata semnificație
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
dublu. „În ceea ce privește călătoriile misterioase ale lui Honigberger În Kashmir și Tibet, cercetările sale de farmacologie magică, eventuala lui participare la anumite ceremonii inițiatice ale sectei Vallabh³ch³rya2 - nu eram nici eu lămurit. Doctorul Zerlendi, dacă aflase ceva precis asupra acestor episoade obscure, nu le Însemnase În cartoanele biografiei sale” (37, sublinierile Îmi aparțin). Însă Eliade era primul și rămâne singurul care a scris ceva despre misterul călătoriilor, iar farmacologia și ceremoniile cărora s-a consacrat Honigberger nu au fost magice sau religioase
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ceilalți toți, continentul Întreg ar fi zguduit de atâtea forțe demonice pe care lumea modernă le-a dezlănțuit de la Renaștere Încoace. Oare soarta Europei noastre e pecetluită? Nu se mai poate face nimic pentru lumea aceasta pradă unor forțe spirituale obscure, care o duc fără știrea ei spre cataclism?” (91). Termenii apar oarecum asemănător și la Guénon, iar Maritain Îi era afin. Nu e deloc o coincidență Întâmplătoare, căci referința „teozofică” probantă la Maritain apare În Fragmentarium: „Dacă ne gândim la
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
este însă dată de manifestarea politicului în existența individului, tema privilegiată nu e puterea. P. scrie, în esență, istoria unui sentiment (iubirea) și îi analizează degradarea progresivă până ce iubirea coboară aproape de abjecție. Destinele personajelor sunt luate de valul unei pasiuni obscure, demențiale și duse spre limita de jos a existenței lor (limita insuportabilului). Luciditatea mărește forța pasiunii, dar nu o apără de suferință și cădere. Cel mai iubit dintre pământeni este un roman de dragoste și un roman despre mitul fericirii
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
definit ca tip de sensibilitate feminină. Nu seamănă cu nici una din femeile din cărțile anterioare ale lui P. Acelea erau buimace și intransigente, iar lumina era semnul frumuseții lor interioare. Matilda este o ființă abisală, imprevizibilă, jucărie a unei forțe obscure. Faptul că ea are sânge rusesc ar explica, printr-o prejudecată literară, complicația psihologiei, căderile și înălțările ei. Prozatorul nu vrea să dea o explicație a psihologiei, construiește numai un caracter și introduce un număr de situații în care caracterul
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
al mărunților funcționari ori salariați cu „gulere albe”, al micilor mahalagii decăzuți moral ș.a. -, drame banale ori aventuri, mai ales erotice (adultere, triunghiuri amoroase, incertitudini și indecizii afective), explicate ori complicate - industrios, neîndemânatic - cu obsesii, pulsiuni, procese de conștiință, fatalități obscur motivate etc. Nuvela care se poate, la rigoare, reține, este Alexe, omul lui Dumnezeu, posibil vag reflex al faimoasei Cănuță, om sucit de I. L. Caragiale, cu un personaj becisnic și abulic, oropsit de bizare fatalități. Registrul narativ merge de la inofensiv-glumeț
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
din acele glasuri articulate ale omenirii”), de Romain Rolland, Maxim Gorki, André Malraux sau Constantin Stere, „umbrele rembrandtiene” din scrisul lui F. M. Dostoievski și chiar pe James Joyce (care are, prin S., una din primele receptări românești) pentru forța „materiei obscure” din romanul Ulise. Aprecia folclorul, afirmând, precum, mai târziu, Mircea Eliade, că „basmele noastre au elemente care ar putea revendica, în fața altor literaturi, o originalitate bine definită” (De la Petre Ispirescu la George Lesnea, C. Berariu), îi elogia pe marii creatori
SERGHIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
A. D. Bogdan, G. Russe-Admirescu, Mihail Zamphirescu, V. D. Păun, Al. Vlahuță, Th. Șerbănescu. Schițele și povestirile, în cea mai mare parte retipăriri, aparțin lui I. L. Caragiale, A. I. Odobescu, Ion Ghica. În afara unor tălmăciri din scrierile unor foiletoniști străini cu totul obscuri, S. a publicat o bună parte din cugetările lui Giacomo Leopardi, transpuse cu oarecare îndemânare, precum și fragmente din scrierile lui Edmondo De Amicis, Paolo Mantegazza, Ernest Renan, Jean Richepin, Guy de Maupassant. D.M.
SCANTEIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289535_a_290864]
-
pot fi enumerate ca tot atâtea motive ale opțiunii politicianului aspirant; reluarea, la nivel discursiv ca și În practica politică, a temelor articolului din 1858 poate proba complexitatea motivațiilor sale. Etapa „pre-politică” a lui Boerescu apare ca una eclectică și obscură. Structura intelectuală dependentă de moștenirea iluministă eluda, practic, dihotomia liberalism-conservatorism. Situarea Într-o atare genealogie Îi permitea tânărului doctrinar inconsecvența aproape sistematică, evitarea adeziunii precise. Am arătat deja că, pe termen lung, ambiguitatea avea să fie promovată la rang de
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
realiste tradiționale, scriitorul sondează puterea, marginile iluziei referențiale și explorează totodată motive și teme predilecte, precum năzuința soteriologică, nuntirea cosmică, mitul cristic și cel mioritic. În general, în prozele scurte și în majoritatea romanelor se pot remarca micromotive recurente, aparent obscure sau opace, cu rost esențial în articularea unui edificiu metaforic personal, conferind unitate operei în pofida frecventelor primeniri ale tehnicii narative. Aceste recurențe, numite de autor „fantome tematice”, pot fi clasate într-un bestiar (vultur, leu, pește, oaie, miel, pasăre fabuloasă
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
circumstanțele anilor ’80 ai României ceaușiste. Tot un microroman - înrudit cu prozele scurte ale scriitorului - poate fi considerat Jertfă & Steag (1999), cu prudență subintitulat „povestire”. U. operează acum cu subiecte pretențioase și grave: tradiția, mitul, confruntarea între raționalism și epifanie obscură, crima ritual-sacrificială etc., totul abordat sub semnul deriziunii și al bufonadei satirice, dar și al unei productive ambiguități. O carte importantă - în epocă, probabil că și pe termen lung, deși relativ ignorată - este masivul roman Lia Mora (2001), chintesențiere a
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
Urmuz), semnat de Bogza, mai degrabă manifest decât program estetic, respinge prejudecățile și convențiile moralei burgheze, precum și clișeele prin care acestea pătrunseseră în artă. Pe un ton exaltat, în exprimări metaforice, este elogiat aportul lui Urmuz, care „lucrând în colțul obscur [...] a deschis robinetele frigului care acum cuprinde pe toți”. Scriitorilor li se recomandă opoziția neconcesivă la vechi, mobilitate în afirmarea opțiunilor, dinamism în exprimare, pledoaria încheindu-se vibrant cu îndemnul adresat confraților de a se ralia direcțiilor noii publicații. Într-
URMUZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
și T. Arghezi, Noul index), Tudor Vianu (Mizeriile literaturii, Critica literară și răspunderea morală, Două tipuri filosofice), George I. Duca (Petre Neagoe), Mihai Moșandrei (Sensul naturii în artă, Poezie și critică, Poezia și dl Călinescu, Câteva idei limpezi despre poezia obscură), Petru Comarnescu (Contesa Anna de Noailles - poetesă a trăirii solemne, Paul Valéry și Parisul), Pericle Martinescu (Amiel sau Despre incurabila tristețe, De la Byron la Malraux), Octav Șuluțiu (Între Molière și Caragiale) ș.a. Compartimentul literaturii originale este, în această etapă, de
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
cealaltă vanitate, a realizării artistice. Confesiunile sunt cea mai josnică literatură”.) Cu Lunatecii, roman flamboaiant al crepusculului și declinului, situat în descendența prozei lui J.-K. Huysmans, Oscar Wilde și Mateiu I. Caragiale, scrisul lui V. se întoarce la rădăcinile obscure ale modernismului literar. Implicat în toate tendințele și mișcările de prefacere extrem-modernistă a artei, cochetând chiar, în manifeste și articole teoretice, cu radicalismul și nihilismul avangardelor, scriitorul a cărui conștiință stă sub semnul de-literaturizării literaturii își construiește ultima operă
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
ani ș.a.m.d. Componenta principală a romanului Până la capăt e biografia unui intelectual sărac, Iuliu Zemeș, personaj apropiat de Dan al lui Al. Vlahuță: învățător într-un cătun de munte, apoi în București, unde și colaborează la un ziar obscur, tânărul va fi ucis întâmplător, în timpul rebeliunii legionare. Biografia protagonistului, scrisă (conform unei convenții tradiționale) pe baza unui caiet găsit, nu structurează romanul, fiind doar cel mai lung episod din cele patru, juxtapuse oarecum arbitrar. „Tranșe de viață”, relevante individual
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
apofatic: „Nimeni din partea locului nu mă cunoaște / [...] Nu mă deschideți, nu mă alintați! Înțelesul meu să iasă tot pe unde a intrat” (Înțelepciune). Prin urmare, glosa Cercuri la Elsinore, constituită în axa de rezistență a volumului, își dezvăluie sensurile deliberat obscure prin comprehensiune hermeneutică și decodare filologică, sugerând folosirea unei chei critice modelate după abordarea călinesciană a Jocului secund: „Îndoit prealiniștitul / Numele l-a scris pe apă, / Cupe pline - asfințitul / Blestemat model să-nceapă; / Dorului pierdut în fieruri / Testament călcat în
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
în timpul vieții, Punct vernal și Pod eleat (1935), destul de greu de calificat și, pentru mulți comentatori (printre care și Vladimir Streinu), de neînțeles. Dacă pentru E. Lovinescu el reprezenta „echilibrul între avânt și stabilizare”, pentru alții a rămas un ermetic obscur, atras de viziunile morbide ale romantismului baudelairian. Temă obsedantă, destinul omului și al poetului, minat de contradicțiile interioare ale ființei, este tratată cu aplecare spre atitudinile extreme, cu preferință pentru imaginile funebre, pentru înmormântări și viziuni autoscopice. Este probabil cel
STOLNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289962_a_291291]
-
După reflexie, retușarea aduce o nobleță a atitudinii și a expresiei”. Cum toate poemele antume sunt rezultatul unei prelucrări intelectuale, reflexive, a primelor impulsuri, morbidețea lor se comunică în forme perfect prelucrate muzical și într-o imagistică bine controlată, adesea obscură. O mare reprimare a sentimentului, vizibilă pretutindeni, e intensă în poemul Pod eleat, unde se impune ca simbol obsedant al viziunii lui S. puntea între lumi, formă eliberată, înălțată, smulsă abisului, intrată prin asceză în transcendent. Aluziile livrești, trimiterile culturale
STOLNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289962_a_291291]
-
București), poet și traducător. Învață în satul natal, apoi urmează ciclul secundar la Liceul „Mihai Eminescu” din Satu Mare, dar în 1925 optează pentru Școala de Poduri și Șosele din Cluj. În 1927-1928 este salariat al municipalității Clujului, într-o funcție obscură. Face parte din boema literară a tinerilor, audiază cu asiduitate, la Universitate, cursuri de estetică, filosofie, istoria artei etc., iar în 1928 animează, alături de Ion Th. Ilea, Miron Radu Paraschivescu ș.a., un cenaclu literar. Debutează cu versuri la „Societatea de
STRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]