2,513 matches
-
De la mic la mare. Cei mari atacați de un Nicolae M anol escu, cei mici slăviți de un cititor ca mine. Așa se scrie istoria. Dar și literatura. Cărămidă cu cărămidă, zidind nu distrugând... Cine aude, să audă, cine are ochi să vadă, iar cine are bani și-i dă unora care dărâmă, să răspundă prezentului; dar mai ales veșniciei. Carte frumoasă, cinste celor care te scriu!.. Autorul Tudor Arghezi EX LIBRIS Carte frumoasă, cinste cui te-a scris, Încet gândită
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și eu cu ce se mănâncă internetul și să înghit câte-o porție zdravănă în fiecare zi, din mers mi-am recalibrat impresiile: există destul mulți oameni inteligenți pe net, dar proștii sunt infinit mai numeroși. Pe prost îl poți ochi de la o poștă, fiindcă prostul de internet e, obligatoriu și fudul. P-ăla care nu-i și fudul nici nu ajungem să-l cunoaștem, fiindcă tace dracului din gură și atunci nu avem de unde ști că el există în carne
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
la cunoscutul acesta al meu. Dacă-mi promiteți solemn, că nu veți mai spune nimănui, v-o citesc așa în șoaptă, ca s-o auziți doar dumneavoastră, cei care citiți cele scrise aici și nimeni altcineva, fiindcă dușmanii poporului au ochi și urechi peste tot, văd și ascultă. Deci sunteți de acord, nu-i așa? Ia să vedem ce scrie: Domnule Emil Boc, Vă scriem noi, mai vechii dumneavoastră cunoscuți și tovarăși de trudă zilnică, întru liniștea și desfătarea iubitului nostru
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
într-o cutie de carton. Turnam peste el apă fierbinte, așteptam două minute și era gata" povestea presei unul dintre viitorii astronauți români, în legătură cu experiența sa din Mars Desert Research Station. Dar vă rog, numai să vă gândiți, cu ce ochi privesc aceste confesiuni „dramatice" unii pensionari de ai noștri, având în vedere, că aici apar cuvinte pe care aproape că le-au uitat, ca de exemplu, „omletă" și „apă caldă", cuvinte care pentru unii definesc niște chestii, care pentru ei
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cuget, căci ce vreau Plinesc 'naintea vorbei să arăți Că nu-i pată de-ocară,-omor, păcat, Necastă faptă,-ori pas dezonorant, Ce mi-au răpit și daru-ți și favoarea, Ci lipsa chiar prin care-s mai bogată, Un pururi ochi cerșind și-o limbă-astfèl, Că-s mîndră că n-o am, chiar de neavînd-o, Iubirea ți-am pierdut. LEAR: Mai bine nu Te-ai fi născut, decît să nu-mi mai plăci. FRANȚA: Doar asta-i tot? O sfiiciune-a
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
it for ancient love, M-am poticnit pe cînd vedeam. Se-arată-ades: La bine ești prea sigur, lipsurile Se dovedesc folos. -O, drag fiu Edgar, Hrana mîniei tatălui mințit, Dacă-aș putea trăi doar, să te-ating, Aș spune că am ochi iar! BĂTRÎNUL: Cine e? EDGAR (Aparte): O, zei! Cin' poate spune: -Mi este cel mai rău"? Mai rau mi-e că oricînd. BĂTRÎNUL: E Tom, bietul nebun. EDGAR (Aparte): Dar mai rau poate-a-mi fi; nu-i cel mai
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
a întrebat nimic? CURTEANUL: O dat', de două-ori suspinat-a "tata", Gemînd de parca inima-i strîngea; Strigă: "Surori! Surori! Rușine! Voi! Kent, tata! Ce? -n furtună, -n noapte? Nu mai e milă." Atunci revarsă Ea sfîntă apă din cereștii-i ochi Și vaietu-i udă; apoi pleca, Să fie doar cu chinu-i. KENT: Stelele, Stele deasupra ne formează firea; Altfel, aceiași soț și soața n-ar ivi Atît de osebiți copii. I-ai mai vorbit? CURTEANUL: Nu. KENT: Fu-asta pînă regele-a
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
că trăiești. Vorbește iar. GLOUCESTER: Dar am căzut sau nu? EDGAR: Din groaznic vîrfu-acestei stînci de cretă. Uită-te-n nalt: de-așa sus ciocîrlia N-o vezi și n-o auzi. Privește-n sus! GLOUCESTER: Vai, eu n-am ochi! Nenorocirea Și de-asta binefacere-i lipsită, Asfîrși prin moarte? Era o mîngîiere Jalea să-nșele furia-unui tiran, Scăpînd trufașei lui voinți. EDGAR: Dă-mi brațul. Sus! Cum e? -Ți simți picioarele? Poți stă? GLOUCESTER: Prea bine, da. EDGAR: E
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
strigătul rămase agățat undeva prin gâtlej. Iar zornăitul acela se auzea din ce în ce mai tare... - Mihule, trezește-te măi bărbate, ce dracu dai așa din picioare? Măcar de ți-ai scoate sărăciile acelea de pinteni. - Femeie, iar am visat ochiul acela - Ce ochi, care ochi? Ție-ți mai arde acum de mai știu eu ce ochi ai fi văzut în drumul tău până la Volga. De când ai venit din prizonierat, tot aștept eu să te văd iar bărbat întreg. Auzi Mihule, am chemat
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
agățat undeva prin gâtlej. Iar zornăitul acela se auzea din ce în ce mai tare... - Mihule, trezește-te măi bărbate, ce dracu dai așa din picioare? Măcar de ți-ai scoate sărăciile acelea de pinteni. - Femeie, iar am visat ochiul acela - Ce ochi, care ochi? Ție-ți mai arde acum de mai știu eu ce ochi ai fi văzut în drumul tău până la Volga. De când ai venit din prizonierat, tot aștept eu să te văd iar bărbat întreg. Auzi Mihule, am chemat preotul să
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
care numărul de pietre aruncate erau poate sensibil egal cu cel al pietrelor pe care trebuia să le păzească de un hoț ipotetic. Întrebă-i așa într-o doară: „Și stai demult aici?”. Se scutură deodată, își ridică spre cer ochii să-i spălăciți de parcă ar fi vrut să citească mai știu ce scris acolo, încruntând din ce în ce mai mult sprâncenele crescute haotic, mormăind un timp ceva neinteligibil, ceva poate numai de el știut și înțeles, apoi mormăitul se transformă în cuvinte ce
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
tot strigă și pară de foc îl încinge... Pornește... Ostrețele pică... Aține-te bine! Că nu e gonaș prea ușor la picior ca, din urmă să-l ieie, de el să se ție. Nu-i nici vînător... Da, oricum ar ochi... Să-l mai poată opri. Au, dar, cum, oarecine, l-ar mai înturna?!... C.B. RÎVNA ,,De pe creasta vreunui gheban cîntărem reliefuri chitind cam pe unde țărîna mai scapă un murmur ce iese din vechi pălămide ascunse cu grija pe care
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
enormă experiență personală, istorică, ancestrală“ (Al. George) îi conferă Vitoriei Lipan statutul de învingătoare pe care îl sugerează și prenumele eroinei. Înțelepciunea care o caracterizează se manifestă plenar în relațiile dintre cei doi soți. Chiar dacă Nechifor zăbovise uneori în preajma unor ochi negri sau albaștri, Vitoria are înțelegerea adâncă a faptului esențial că Ea era deasupra tuturora; [...] Venea la dânsa ca la apa cea bună. Legați printro dragoste mai presus de cuvinte, cei doi soți se cunosc atât de profund, încât Vitoria
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
II, 28, în PSB, vol. 52, p. 166) „Credința este sănătatea sufletului”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Problemele vieții, p. 357) ,, Căci aceasta este credința, când cineva pe cele făgăduite de Dumnezeu - chiar dacă nu sunt văzute cu acești ochi trupești - le socoate mai vrednice de crezare decât cele văzute, ce zac sub ochii noștri materiali”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Urările de bun venit ale aceluiași și lauda celor care au venit din împrejurimile Antiohiei, în vol. Cateheze baptismale
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ce fire s-a urcat și cum era această fire înainte de urcare”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Înălțarea Domnului, III, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 162-163) „Oare ucenicii n-aveau ochi? Oare nu vedeau ce se petrece? Oare n-a spus Evanghelistul că S a înălțat în văzul lor? Pentru ce, dar, au mai venit îngerii ca să-i învețe că S-a înălțat la cer? Pentru două motive. Unul, pentru că ucenicii
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
au ordonat demolarea bisericii. Au fost aduse aici, împrejurul bisericii, mașini de tonaj mare și agregate cu destinație specială pentru demolări de anvergură. Preotul paroh de atunci, P. C. Pr. Mihai Costinescu, acum decedat, mi-a relatat cu lacrimi în ochi acest fapt și spunea că numai mila lui Dumnezeu și o minune au făcut să nu fie demolată Sfânta Biserică. Același preot mai spunea că pentru păstrarea bisericii au pledat, insistent și la toate nivelurile, regretatul profesor Petru Brânzei și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
pedeapsa meritată, printr-un decret ce publică "Monitorul" de azi vedem cu mirare că e numit administrator al plășii Sulina din jud[ețul] Tulcea."160 Pe de altă parte, Dobrogea, în împrejurări istorice, devenise un conglomerat de populații asupra cărora ochi prădători stăteau gata de atac și dinspre alte zări. Bancherii evrei din Viena aveau de gând să cumpere pământurile, "numite ale statului, din Dobrogea", și să le parceleze pentru evrei, în speranța că vor "agricoliza" pe evreii precupeți din țară
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
din 1989, unul marcând ascensiunea sardanapalică a bolșevismului în România, celălalt prăbușirea întregului sistem. A fost asta o simplă coincidență fără legătură cu ceea ce Eminescu numea cartea cu șapte peceți a istoriei, pe care, avertiza poetul, contemporanii săi n-aveau ochi s-o descifreze? Cert e că, în 1989, Nicolae Ceaușescu avea de dat cel de al treilea examen istoric, fiecare dintre acestea la câte un deceniu distanță, după Primăvara de la Praga (1968) și după "noaptea de la Bair House" (1978). La
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
șchiop, / este nemâncat, este nebăut. Este redus, este nenăscut" și în plus: "neînțelept", "nefericit", "netrebnic", "neghiob", "nevăzut", "neauzit", "negustat", "nepipăit" etc. Dicțiune identică în Mâncătorul de libelule; demonstrație de bravură stilistică ad hoc: "Mănânc libelule pentru că sunt verzi / și au ochi negri / pentru că au două rânduri de aripi / transparente"; în douăzeci de versuri de cincisprezece ori "mănânc pentru că..." Douăzeci și trei de propoziții-definiții încep, aproape toate, cu: "Omul este". Un record în materie de enumerări deținea răzvrătitul Tristan Tzara care în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a trezi foșnetul frunzelor și trosnetul crengilor. Sunt adulmecați de urși și lupi, care pândesc, răbdători. Mârtani sălbatici și râși perfizi dau târcoale cocoșilor de munte cocoțați în arbori. Jderi râvnesc la pârși care țopăie pe crengi. Din scorburi, bufnițe ochesc cu agerimea lor spre hârciogi speriați. Ferocitatea răzbate în natură din întunecimea adâncurilor. Din păduri se aude zgomotul surd și prelungit de oase zdrobite între caninii ascuțiți ai fiarelor flămânde. Ajunși în desișuri, găsim colți de mistreți, oglindiți în luciul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
sure-verzi în soare Crescute ajung la brîul unei copile. Lin Prin iarba mare trece, și-aminte luătoare Plivește flori de aur și fire de pelin. Cunună-și împletește și-o 'ncaieră sălbatec În pletele înflate, în păru-i încîlcit Și ochi-i rîd în capu-i, și fața-i e jăratec A lanurilor zînă, cu chip frumos rostit. Și-apoi în codru trece și cîntî doina dragă Sălbatic este glasu-i, răstit, copilăros, El sună-n codru verde, în lumea lui întreagă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
noua aleasă. Paulina va exploata aceste temeri și, într-un discurs destul de bizar, se va substitui, de fapt, fantomei, vorbind în locul acesteia și obținând în final rezultatul scontat: Așa aș face: Stafia mișcătoare dac-aș fi, Ți-aș porunci ca, ochii ei privindu-i, Să-mi spui ce searbădă lucire-a lor Te-a-ndemnat să o alegi; apoi, C-un țipăt ce ți-ar despica auzul, Nu aș rosti decât aceste vorbe: „Să-ți amintești de-ai mei!”1 „Remember mine...” („Amintește
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de vreo nevoie practică ori de vreo preocupare ce ar putea-o degrada... Actorul și Echilibristul aparțin amândoi acestui timp al Sărbătorii, al unei sărbători concepute ca fiind momentul când fiecare dintre noi trebuie „să încerce să apară în propriii ochi într-o lumină apoteotică”. Într-adevăr, „preț de câteva minute, spectacolul schimbă ceva din ființa ta lăuntrică. La fel ca într-o străfulgerare, îți vedem mormântul, iar viziunea asta ne iluminează pe toți. E ca și cum, deși ești închis în el
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ale binelui și răului, ale viciului și virtuții, reproșuri promulgate de ordinea socială și reluate în cor de mulțime. Demonstrația a fost făcută într-o zi cu ajutorul unui pește. În portul Atenei, ori poate din Sinope sau Corint, Diogene a ochit, într-adevăr, un pește - un morun? un calcan? o pisică-de-mare? un barbun? - care, chinuit de dorință, se freca de o piatră; și s-a simțit de îndată mai bine, în stare să reia cursul normal al activităților sale filosofice. (M-
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a se crede buricul pământuluiă) și deci de dorința sau obligația de a ocupa un loc central. În sfârșit, pentru că evocă nașterea, buricul indică uneori o atitudine regresivă, chiar infantilă, nevoia de întoarcere în pântecul matern, problematica legată de mamă. Ochi Semnificațiile ochiului sunt multiple, iar alegerea interpretării depinde de scenariul oniric: - ochiul este legat de cunoașterea obiectivă («până nu văd, nu credă), ca organ al percepției intelectuale; - dincolo de perceperea realităților exterioare, ochiul permite sesizarea realității interioare; este organul cunoașterii viitorului
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]