2,453 matches
-
satul copilăriei și cred, cu convingere, că satul de odinioară constituia un mediu educativ favorabil formării personalității morale a copiilor și tinerilor. Triste aduceri aminte În primii ani de viață când aria mea de investigare se reducea la casa părintească, ograda, împrejurimile imediate și o mică parte din cotul de sat în care locuiam, timpul avea altă dimensiune și îl percepeam într-o manieră proprie. Așa, de exemplu, așteptam ca iarna să se sfârșească mai repede dacă mi se rupeau opincile
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
pământu-i nelucrat. Doar persoane vârstnice, Cu puteri bicisnice Trudesc, fără prea mult spor, Pe un petic de ogor. Spre biserica din vale Coboară bătrâni, agale, Pregătind, prin rugăciune, Drumul către altă lume. Școala, care stă să cadă, A rămas fără ogradă, Iar de la un an la altul, Cu crâșme s-a umplut satul. Tinerii nu prea lucrează, La emigrare visează, Și așteaptă de la Stat Venit minim garantat. Milostenii După subvenția pentru încălzire și venit minim garantat, Un corn și un pahar
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
în poezia noastră. Explozia metaforică și lirică a generației '60 118 a apărut criticilor vremii drept un miracol, dar ea nu era decât un pandant al "miracolului romînesc" al industrializării forțate. Dacă acei critici ar fi aruncat o privire dincolo de ograda lor, ar fi văzut că nimeni în lume nu mai scria o poezie filozofico-metaforică încă de la sfârșitul războiului. Mult-lăudata reînnodare cu adevărata poezie românească a generației '60 a fost de fapt o întoarcere la poezia modernistă interbelică, de mult depășită
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
atins apogeul) marele mit al venirii americanilor. Bunicul meu îmi povestea cum în acea perioadă atroce, în care s-a făcut colectivizarea forțată, în care toți caii țăranilor au fost luați și împușcați de activiștii comuniști, fiecare țăran ieșea în ogradă măcar o dată pe zi ca să privească spre cer. Nu căutau semne de ploaie sau de vreme bună, ci sperau cu nebunie și disperare într-o minune istorică: apariția escadrelor de avioane americane care să ne scape de ruși și să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Luni, în jurul amiezii ajunse acasă în Comuna B., unde stătea cu chirie în casa a doi oameni în vârstă, tanti Ana și nenea Dumitru, și unde se simțea foarte bine, casa fiind foarte aproape de sediul fermei unde avea serviciul. în ogradă, nenea Dumitru, care tăia lemne, văzându-l intrând pe poartă, se bucură de venirea lui acasă, spunând: -Dumnezeu te-a scăpat copilul meu, ți-am făcut foc în cameră iar baba mea ți-a pregătit o supă caldă. -Mulțumesc moșule
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
că satul lui, Mateuți, ca mai toate satele din Basarabia, era locuit de români. Situat la poalele unei păduri mari de stejari, rămășiță a unor codri bogați altă dată, avea mai toate casele din piatră, la fel gardurile care împrejmuiau ogrăzile și dependințele din preajmă. Pe acolo era obiceiul ca flăcăii, înainte de a se însura, să-și scoată și să-și aducă singuri piatra pentru case de la stânci, fiindcă-n partea de sud, satul se afla pe marginea unei văi prăpăstioase
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
stejarii cu frunze dese, gardurile, unele din piatră, scânduri sau nuiele împletite (ale celor mai sărmani), de mirare, erau la fel ca înainte, numai că păreau mai mici. *** Firesc, primele lui amintiri erau legate de casa părintească. De fapt, în ogradă erau două clădiri. Într-una locuia el cu mama, cu fratele și surorile mai mari, Mărioara și Tudora, tata fiind prizonier într-un lagăr german. În cealaltă casă, în care fuseseră încartiruiți niște soldați ruși, se ducea adeseori, fiindcă ei
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
a așternut tăcerea. Lespezi grele și cruci vechi și ruginite ne mai amintesc de vremurile apuse. Bătrânețea s-a abătut și peste noi, dar tot mai auzim foarte departe vântul suflând prin pădurile din jurul Fruntișenilor și a Obârșenilor. Cireșii din ogradă s-au aplecat și ei de bătrânețe. Am rămas cu amintirea locurilor natale, parcă mai simțim aievea mirosul de flori de tei și iasomie, vraja clipelor petrecute în tinerețe alături de cei dragi. Toamna a venit peste noi și în curând
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
afle taina. Poate că acum a ajuns la momentul În care ar putea fi consacrat ca un un kigo pentru un haiku. Cu statura sa mai răsărită, stînjenelul pare potrivit să scruteze și dincolo de Închiderea grădinii de flori și a ogrăzii. Poate nu ieșind la poartă ca tot omul ca să vadă cine mai trece pe linie la deal sau la vale. Dar la gard, unde a și crescut, poate să apară pentru cei ce Îi așteaptă ochiadele seducătoare. Și poate că
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
nimerit deci pentru a Încerca frăgezimea liniștii, așa cum gospodina sau brutarul o fac Înțepînd cu bețișorul pita, decît acutele penetrante ale greierului. Și-mi place la nebunie acel prelung... care face din greier un vel-pitar al universului (liric). Bătînd nucile ograda mameidoar ciorile și vântul bătând nucile Patricia Lidia Iată un poem obiectiv care refuză să spună explicit (lacrimogen) ceea ce simte autorul (și ar vrea să simtă și cititorul). Poemul preferă să evoce doar un loc și un fapt din a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
să evoce doar un loc și un fapt din a căror conjuncție (abia) rezultă tristețea. În economia poemului accentul nu cade pe mama și nici pe vreun exces sentimental legat de dispariția ei. Ceea ce e de spus (emoțional) mărturisesc doar ograda, ciorile, vîntul, nucile. Absența mamei (și regretul legat de lipsa ei) rezultă doar din faptul ca ciorile și vîntul scutură nucile și, cu siguranță, din acel dureros doar (care comunică subtil absența, nu doar a mamei ci și a unor
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
legat de lipsa ei) rezultă doar din faptul ca ciorile și vîntul scutură nucile și, cu siguranță, din acel dureros doar (care comunică subtil absența, nu doar a mamei ci și a unor urmași care să-i poată ține locul). Ograda mamei este o sintagmă neutră modulată și preschimbată În loc al melancoliei doar de partea a doua a poemului. Cuvîntul bătînd nu este atît o personificare a ciorilor sau a vîntului cît un mod ingenios de a transfera ironic o prestație
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
care satisfac toate subtilitățile gândirii și cunoașterii umane. În noua perspectivă a cercetării, compararea cu alte limbi se face nu pentru a afla sursa cuvântului, ci pentru a-i înțelege continuitatea lui specifică în limba respectivă (gard, grajd, grădină, gardină, ogradă, îngrădi) în comparație cu alte limbi (alb. gardh, pol. grodza, magh. kerités, vprus. sardis, lit. gar̃das, got. gards „casă“, germ. Garten, fr. jardin, lat. hortus, vgr. hortos etc.) și pentru a-i putea explica structura derivativă prin propria constituire și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nedeie, 56 Negru, 137 nesăbuit, 242 a nimeri, 104 norod, 51 Oasele, 57 oaste, 74 Oaș, 57 obârșie, 69 oblăduire, 137 oblic, 69 a obliga, 69 oblu, 69 a obrinti, 69 a obține, 222 Ocea, 57 ochi, 44 ogar, 135 ogradă, 43 olat, 47 Olimp, 53 Olt, 54 Oltenia, 54 Oradea, 57 oraș, 57 Orșova, 57 os, 99 a se osebi, 242 Osica, 57 Osoi, 57 oșan, 54 Oșești, 57 ot, 81 ou, 44 pai, 131 pan, 66 Pania, 67 Panonia
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ei... Născută în ajunul „Răzbelului“<footnote Războiul de Neatârnare (1877-1878). footnote>, într-o noapte cu Lună Plină, pe un ger al Bobotezei de crăpau în cuib ouăle de corb, iar haitele de lupi flămânde, năvăleau în sate, și intrau în ogrăzi urlând... Codrii vuiau de ăuitul lor... În iarna aceea, cu geruri năpraznice, încă de la Sf. Nicolae, zăpada căzuse aproape făra întrerupere...până aproape de Blagoslovenie. Odată cu Boboteaza începuse și viscolul. Crivățul gemea, șuiera, răscolind și învolburând zăpada în troiene până în streșini
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
câteva nopți, mai ales, arătări sure începuseră să picteze adâncul alb al zăpezii. Erau lupii, care, înfometați, veneau de peste Prutul înghețat, de dincolo de Nistru, din pădurile fără sfârșit rusești, aciuindu-se în Codrii Fălciului. Foamea le dădea îndrăzneală, trecând prin ogrăzi, peste gardurile înecate de zăpezi, năvăleau în sate, încercând fără sfială gospodăriile, atacând oameni și animale, sfâșiau câinii care le stăteau în cale, vitele mugeau înspăimântate prin grajduri... * Într-una din zile i-a ieșit în cale un bătrân... „- Săru
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
trăia într-un cătun, pe Valea Elanului, peste deal de Brăițenii de Sus, - într-o casă veche, batrânească, cu streașină lată, lăsată pe-o rână, cu fața la drum, acoperită cu stuf. O poartă din dârjele de salcie, încrucișate, închidea la drum ograda largă... În celelalte părți nu avea garduri. Spre apus, începea țarina în care hlujii tăiați toamna trecută, erau rezemați de copaci în glugi rare. Un câine flocos, pe prispă, doarme nestingherit de străini, dar care, odată cu lăsarea întunericului, picior de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pădurarului. Acoperământul din draniță, pe care, de atâta vechime, a crescut mușchi verde, sclipea în bătaia asfințitului. Era o casă veche, bătrânească, moștenită, din tată în fiu; mare, cu pridvorul împins în față, cu strașină lată și ceardac înalt, dominând ograda. Pe poarta larg deschisă, se puteau vedea grajdul, cotețul pentru orătănii, și alte acareturi trebuitoare într-o ocină. Totul era făcut trainic, din bârne de lemn tare. Chilerul, tinda largă între două odăi podite cu scândură de stejar, în capătul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
făcut trainic, din bârne de lemn tare. Chilerul, tinda largă între două odăi podite cu scândură de stejar, în capătul ei un iatac cu geam ce da înspre pădure. Un șir de copaci înalți și rămuroși, străjuiesc de jur împrejur ograda. În spatele dâmbului și dilavale de gard, de jur împrejur, începe pădurea, adâncă, fară sfârșit, în mare parte necălcată de picior omenesc. De-a lungul gardului , bătrânii copaci își foșnesc frunzele ca un cântec de șoapte, neauzit. Un gorun rămuros, în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
entuziasmată, ca să mai găsească timp pentru lacrimi. Lumea se obișnui și cu gândul războiului... „Ce-a fi, a fi...!“ * ... Într-o zi de aprilie, spre seară pe la toacă, pe când Anton nu-și afla starea și-și făcea de treabă prin ogradă, iar bătrânul Toma pufăia tutun în ceardac, din pădure, pe drumul dinspre Șuletea apăru călare în galop poștașul. „Ci grabî așa mare a fi având moș Bălăuță?!? se întrebă Anton mirat, pentru că nu l-a văzut galopând așa niciodată. Și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
oi duci, că mai am mult di umblat!... Sănătati lu‟ Toma, tătâne-tu! Bătrânul Toma stătea în ceardac, rezemat de dereg șî aștepta.. Anton își mai aruncă o dată privirea pe „Ordinul de chemare“, și, parcă, abia acum îi pătrunse înțelesul... Ograda, casa, pământul... pădurea... se porniră să se legene, iar văzduhul limpede ca lacrima, deodată se mohorî. Bătrânul poștaș se îndepărta cu căluțul lui în trap spre pădure, pe drumul Șuletei... Când Anton se dezmetici, îi răspunse murmurând... - Mergi sănătos, moș
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
matale bunicule!... Și frumoasă de toamnă târzie... Soarele scăpăta spre asfințit. Țăranii se întorceau de pe ogoare, mai devreme, să nu-i prindă pe câmp,toaca de vecernie... A doua zi era duminică. Desculțe, femeile se preling pe uliți intrând în ogrăzi grăbite, cu mlădieri de feline dezmierdate. Drumul este strâmt, cu greu trec două care unul pe lângă altul, făra a intra și prin șanț. Urmele lăsate de roți se încâlcesc între ele, însemnând parcă, cronici ale pământului. Boii trag în jug
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
întâmpinat cu un potop de lătrături: Marș javrelor, strigă el la cei doi dulăi fioroși ce ațineau deschiderea porții. Nu te opune, căpitane, că te pun îndată la pământ! rosti molcom un bătrân îndoit de șale, încercând să potolească paznicii ogrăzii. Dumneata ești starostele? întrebă amenințător oșteanul. Eu sunt starostele. Ați venit să-l cătați pe Radu diacul? Dar de unde știi? ridică sprâncenele Grigorie. Eu l-am crescut, dar se pare că nu mi-a ascultat sfaturile înțelepte. Dragostea și mărirea
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
tratativelor turco-polone, fiind întemeietorul unei slăvite domnii creștine, care va încerca să readucă faima Moldovei la curțile luminate ale Europei. Poveste de Crăciun Dimineața din ajunul Crăciunului se anunța geroasă. Peste noapte, crivățul dinspre miazănoapte își făcuse de cap prin ogrăzile oamenilor. Mai fiecare dintre săteni încercau să deretice stricăciunile viforului, proptind câte un par în gardurile mâncate de carii, potrivind acoperișurile bordeielor și adăposturile animalelor. Nici Fetea nu făcea altceva decât să hartoaie ciutura fântânii, urnită de crivățul sălbatic, gândindu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Parcă de Paști îți arde ție, Vasile? se zbuciumă femeia, dar nu ieși din cuvântul bărbatului, puse o bucată de mămăligă, o ceapă și o mână de perje uscate într-o traistă, pe care o agăță de parul din marginea ogrăzii, la care gospodarul lega vitele vara. Gospodarul înjugă boii, luă traista și biciușca și porni, legănat, spre poartă. Își îndesă căciula pe cap, căci un vântișor rece „spăria” dinspre Podu de Lut, aducând, după părerea omului, o binevenită ploicică de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]