2,372 matches
-
de 37,5 % din masa totală, în timp ce la agregatul format din tractorul U-650 și două remorci RM-2, cu aceeași capacitate de încărcare, ponderea masei proprii este de 44,1 %. La transporturile în interiorul gospodăriei, care necesită treceri pe miriște sau pe ogor, este indicată utilizarea tractoarelor cu remorcă. Cuplarea a două remorci asigură o încărcare mai bună a tractorului. Utilizarea remorcilor prevăzute cu pneuri de joasă presiune, este cea mai indicată. La transporturile în afara gospodăriei, folosirea autovehiculelor este mai convenabilă din punct
Reducerea consumului de combustibil şi tasării solului în agricultură by Cazacu Dan () [Corola-publishinghouse/Administrative/91644_a_93259]
-
dispuși pe toată lățimea canalului. A urmat apoi o perioadă de repaus a solului, de circa trei luni de zile, pentru a permite reașezarea acestuia cît mai natural. În acest timp fâșia de sol din canal a fost întreținută ca ogor negru, prin lucrări de prășit, iar umiditatea solului a fost menținută astfel încît acesta sa fie în permanență reavăn. Tuburile capilare au fost plasate pe un panou de control prevăzut cu riglă gradată, astfel încît să poată fi citit nivelul
Reducerea consumului de combustibil şi tasării solului în agricultură by Cazacu Dan () [Corola-publishinghouse/Administrative/91644_a_93259]
-
scoate din mijlocul rîurilor tale, cu toți peștii care se află în ele, și care se vor lipi de solzii tăi. 5. Te voi arunca în pustie, pe tine și pe toți peștii din rîurile tale. Vei cădea pe fața ogoarelor, nu vei fi ridicat, nici îngropat; ei te vor da de mîncare fiarelor pămîntului și păsărilor cerului. 6. Și toți locuitorii Egiptului vor ști că Eu sunt Domnul, pentru că au fost o proptea de trestie pentru casa lui Israel. 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
cu gândul la vremuri de-a dreptul risipitoare în comoditatea lor, când în mijlocul grădinilor se afla „Here Hus“, casa boierească și „Chiledach“, turla bisericii, înconjurate de ulicioare și piațete ce se vărsau în șosea, urmându-și astfel drumul neabătut spre ogoare și câmpii. În orice caz, aici în sat nu exista „Bauwele“, bumbac căzut din cer, aici nu era decât pur și simplu zăpadă, adâncă până la genunchi și împinsă cu plugul în movile sticloase la marginea străzilor. Aerul era înghețat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
V" Adăpătoareatc "Adăpătoarea" Din zăpadă se ivi o nouă priveliște, nuanțe verzi, argiloase, sclipind de umezeală și eu stăteam la fereastră, priveam liniile, structurile alb-negre dispărând, în locul lor apărea un amestec de pete și suprafețe care se ordonau treptat în ogoare și pajiști. Puțin ieșit mai în față era un hat de grădină care nu voia să se supună acelei norme și împingea un pic din atmosfera camerei de zi afară, în peisaj, transformându-l în închipuire într-o împrejurime armonioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
X" Pictură pe o vazătc "Pictură pe o vază" Peisajul se topea cum se topise și zăpada. Colinele și lizierele de pădure, din a căror umbră întunecată și verde ieșeau în față și se târau câmpurile înspre sat, mânând valurile ogoarelor de grâu și livezile către primele case - acest peisaj, în care pâraiele alergau printre case, domesticite cu ajutorul barajelor și al canalelor, și se întâlneau din nou sub turnătorie pentru a porni mai departe să străbată un șes cu sălcii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
un șes cu sălcii și câmpii - peisajul acesta se topea. Felul în care voia să iasă în față îi eroda marginile și însuși satul începea parcă să fermenteze, degajând o forță care împingea din interior în exterior, împotriva căreia verdele ogoarelor parcelate, pădurea cu zdrențele ei de cețuri nu mai puteau face nimic. Și W. a ordonat să se construiască malaxoare pentru beton, benzi transportoare pentru pietriș și nisip, își asumă folosirea vibratoarelor pentru o mai bună comprimare a betonului. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
portiera mașinii, arunca mapa pe locul din spate, se așeza la volan. Dar abia după ce parcurgeam câțiva kilometri și ajungeam „în câmp“, obrazul lui se destindea și acea bună dispoziție naivă revenea treptat și cu discreție în trăsăturile lui, privea ogoarele, privea pădurile - și lângă mine ședea tata pe care trebuia să-l păzesc într-un fel total inexplicabil mie. La cumpăna anului, tata primi prospecte de la firme și prieteni de afaceri, laolaltă cu un set de vinuri franțuzești, un coș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
gările cu geamantane și cutii de carton, coșuri și butelii burtoase de vin (fiasci), când bărbații, în halate de culoare închisă și cu șepci pe cap, își cărau poverile, de parcă o bucată din acele dealuri îndepărtate, doldora de vii și ogoare, s-ar fi lăsat smulsă de acolo, halele de producție erau ridicate. Și în acele clădiri înalte și luminoase „It’lienii“ băteau cu ciocanele de mama focului, sudau, înșurubau cu chiștocul în colțul gurii, locuiau în case țărănești goale-goluțe, pregătite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și umbre, o geometrie a miriștilor, liziere de pădure năvălind în aparat, o coastă calcaroasă făcându-și loc printre fagi. Dar în albumul alcătuit din privirile tatei nu existau decât foarte puțini oameni. Un țăran care-și mâna calul pe ogorul arat, un pescar la marginea lacului, legând năvoade, oameni care-și vedeau de muncile lor pe cale de dispariție, aparținând unui timp trecut și unei vieți aparent mai simple, care nu știa nimic despre utilaje de construcții, despre amestecătoare și beton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mină după gradul de decolorare, după straturile de argilă și cărbune, după depunerile de pietre, căutam cioburi de ceramică de pe urma exploziilor, urcam pe limbi împădurite, speram să găsim terenuri accidentate de drumurile ce tăiaseră în fâșii oblice pământul, alergam pe ogoare, priveam cu atenție pietrișul pârjolit de flăcări, citeam în uneltele de piatră de mărimea unei unghii, atât de fin prelucrate, tipice pentru epoca mezolitică. Descoperirile le marcam cu creion roșu pe hartă, clasam obiectele, pe cele mai importante le desenam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
voie și fără binoclu. Și tata ședea la marginea unui iaz, își ridicase ochelarii pe frunte, se uita prin binoclu sus, în rămurișul unui arin. Armin și cu mine scormoniserăm prin toate movilițele din jurul stratului de mușchi, bătuserăm cu cizmele ogoarele proaspăt arate, înconjuraserăm toată balta, semănând cu restul unei oglinzi de apă, împrejmuită de trestii și copaci, rămasă acolo ca o relicvă din peisajul mlăștinos al unei ere glaciare. Armin a arătat cu mâna înspre Studebakerul care parcase pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
XXVtc "XXV" Armistițiutc "Armistițiu" Stam în camera de zi a casei abia terminate, priveam de pe înălțimea unei coline plantate cu viță-de-vie, prin ferestrele mari orientate spre sud, la câmpia unde se aciuase un pâlc format din trei case țărănești în mijlocul ogoarelor. Strada se întindea ca o panglică albă prăfoasă, de-a lungul pârâului și al plopilor, se pierdea în umbra deasă a unei coline împădurite - și noi regăseam în perspectiva aceea, într-un fel, priveliștea din S. așa cum fusese ea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Hackler luă o înghițitură din whisky-ul scoțian vechi de treizeci de ani, pe care îl adusese chiar el, cântărind în mână paharul de cristal pe care era gravată o betonieră. Mereu și mereu reveneam la fereastră, ne uitam la ogoare și câmpii, la casele țărănești ale căror acoperișuri ne priveau de sub pomii fructiferi, ne prelungeam privirile spre pădure, din care, atunci când ploua, se ridicau fuioare de ceață și primăvara roiau nori galbeni de spori, ne uitam la țăranii aplecați deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
putea să renunțe la binoclu și să se întoarcă la perspectiva pe care i-o oferea câmpul, să observe păsările în tufișuri și copaci, să se uite la căprioarele din cercul de sticlă, cum pășeau seara ieșind din pădure pe ogoarele însămânțate, să fotografieze trandafirii când înfloreau și când se veștejeau. Dar făcea și ce îi recomandase Gaston D.: duminica prăjea pulpă de vițel și de oaie la grătar, și o zi întreagă arăta de parcă am fi putut s-o luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
partea cea mai însemnată. Ascultați o: „Ostași, vă ordon treceți Prutul. Zdrobiți vrăjmașul din Răsărit și MiazăNoapte! Dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații noștri cotropiți. Reîmpliniți în trupul țării glia străbună a Basarabilor și codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile noastre. Ostași, plecați azi pe drumul biruinței lui Ștefan cel Mare, ca să cuprindeți în jertfa voastră, ceea ce au supus strămoșii noștri cu lupta lor! Fiți mândri că veacurile ne-au lăsat aici straja dreptății și zid de apărare
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Daurel au rămas în zloată... Care-i baiul? - a întrebat cu nerăbdare Costăchel. Am venit să întrebăm pentru ultima oară ce gânduri aveți. Intrați ori nu în întovărășire? - a răspuns Tașmău întrebării. În primăvară vrem să intrăm cu plugurili în ogorul întovărășiei noastre - a precizat Chersân. Spusa lui Chersân a provocat din nou rostogolirea - în găvane - a ochilor lui Tașmău, care păreau să spună: „Întovărășire, dobitocule! Nu întovărășie.” Costăchel a privit scurt la Petrache, a tușit și a pornit să vorbească
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
din nou rostogolirea - în găvane - a ochilor lui Tașmău, care păreau să spună: „Întovărășire, dobitocule! Nu întovărășie.” Costăchel a privit scurt la Petrache, a tușit și a pornit să vorbească: Păi cine nu vă lasă să intrați cu plugul în ogorul întovărășirii voastre? Noi nu vă oprim. Din partea noastră puteți intra și mâine, dacă-i vremea bună... Noi am venit să vă întrebăm cu vorbă bună - a apăsat pe cuvinte Tașmău, dezgolindu-și exagerat albul ochilor. Și noi vă răspundem tot
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Lan Ping o întreabă dacă a văzut ceva interesant. Fără să aștepte un răspuns, îi atrage atenția că trec prin locuri care au fost câmpurile de bătălie ale antichității. Începe să răsară soarele. Bărbați și femei cu pielea întunecată ară ogoarele. Femeile își cară bebelușii în spinare. Bărbatul îi spune că în 1928 și 1929 în regiune au murit trei milioane de oameni din cauza foametei. La început, Yenan e un cuvânt ciudat pentru ea. Un loc în mijlocul pustietății. Este opusul Shanghaiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
confuzie, chiar dacă altceva nu mai aveau. Și când fratele ei începuse să plângă, iar ea se apropiase să-l liniștească, el o lăsase. Era ceva ce până atunci nu avuseseră. Ieșiră din casă, în vremea caldă de decembrie. Străbătură vechiul ogor al tatălui lor, fără să știe cine-l lucra acum. Simți, în fojgăitul miriștii de sub picioarele lor, acele dimineți de vară când se trezea înainte să se lumineze de ziuă și ieșea să plivească plantele de soia încă ude de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Curând, satul rămăsese în urma noastră. Călătoream spre orașul cu gară, unde eu terminasem liceul. Țăranii se duceau la muncă pe câmp, umblând în șir pe marginea drumului. Ne salutau dând din cap. Așa e când merge țăranul la el pe ogor. Câteodată la o depărtare de cinci, șase ori șapte kilometri. Țăranul merge în frunte, nevasta merge la câțiva metri în spatele lui, copiii merg cum poftesc. Pe umăr poartă furcile de întors fânul. Nu-și vorbesc unul altuia, uneori tac cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ori șapte kilometri. Țăranul merge în frunte, nevasta merge la câțiva metri în spatele lui, copiii merg cum poftesc. Pe umăr poartă furcile de întors fânul. Nu-și vorbesc unul altuia, uneori tac cât e ziua de lungă. Când ajung pe ogor, parcă îi înghite ogorul și nu se mai arată decât la vremea amiezii. Prânzesc adunați la umbra unui copac, aștern un ștergar și-și așează deasupra merindele. Atunci, poate că țăranul îi spune femeii: «o roșie», «brânza» și deja s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
merge în frunte, nevasta merge la câțiva metri în spatele lui, copiii merg cum poftesc. Pe umăr poartă furcile de întors fânul. Nu-și vorbesc unul altuia, uneori tac cât e ziua de lungă. Când ajung pe ogor, parcă îi înghite ogorul și nu se mai arată decât la vremea amiezii. Prânzesc adunați la umbra unui copac, aștern un ștergar și-și așează deasupra merindele. Atunci, poate că țăranul îi spune femeii: «o roșie», «brânza» și deja s-au rostit destule cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pare o minune că nu mi s-a întâmplat niciodată nimic, n-am fost tâlhărit sau ucis, căci aveam uneori buzunarele burdușite cu banii statului și toți o știau. Pe atunci existau tot atâția pungași câte boabe de grâu pe ogorul tatei, acasă.” N-am putut să nu râd, fiindcă mi-l închipuiam pe tata luptând în mijlocul unei mulțimi de pungași. Împărțea lovituri în dreapta și-n stânga și astfel apăra cu succes banii statului. Tata a râs și el. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a ascultat și mi-a dat ajutor, totul se datorează întâmplării sau destinului. Tot ce a urmat după asta în viața mea și-a avut începutul acolo, în stația de tramvai, căci la fel de bine aș fi putut să plugăresc pe ogor și, peste ani, să am ceafa brăzdată, la fel ca bunicul tău. M-am apropiat de bărbatul acela și i-am vorbit. «Vă rog să mă scuzați și promit să nu vă rețin prea mult. Vă văd bine îmbrăcat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]