18,249 matches
-
principe care să aibă dintre toate însușirile arătate mai sus numai pe acelea care sînt considerate drept bune; dar întrucît nimeni nu poate să le aibă pe toate laolaltă și nici să le practice în întregime, deoarece condițiile vieții noastre omenești nu o îngăduie, principele va trebui să fie atît de înțelept încît să știe să evite acele josnicii care l-ar face să-și piardă statul; iar cît despre acelea care nu l-ar duce la aceasta, să se ferească
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
aceasta din motivele arătate mai sus. Și nici un stat nu trebuie să creadă că va putea vreodată să ia o hotărîre care să fie lipsită de primejdie; să știe, dimpotrivă, că trebuie să le ia pe toate îndoielnice; căci lucrurile omenești sînt astfel orînduite încît dacă încerci să fugi de o situație grea, vei cădea cu siguranță în alta. Prudența constă întotdeauna în a ști să cunoști natura acelor situații grele și a o alege pe cea mai puțin grea, drept
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
virtuțile și să-i onoreze pe aceia care strălucesc într-o artă anumită. Apoi, trebuie să-i îndemne pe cetățenii lui, ajutîndu-i să-și exercite în liniște ocupațiile, atît în negoț cît și în agricultură și în orice altă îndeletnicire omenească. Nimeni să nu se teamă de a-și înfrumuseța ceea ce este al lui, gîndindu-se cu teamă că i se va lua, după cum nimeni să nu șovăie de a începe un comerț nou de frica dărilor; dimpotrivă, principele să prevadă recompense
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cunoștea pe Antonio din Venafro, ministrul lui Pandolfo Petrucci, principe al Senei, își dădea seama imediat că Pandolfo este un om de o valoare deosebită, deoarece l-a ales pe acesta drept ministru al lui. Există trei feluri de minți omenești: unele care înțeleg singure, altele care pricep ceea ce alții înțeleg și le explică apoi lor, în sfîrșit, ultimele care nu înțeleg nici singure nici prin alții; cele de primul fel sînt desăvîrșite, cele de-al doilea sînt foarte bune, iar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acest mod de apărare este josnic și nu depinde de tine. Numai acele mijloace de apărare sînt bune, sigure și de durată, care depind numai de tine și de însușirile tale proprii. CAPITOLUL XXV Cîtă putere are soarta asupra lucrurilor omenești și în ce fel poți să i te împotrivești Știu prea bine că mulți oameni au avut și au încă părerea că întîmplările lumii sînt în așa fel cîrmuite de soartă și de Dumnezeu, încît, cu toată înțelepciunea lor, oamenii
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mai bine să te lași călăuzit de soartă. Părerea aceasta a găsit mai multă crezare în vremurile noastre, date fiind marile răsturnări care s-au văzut și se văd încă în fiecare zi, și care întrec orice posibilitate de prevedere omenească. Gîndindu-mă uneori la lucrurile acestea, am înclinat și eu într-o măsură spre părerea lor. Cu toate acestea, pentru ca voința noastră liberă să nu fie cu totul negată, socotesc că este poate adevărat că soarta este stăpînă pe o jumătate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
rebus verba..." (II, 15) "Părerile greșite, sprijinite pe exemple rele, care și-au făcut loc printre noi în aceste veacuri corupte îi împiedică pe oameni să scape de jugul rutinei." (II, 19) " Cred că una din marile reguli ale prudenței omenești este de a te abține să aduci injurii sau amenințări la adresa cuiva; nici amenințarea, nici injuriile nu fac un dușman mai slab; una îl avertizează să se pună în gardă, cealaltă nu poate decît să-i alimenteze ura, făcîndu-l mai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ne oferă două exemple: primul se referă la Carol XII, care l-a adus pe Stanislas pe tronul Poloniei, celălalt este mai recent. Conchid, deci, că uzurpatorul nu va merita niciodată gloria, că asasinatele vor fi pururea urîte de neamul omenesc, că principii care comit nedreptăți și violențe împotriva noilor supuși vor îndepărta pe oameni în loc să-i cîștige; că nu este profitabil să justifici crima și că toți aceia care vor vrea să-i facă apologia vor judeca la fel de strîmb ca
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lui cel mai înșelător. Un principe, spune el, va cîștiga mai mult făcîndu-se temut decît făcîndu-se iubit, pentru că majoritatea oamenilor sînt porniți către ingratitudine, cameleonism, disimulare, lașitate și avariție; iubirea este o legătură care obligă, pe care răutatea și josnicia omenească au făcut-o foarte fragilă; în timp ce teama de pedepasă asigură mult mai bine supunerea oamenilor; oamenii sînt stăpîni pe bunăvoința lor, dar nu-și pot stăpîni frica; un principe prudent va depinde mai mult de el decît de ceilalți. Nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Suveranii care nu sînt și filosofi se impacientează repede, se revoltă împotriva slăbiciunilor celor care-i slujesc, îi dizgrațiază și-i termină. Principii care judecă lucrurile mai în profunzime cunosc mai bine oamenii; ei știu că toți stau sub semnul omenescului, că nu există nimic perfect pe lumea asta, că marile calități sînt, ca să spunem așa, contrabalansate de mari defecte, și că omul inteligent trebuie să știe să tragă din toate un profit. De aceea (dacă nu-i vorba de încălcarea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ordinatorului, trimis prin poșta electronică sau postat pe internet, e pre schim bat cît ai clipi În voce aproape naturală, fluentă nara tiv, cu pauze la virgulă și pusă pe retorica dictată de semnele Întrebării și ale mirării. De glasul omenesc o deosebesc cîteva infirmități: absența temperaturii și a surîsului lecturii, atot puternicia pustiului emoțional, ergo, nici o bîlbă, nici un tre molo. O deosebește și o monstruozitate: prefacerea textului În voce poate ajunge la viteze uluitoare, pînă la limita de rupere a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și infinitul minții omului. Iată, prin urmare, măcar două dintre apele pe deasupra cărora alege să se poarte Duhul. Cu lumina acestei lumi m-am Întîlnit doar pe alocuri, dacă stau să socotesc bine, prin nu mai mult de nouă așezări omenești și pe drumurile dintre ele. Cinci dintre aceste așezări sînt sate din ținutul Sătmarului, a șasea e reședința județului cu pricina, apoi un colț din Baia Mare iarna, curți, străzi și coline din Cluj, dar și pădurile de la marginile sale, iar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fierul. Dar, dacă recunoști sub Înfățișarea unui cîine ori a vreunei mîțe un suflet de om, adică un pricolici, trebuie să treci dinții furcii prin foc și să-i Înfigi În piciorul vietății. Îndată se preschimbă la loc În făptură omenească, Începe să plîngă și e gata să-ți slu jească atîta vreme cît Îi mai rămîne din ispășirea vrăjii. — Bag samă, zise Floare, că bărbatu’ muierii care ți-o mîncat plăcinta o știut de ea că-i pricolice și i-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o altă percepție asupra timpului și a spațiului. Expe rien ța este a acestei conștiințe, nu a creierului. Ve derea se face Într-un unghi de 360 de grade și poate explora instantaneu la orice distanță.“ Înseamnă că fiecare făptură omenească este dublată În plan energetic de una perfectă În corporalitatea sa subtilă. Odată trecută dincolo, ființa e restabilită În idealitatea sa, cu toate mădularele complete și toate simțurile tefere. Fostul nevăzător poate să contemple Îndelung de deasupra, cu noul organ
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pentru asta În afara satului Betsaida și ocrotindu-l astfel de gura căscată a mulțimii, tămăduitul spune că vede oamenii umblînd, dar i se par a aduce cu niște copaci. Adică, fără vedere fiind, omul sesizase poziția verticală atît a făpturilor omenești, cît și a arborilor pe lîngă care trecea, fiindcă, În dreptul lor, zgomotul de fond al mediului se Întrerupea pentru o clipă ca să revină Îndată la rumoarea dinainte. Dar față de statul de om, statura copacilor fiind mai Înaltă, mai dominatoare, pentru
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Siria, de unde și numele ei, de Magdalena. Fiind bântuită de patimi și de necurate duhuri, ea ducea o viață de desfrâu și de ticăloșie. Auzind însă de Cristos și de puterea propovăduirii Lui cea aducătoare de mântuire pentru tot neamul omenesc, în sufletul ei s-a născut, ca o flacără sfioasă, nădejdea că va fi izbăvită de Isus. Deci, mergând la El, s-a învrednicit de milostivirea Lui și El a tămăduit-o de toată stricăciunea. Câteva rânduri mai departe: „O
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Rom. 6). De ce însă acest lucru presupune și trădarea? Economia aceasta continuă practica sacrificială iudaică: Isus este „jertfa cea adevărată” oferită pentru mântuirea lumii. Din această perspectivă, sacrificială, nevoia trădării din partea lui Iuda devine clară. Isus își asumă natura căzută omenească, restaurând-o, aducând-o la „desăvârșirea” originară. Dar economia divină nu s-a realizat complet numai prin întrupare; a trebuit să se împlinească prin patimile, moartea și învierea Celui întrupat. Mișcarea kenotică, prin care Fiul etern devine Dumnezeu-om în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
etern devine Dumnezeu-om în termeni istorici, e desăvârșită prin moartea și prin învierea Sa. Dar, pentru ca această mișcare să îmbrățișeze întreaga omenire, El a trebuit să coboare în „adâncurile iadului” sub toate aspectele. Isus a trebuit să asume firea omenească nu doar la modul abstract, ci să asume însăși suferința omenească, în aspra ei realitate. Iar acest lucru a trebuit să-l facă „personal” („ipostatic”), în așa fel încât întruparea, moartea și învierea Sa să poată îmbrățișa fiecare persoană umană
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și prin învierea Sa. Dar, pentru ca această mișcare să îmbrățișeze întreaga omenire, El a trebuit să coboare în „adâncurile iadului” sub toate aspectele. Isus a trebuit să asume firea omenească nu doar la modul abstract, ci să asume însăși suferința omenească, în aspra ei realitate. Iar acest lucru a trebuit să-l facă „personal” („ipostatic”), în așa fel încât întruparea, moartea și învierea Sa să poată îmbrățișa fiecare persoană umană în parte, în propria ei realitate ipostatică. Cu alte cuvinte, „ca să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
propria ei realitate ipostatică. Cu alte cuvinte, „ca să ne facă pe noi ceea ce este El”, a trebuit ca „El să se facă ceea ce suntem noi” în felul cel mai deplin cu putință, asumându-și aspectele cele mai întunecoase ale vieții omenești. Faptul implică nu doar suferința fizică și emoțională, ci și trădarea omenească. Într-adevăr, trădarea este un simbol pentru cel mai josnic act pe care noi îl putem săvârși față de altă persoană (de aceea adulterul a fost văzut dintotdeauna ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ceea ce este El”, a trebuit ca „El să se facă ceea ce suntem noi” în felul cel mai deplin cu putință, asumându-și aspectele cele mai întunecoase ale vieții omenești. Faptul implică nu doar suferința fizică și emoțională, ci și trădarea omenească. Într-adevăr, trădarea este un simbol pentru cel mai josnic act pe care noi îl putem săvârși față de altă persoană (de aceea adulterul a fost văzut dintotdeauna ca fiind păcatul cel mai grav într-o căsătorie: el trădează încrederea și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
față de altă persoană (de aceea adulterul a fost văzut dintotdeauna ca fiind păcatul cel mai grav într-o căsătorie: el trădează încrederea și, prin aceasta, subminează o relație ca nici un alt păcat). Pentru a-și asuma totalitatea vieții și suferinței omenești, Isus a trebuit să-și asume și trădarea. Numai astfel kenoza Lui se putea „desăvârși”, îndurând suferința și calvarul nu doar al torturilor fizice, dar și pe acela provocat de trădarea de către unul dintre ucenicii Săi. Origen, apocrife, Legenda aurea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Câteva grupuri de gnostici, despre care vorbesc Irineu și Tertulian, îl consideră adevăratul mântuitor al omenirii. După Pseudo-Tertulian, „deoarece puterile șvrăjmașeț ale acestei lumi nu doreau ca șIsusț Cristos să pătimească, pentru ca nu cumva moartea Lui să aducă mântuirea neamului omenesc, șIudaț, preocupat de mântuirea neamului omenesc, l-a predat pe Cristos”. Alt grup, mult mai radical, văd în Iuda singurul apostol cu discernământ, care a recunoscut în Isus un pseudo-mântuitor, un impostor. Prin urmare, nu mai avem de-a face
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vorbesc Irineu și Tertulian, îl consideră adevăratul mântuitor al omenirii. După Pseudo-Tertulian, „deoarece puterile șvrăjmașeț ale acestei lumi nu doreau ca șIsusț Cristos să pătimească, pentru ca nu cumva moartea Lui să aducă mântuirea neamului omenesc, șIudaț, preocupat de mântuirea neamului omenesc, l-a predat pe Cristos”. Alt grup, mult mai radical, văd în Iuda singurul apostol cu discernământ, care a recunoscut în Isus un pseudo-mântuitor, un impostor. Prin urmare, nu mai avem de-a face cu o trădare, ci pur și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fac o mulțime de păcate și de crime” (p. 38). Isus explică visul în felul următor (p. 39): numele invocat de preoți este numele Său; tot numele Său e scris și pe casa unde au loc jertfele. În numele Său generațiile omenești „au sădit copaci fără rod, în chip rușinos”. Iar cei doisprezece preoți vulgari, păcătoși, criminali și desfrânați sunt chiar cei doisprezece apostoli, care n-au înțeles taina lui Isus, pervertindu-I mesajul. Să nu uităm că avem de-a face
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]