2,067 matches
-
avem cum să-l minimalizăm decât cu riscul unor adevărate alunecări spre o catastrofă (cuvântul nu este exagerat) culturală națională, în general. Eminescu după Eminescu este o carte cu valoare de îndrumar în susținerea actuală a dezbaterilor ce-l vizează, obsesiv, pe Eminescu. * * * Cele șase eseuri reunite în volumul Despărțirea de Eminescu? (Editura Societății Literar-artistice "Tibiscus", Uzdin, Serbia, 2012) datorat lui Adrian Dinu Rachieru, au în comun dezbaterea polemică prilejuită de diversele aspecte ale abordării critice, în actualitate, de către "frontul eminescologilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Sebastian Drăgulănescu este, în fapt, o nouă lectură atentă, dintr-un alt unghi de interpretare estetică a scrierilor eminesciene, aducând argumente demne de luat în seamă, pentru cercetarea actuală (și viitoare, de ce nu?), în favoarea deschiderii înțelesului acestei literaturi (considerată aproape obsesiv pe coordonata tragică) și sub aspectele sale... comice. E "o încercare cum însuși autorul studiului afirmă de a trata global dimensiunea comică a operei eminesciene, urmând filiația temelor, persistența procedeelor, unitatea, în fond, a acestei laturi a creației" eminesciene. Fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
două căi distincte:cea deschisă de Titu Maiorescu și cea promovată de critica socialistă a lui Gherea"), Mihai Cimpoi fiind de părere că "Eminescologia românească suferă cu adevărat de un complex al inferiorității metodologice și, în mod paradoxal, se lansează obsesiv în îndelungate deliberări și precizări teoretizante, de regulă sub egida unor modele din afară". În privința postumiadei, sunt trecute în revistă cele mai importante ediții critice, având în modelul Perpessicius un reper temeinic de elaborare. Tot aici este abordată chestiunea Receptării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cerusem reputatului editor să întocmească tabelul manuscriselor după impresionanta arhivă de lucru pe care și-o făurise și pe care, atunci, am parcurs-o, nemaiștiindu-se nimic de ea după moartea sa), ne aflam de peste un deceniu în impas" pentru că "obsesiv, asemenea grafii și locuri inaccesibile ne urmăreau fără istov" comentează domnia sa în Prefața volumului "le plimbam zile și nopți de-a lungul unor lungi intervaluri pe oglinda receptivă și impresionabilă a ochiului, pentru ca, după luni de căutare, sub fulgerarea unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și expunerea la pericole pentru a-și căuta hrana; el are deci nevoie de un semnal rapid. Pentru plantă e suficient puțin Soare... În acest context, al universalității semnalului chimic, se petrec și relațiile dintre componentele biocenozei. Am repetat, poate obsesiv dar nu excesiv, termenul biocenoză, discutându-l În fel și chip. Repetând Încă o dată din ce se compune ea, mă pregătesc a-mi pune o Întrebare care desigur planează și În intenția unora dintre cititorii atenți. În modul cel mai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
i-a venit rândul, a intrat și a fost suficient s-o privească o fracțiune de secundă pe femeia care îl tulburase atâta pentru ca să-și dea seama că și pentru ea săptămâna aceea se scursese în același fel: într-o obsesivă așteptare, așteptându-l pe el, gândindu-se la el. -A, tovarășe brigadier, ați sosit! a exclamat doctorița Stănescu cu fața luminată subit. Ochelarii comandați sunt gata... Asistenta a mirosit că șefa ei îi arată un interes special tatei și atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
obicei ea era cea care avea inițiativa, cea care ținea vie relația lor, ea manifesta mereu pentru el un interes neobișnuit, care pe el îl și flata, îl și mira, îl și jena, ea îi declara că se simte definitiv, obsesiv atrasă de el și se comporta ca atare. De regulă, Irina îl exceda cu prezența ei, cu pasiunea ei paroxistică, așa încât era absolut stranie absența sau retragerea sau eclipsa ei din ultima vreme. Tata și-a spus că plecarea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mai ales atunci când este vorba de frumusețile inaccesibile din adolescență. Efectul întâlnirii din aeroport de ieri: ascult un cântec francez mai deocheat, pe un radio alternativ: "On retient rien du cul qu'on a tenu autrefois dans la main", spune obsesiv un cântăreț cu o voce spartă, à la Gainsbourg, voce modelată de whisky și Gitanes blondes. Nu traduc de data aceasta în limba română! 11 martie 2004 Manifestație, dublată de o grevă masivă, a infirmierelor din Franța. Una dintre ele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
rămâne ceva din toate experiențele mele din Occident, dacă ele mă vor ajuta să mă reintegrez în propria mea țară, devenită pentru mine o țară străină. Aș fi vrut să termin acest jurnal pe o notă patetic-optimistă. Imposibil. Îmi revin obsesiv în minte cuvintele prietenului meu evreu, Dov N., care nu înceta să-mi spună că pentru cei ca noi, otrăviți de patima exilului, soluția de supraviețuire constă în a fi veșnic pe drum. Plecarea ca salvare, întoarcerea ca fals tratament
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
INDICAȚII: Psihopatologie: La adulți: stări anxioase, manifestări psihosomatice și somato-psihice, tulburări caracteriale, agitație agresivă, insomnii psihogene. La copii: pavor nocturnus, irascibilitate, instabilitate psihică, vărsături „nervoase”, anorexie, anxietate de spitalizare. Neurologie - Reumatologie: contracturi și stări spastice musculare. Psihiatrie: nevroze anxioase, fobice, obsesive, depresiuni nevrotice: - psihoze cu fenomene de anxietate. Cura de desintoxicare alcoolică, prevenirea accidentelor înțărcării. TOAMNA Femeia avea nevoie ca ceasul să-i sune la 5 dimineața, când se trezea pentru muncă. Dar ceasul suna neîntrerupt la 11 și 5, la
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
am revăzut și să stăm de vorbă pe îndelete. În discuția lejeră și molcomă despre oameni, locuri și întâmplări din țară și de aiurea, s-au strecurat și unele destăiniri mai directe sau mai voalate despre traiul în înstrăinare, despre obsesivele gânduri, nostalgii și amintiri care îi populează neîncetat visele, clipele de răgaz, orele din afara programului istovitor de muncă, dar mai ales zilele libere ale sfârșitului de săptămână. Acolo, în îndepărtata Canadă întinsă cât un continent și nesătulă de emigranți, s-
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
sunt conservate perfect din perioada liceului). Nu există tratament. După Revoluție, sau înregistrat câteva cazuri celebre de oameni atinși de această cumplită maladie. Unul dintre ele este cel al Luciei HossuLongin, pe când realiza documentarul Memorialul durerii. Vă mai amintiți de obsesivele imagini cu porți 59 care se închid succesiv, de lătrăturile câinilor filmate cu încetinitorul sau de păsărica de pe gardul cu sârmă ghimpată? Câtă simțire poetică, atâta dramă. Dramă, însă, din punctul de vedere al calității documentarului, dramă care punea în
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
care leo dă dezastrul. Transmisiuni alarmiste dintre troiene, disecarea ca zurilor tuturor mașinilor înzăpezite, enumerarea de mai multe ori - ca la steagurile lui Pristanda - a drumurilor blocate și, bineînțeles, găsirea gravidei necesare, în drum spre maternitate. Întrebarea care e pusă obsesiv este de ce stau autoritățile cu mâinile în sân și nu opresc ninsoarea. Drumurile trebuie să fie „la negru“, sărmanii care se aventurează prin nămeți cu mașini fără lanțuri și chiar fără cauciucuri de iarnă trebuie imediat salvați din ghearele zăpezii
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
-ntregul sâmbur/Dorința-i și mărirea” (M. Eminescu) în timp ce pentru fiul său ambiția de a ajunge cineva în ierarhia socială (mărirea) îl împinge în afaceri. Până la urmă viețile acestora ar deveni paralele dacă mama n-ar rămâne sprijin alături de fiu. Obsesiv este deci cuvântul „Dragoste” în diferite nuanțe, așa cum le simte autoarea, personaj auctorial! Cititorul poate alege și profunzimea unor trăiri și manifestări organic-eruptive și profunzimi nebănuite, surprins de o experiență bogată de viață într-o desfășurare liniară. „Mirosul” ca un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu mai plana în casă. Dragostea lor de până atunci fusese o întâmplare fastă, o flacără care se aprinsese brusc, iar acum se stingea. Valentin devenea distant și rece. O exasperantă umbră de gelozie îi înăbușea respirația. Boala lui era obsesivă și urmată de amenințări dure. Carlina îl aștepta pe pat, rezemată de câteva perne. Când îl auzea că vine tresărea și o cuprindea o teamă și cu toate acestea îl privea lung și cu dragoste. Sânul i se zbătea iar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
așezat filmul pe pragul de jos al relevanței artistice ; secvența cea mai plată pare, de aceea, vizita doctorului la bordel), ci printr-un crescendo al narațiunii înseși (adunând micile lașități, micile oportunisme sugiuc ale marginalilor remanenți). La capătul filmului, urmărirea obsesivă a Puștiului (Gheorghe Visu) de către doctorul Hristea (Victor Rebengiuc) depășește limitele unei îndreptățiri legale, devenind gest patologic de dependență a Călăului de Victima sa. Această mutare în arhetip este realizată cu o mare subtilitate, elucidându-se abia la nivelul moralei
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a cinismului pe care vrea să și-l descopere acuși-acuși?! Ce sînt eu pentru ea mai mult decît șoricelul cu care ea, superba felină, ar vrea să se joace, amuzîndu-se cît e de grozavă?!... Și totuși mă reține un gînd obsesiv -, dacă doamna Teona mă iubește?! Ori, poate, numai mă dorește. Poate... De ce nu?!... Dacă doamna Teona mă iubește, n-ar fi păcat să dau cu piciorul în dragoste?!... Dar dacă, ceea ce-i mai de crezut, ea vrea să se amuze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
decât la „soluția finală” : „singura soluție posibilă a problemei jidănești - conchidea A.C. Cuza - este eliminarea jidanilor” <endnote id="(188, pp. 190- 195)"/>. Așa cum a observat și Leon Volovici, doctorul și savantul Nicolae C. Paulescu - „un caz interesant de antisemitism visceral obsesiv” - l-a secondat pe A.C. Cuza În Întemeierea unor mișcări politice ultranaționaliste (precum Liga Apărării Național Creștine, În 1923) și publicații antisemite (precum ziarul Apărarea Națională, În 1922). Dar, În unele privințe, Paulescu l-a Întrecut pe A.C. Cuza, ba
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Din carnea lui să nu mâncați” (Deuteronom 14, 8). Încălcarea acestei interdicții era considerată de evrei ca fiind ultimul simptom al degradării culturii și religiei iudaice. Un personaj evreu din romanul bucovineanului Karl Emil Franzos Der Pojaz (Stuttgart, 1905) refuză obsesiv să se apropie de „orașul spurcat” Cernăuți (poreclit În epocă „Ierusalimul de pe Prut”), pentru că acolo „evreii mănâncă porc” <endnote id="(419, p. 16)"/>. Privind din perspectiva antropologiei culinare, vom Înțelege că distanța dintre „noi” și „ceilalți” este dată nu numai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
orașul Huși: <Zorile> - Liceul <<Cuza Vodă>> și <Năzuințe> - Liceul <<Mihail Kogălniceanu>>. CÎte una În orașul Vaslui (<Vlăstarul> - Liceul nr.1) și Negrești (<Axa> - Liceul de cultură generală)”. d.x. Progresiști? Nu prea! Revoluționari? Idem! Cuvintele cu caracter strict propagandistic reveneau obsesiv În analizele cenzorilor vasluieni, aruncând În derizoriu munca școlarilor și a cadrelor didactice care ar fi vrut ca literatura beletristică să fie disociată de cea politică, neagreată de marea masă a cititorilor dar aromitoare ca o tămâie pentru nasurile ștabilor
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Nu miră pe nimeni când se vorbește de Constantin Radinschi ca despre un virtuoz al tehnicii culorilor de apă. Reflexiv până în pragul melancoliei, spontan ca urmare a unei prealabile regii comportamentale, artistul nu respinge introspecțiile, dar nici nu le cultivă obsesiv”. Scriitorul Aurel Leon îl caracterizează ca „un înțelept al artei, o inteligență practică pentru care imaginea e o expresie condensată a relației suflet-materie și lumina fluidului vital dintre elementele cheie”. Pictorul Constantin Radinschi s-a stins din viață în ziua
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
biografice ale momentului, după cum, la fel de bine, puteau dispărea, hocus-pocus, martorii reali și mărturiile autentice. Procesul de rescriere permanentă a biografiei unui lider comunist corespundea acelei continue nevoi de legitimitate a personajului, o legitimitate justificată de ambițiile politice și de setea obsesiva de putere. Căci, pentru că un asemenca individ în vârful piramidei puterii ori să amusineze în jurul acesteia, decenii la rand - în timp ce lumea, mentalitățile și valorile se schimbau neîncetat (uneori de o manieră dramatică) - era limpede că numai printr-o rescriere permanentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
de regimul patologic al nevrozei. Efectul optic este prezent prin aluzie ironică, „luminoasa” teorie, însă teoria ca atare își relevă punctul focal în portretul robot al matoidului. Există aici un efect de coerență asigurat de o bună regie a focalizării obsesive. Maladia aduce în discuție dispozitivul senzorial al lui „simț enorm și văz monstruos”. Chiar și atunci când vederea este temporar blocată, auzul, celălalt simț angajat, îi preia prerogativele. „O încordare înaltă a atenției ascute simțirea auzului în singurătatea nopții ; când ochiul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
supus Isus ține de țintuirea acestuia pe cruce, deci această tortură participă la configurarea unei forme de violență legată de sacru. Imaginea țintuirii reapare obsedant, torturant și Leiba va proceda în consecință, va „țintui” mâna în sensul imobilizării ei, așa cum obsesiv această mână revine ca un laitmotiv în economia acțiunii violente. Pe de altă parte, așa cum creștinii aprind o „făclie”, o lumânare de Paște, și Leiba va aprinde una, cea care incinerează mâna răufăcătorului. Sacralitatea gestului a cărui semnificație simbolică este
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
vizitat de angoase ancestrale. Ceea ce surprinde în cele din urmă este un mecanism subreptice al violenței care beneficiază de dis- pozitivul senzorial al lui „simț enorm și văz monstruos”. Fixarea mâinii se constituie ca un efect de imagine, de decupare obsesivă a gestului care simbolizează violența. Am văzut că și gestul țintuirii și cel al spargerii craniilor sau cel al aprinderii luminii cu corelatul său torturant al arderii mâinii au și o semnificație în perspectivă rituală. Însă de la un punct încolo
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]