1,963 matches
-
de cercetat și o bilă metalică sau de sticlă, de rază și dimensiune cunoscută aleasă din trusa de bile a aparatului, în funcție de vâscozitatea emulsiei. Se atașează capacul metalic și apoi se rotește corpul T al aparatului de câteva ori pentru omogenizarea straturilor emulsiei. Se notează timpul de cădere al bilei între două repere și se introduce în relația (190): în care: η = vâscozitatea dinamică a emulsiei (cP); k = constanta bilei (în tabelul din anexa 12); ρb = densitatea bilei (în tabelul din
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
asemenea reacție va consolida și mai mult raționalitatea instrumentală, care va submina posibilitatea de dezvoltare a unei etici ecocentrice. O poziție ecocentrică conduce așadar la argumente în favoarea reducerii dimensiunilor comunităților umane, și în special în favoarea contracarării tendințelor spre globalizare și omogenizare, având în vedere că numai prin susținerea diversității va fi posibilă crearea unor spații pentru apariția eticii ecocentrice. Autorii din curentul "ecologiei globale", amintiți mai sus, dezvoltă acest argument. În lucrarea The Green State (2004), Eckersley formulează un argument cu
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
încercând în mod evident să integreze preocupări normative și explicative. Concepția sa despre teorie este total incompatibilă cu concepția pozitivistă, care implică o astfel de distincție. În al doilea rând, ca și poststructuralismul și feminismul, refuză concentrarea puterii, respinge forțele omogenizării din politica mondială actuală și susține prezervarea diferenței și diversității. În al treilea rând, asemeni teoriei critice și altor curente, respinge sistemul de state, precum și ideea apariției unor structuri globale de putere, în virtutea existenței unei "comunități globale", pronunțându-se pentru
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
spontaneitatea tinereții, dar și misterul diafan din unele construcții mitice etc. Μ Mintea ne ajută să Înțelegem, inima - să credem. Μ Sensul evoluției psihologice a omului nu este, cum ar părea la prima vedere, acela de a se realiza o omogenizare a profilurilor psihologice ale oamenilor, pentru a se crea astfel un anumit prototip de om, ci, dimpotrivă, de a se realiza structuri psihice tot mai diversificate, mai individualizate. Ceea ce este și va rămâne mereu comun tuturor oamenilor, pentru toate timpurile
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
urmă: “un vid pur”, supralicitează romancierul, care altfel se ferește să caute discursul ideologic care i-ar putea lua literatura drept ilustrare. Problema pusă aici este aceea a identității: În ce mai constă ireductibilitatea individuală Într-o lume pe cale de omogenizare? Poate tocmai În rezistențele specifice opuse imperiului ei. Din acest punct romanele lui Patrick Deville se pot citi ca o etică, aceea, de exemplu, a “la vue plongeante” cu pasiune enunțată de Foucault Într-un comentariu la Marcus Aurelius. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sub variate aspecte între sat și oraș, existența unui conținut diferit și a unor manuale diferite nu se justifica; ele nu puteau duce decît la adîncirea, în mod artificial, a acestor deosebiri, la unilateralizarea cunoștințelor elevilor, la împiedicarea procesului de omogenizare culturală a societății românești. Că teoria celor "două tipuri de copii" nu putea duce la aplicații de anvergură ne-o dovedește chiar Gabrea. În esență, propunerile sale s-au redus la elaborarea unor manuale diferențiate, în special a unor abecedare
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
prin aplicarea principiului lui Pauli la cazul electronilor) este creată bogăția elementelor chimice observate în natură. Principiul lui Pauli introduce, așadar, o diferență între identitatea presupusă a particulelor, o tendință spre eterogenizare într-o lume care pare, la suprafață, destinată omogenizării. În sfîrșit, ultimul pas decisiv este făcut în 1951, cu Principiul antagonismului și logica energiei, care reprezintă încercarea unei formalizări axiomatice a logicii antagonismului. Această formalizare este importantă pentru cristalizarea gîndirii lui Lupasco, deoarece ea introduce o rigoare, o precizie
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
degrabă, "nici asta nici cealaltă"13. Dezvoltarea riguroasă a formalismului său axiomatic îl conduce pe Lupasco la postularea existenței unui al treilea tip de dinamică antagonistă, ce coexistă cu cea a eterogenității, care guvernează materia vie, și cu cea a omogenizării, care guvernează materia fizică macroscopică. Acest nou mecanism dinamic presupune existența unei stări de echilibru riguros, exact între polii unei contradicții, într-o semi-actualizare și o semi-potențializare strict egale. Această stare, numită de Lupasco starea T ("T" fiind inițiala "terțului
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
între polii unei contradicții, într-o semi-actualizare și o semi-potențializare strict egale. Această stare, numită de Lupasco starea T ("T" fiind inițiala "terțului inclus"), caracterizează lumea microfizică, lumea particulelor. Noua dinamică acționează ca o veritabilă forță conciliatoare între eterogenizare și omogenizare. Structura binară omogen-eterogen, care părea a fi cea a antagonismului energetic, este astfel înlocuită printr-o structură ternară, ale cărei consecințe generale în plan conceptual au fost analizate de Lupasco însuși în Cele trei materii. Consecințele acestei structuri ternare pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în deceniile care vin, dacă dinamismul energetic al stării T, supunîndu-se la ceea ce Lupasco numește ortodeducția cuantică, este cu adevărat substratul însuși al Realității ? O perspectivă diferită asupra structurii ternare a filosofiei lui Lupasco poate fi obținută analizînd noțiunile de omogenizare și de eterogenizare, pe care el le-a introdus. Omogenizarea este procesul îndreptat spre identic, spre o acumulare fără sfîrșit a tuturor sistemelor în una și aceeași stare, spre o dezordine totală, spre moartea concepută ca nemișcare. Sursa fizică a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
supunîndu-se la ceea ce Lupasco numește ortodeducția cuantică, este cu adevărat substratul însuși al Realității ? O perspectivă diferită asupra structurii ternare a filosofiei lui Lupasco poate fi obținută analizînd noțiunile de omogenizare și de eterogenizare, pe care el le-a introdus. Omogenizarea este procesul îndreptat spre identic, spre o acumulare fără sfîrșit a tuturor sistemelor în una și aceeași stare, spre o dezordine totală, spre moartea concepută ca nemișcare. Sursa fizică a acestui concept este al Doilea Principiu al Termodinamicii (sau Principiul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
spre moartea concepută ca nemișcare. Sursa fizică a acestui concept este al Doilea Principiu al Termodinamicii (sau Principiul lui Carnot-Clausius) care arată că, pentru un sistem macrofizic închis, entropia crește, dezordinea sporește, energia se degradează spre căldură. În lumea microfizică, omogenizarea guvernează evoluția particulelor, precum fotonii, care nu se supun principiului de excluziune al lui Pauli: ele pot să se acumuleze la nesfîrșit în aceeași stare cuantică. "Astfel, universul moare în lumină" scrie Lupasco. Ar trebui să adăugăm: Dacă nu ar
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
supun principiului de excluziune al lui Pauli: ele pot să se acumuleze la nesfîrșit în aceeași stare cuantică. "Astfel, universul moare în lumină" scrie Lupasco. Ar trebui să adăugăm: Dacă nu ar exista contradicția". Într-adevăr, potrivit logicii lui Lupasco, omogenizarea și eterogenizarea se află într-o relație de antagonism energetic. Eterogenizarea este procesul orientat spre diferit. Ca și concept, ea provine din principiul de excluziune al lui Pauli, care acționează ca dinamism de individuație. O eterogenizare absolută conduce spre o
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ca natura lor energetică să țină totodată de omogen și de eterogen...". Antagonismul eterogenizare-omogenizare este astfel un dinamism organizator, structurant. Lupasco observă pe bună dreptate că "... excluziune nu înseamnă... anarhie, tocmai pentru că ea implică eterogenizarea în lupta cu forțele de omogenizare, și deci un antagonism organizator... pentru că este... condiția și principiul formator al oricărei sistematizări..."25. Din nou, cuplul antagonist eterogenizare-omogenizare nu este suficient pentru a asigura mișcarea. Este necesar un al treilea dinamism, care implică echilibrul perfect, riguros între omogen
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
mișcarea. Este necesar un al treilea dinamism, care implică echilibrul perfect, riguros între omogen și eterogen (și care nu este, deci, nici omogen, nici eterogen). Logica axiomatică a lui Lupasco degajă astfel trei orientări privilegiate, trei dialectici : o dialectică de omogenizare, o dialectică de eterogenizare și o dialectică cuantică. Lupasco utilizează termenul de tridialectică pentru a caracteriza structura gîndirii sale filosofice, termen care exprimă structura ternară, tripolară (omogen-eterogen-stare T) a oricărei manifestări a Realității, coexistența acestor trei aspecte inseparabile în orice
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
își are propriul loc. Paradoxal, atitudinea pe care o avem în raport cu Realitatea este o componentă inseparabilă, activă a Realității înseși. TERȚUL TRĂIT Structura ternară a Realității se află înscrisă în omul însuși: centrul intelectual reprezintă dinamismul eterogenizării, centrul motor dinamismul omogenizării și centrul emoțional dinamismul stării T. Viața întreagă a omului este o pendulare între cei trei poli ai ternarului. Dinamismul intelectual (prin forma sa trunchiată "metal") poate conduce la moarte prin extrema diferențiere (și asta se poate întîmpla dacă știința
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
societățile democratice posedă o caracteristică fundamentală comună : cea a potențializării progresive a stării T. Va cunoaște oare lumea, într-o zi, o societate de tip nou, tridialectic, fondată pe actualizarea progresivă a stării T, ceea ce implică un echilibru riguros între omogenizare și eterogenizare, între socializare și realizarea maximală în plan individual? Războaiele sunt fondate pe același fanatism al actualizării absolute. Dezechilibrul ternarului, realizarea preferențială a unei direcții sau alteia prin suprimarea contradicției echivalează, potrivit logicii și filosofiei lui Lupasco, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
fondat pe acțiunea terțului inclus, care restabilește echilibrul realității. În fond, toate tehnicile de veghe, în toate tradițiile lumii, dintotdeauna fac apel la un astfel de proces. Universul psihic este fondat pe terțul inclus, așa cum universul macrofizic este fondat pe omogenizare, iar universul biologic este fondat pe eterogenizare. Și cele trei universuri coexistă. Doar că există o predominanță a unuia sau altuia. În ceea ce numim "viața", există o predominanță indiscutabilă a universului macrofizic ne îndreptăm inexorabil spre moarte. Va trebui, scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
tentant "să extrapolezi în domeniul gîndirii religioase și să-ți imaginezi acest al treilea univers psihic ca pe o sistematizare energetică, nu zic a lui Dumnezeu, ci a Divinității [...]". Astfel, explică el, monoteismul ar fi legat de o dialectică a omogenizării, în vreme ce politeismul ar fi legat de o dialectică a eterogenizării. Prin aceste definiții, e clar că Lupasco vizează un nou concept de Dumnezeu, fondat pe dialectica terțului inclus. Dar el respinge imediat această tentație, făcînd apel la afectivitate, care constituie
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ființe și creatorul lor": "Or, pentru ca să existe o legătură, existența unui parametru energetic este fundamentală, trebuie ca o forță să opereze aceste legături". El prezintă și definiția sa pentru religie : "O religie este, înainte de toate, o energie de legătură de omogenizare între indivizii care cred într-un singur Dumnezeu sau în mai mulți". El observă totuși că, în general, confruntate cu problema binelui și răului, fundațiile acestor religii se conformează unei logici cu doi termeni, din care terțul inclus este absent
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
europeană este o policultură. În sfîrșit, potrivit unei conștientizări în buclă, conștiința bogăției pe care o reprezintă această policultură duce la conștientizarea amenințării, iar conștiința amenințării duce la conștientizarea acestei bogății policulturale. Vine această amenințare dinspre America? Sîntem oare victimele omogenizării moravurilor și standardizării culturale care revarsă în mod irezistibil asupra Europei jeanși, shirt-uri, westernuri, series, show-uri, hamburgheri, cola, pepsi, pamperși, self-service-uri, supermarket-uri? În realitate, americanizarea este aspectul cel mai plastic și cel mai fățiș al unui proces generat
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
efectiv în care reapare un instinct de conservare. Astfel, vreme îndelungată, în ținutul bretonilor, Bretagne, existase o coabitare pașnică și complementară între bretonă și franceză, între cultura locală și cultura națională. Însă în momentul în care marele curent național de omogenizare a ajuns în această regiune, s-a produs reacția, nu a celor bă-trîni, ci a tinerilor, care au vrut nu doar să apere, ci și să reînvie mîncărurile tradiționale, sărbătorile, bagad-ul*25. Rezistența identităților provinciale se îndreaptă atît împotriva procesului
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
nu este etnic, el este hegemonic. Nu este barbar în sensul din trecut al termenului, de vreme ce barbaria este îngrădită în civilizația tehnică căreia Europa însăși i-a dat naștere. Dușmanul nu are o trăsătură aparte care să-l particularizeze, în afară de omogenizarea care distruge cu buldozerul multiplele particularități, culturale și politice. Dușmanul capătă chip în conjugarea dintre hegemonism, omogenizare și totalitarism. Dușmanul este de asemenea lipsit de chip, căci el este Neantul. Istoria a cunoscut dușmani care au nimicit națiuni, culturi, populații
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
este îngrădită în civilizația tehnică căreia Europa însăși i-a dat naștere. Dușmanul nu are o trăsătură aparte care să-l particularizeze, în afară de omogenizarea care distruge cu buldozerul multiplele particularități, culturale și politice. Dușmanul capătă chip în conjugarea dintre hegemonism, omogenizare și totalitarism. Dușmanul este de asemenea lipsit de chip, căci el este Neantul. Istoria a cunoscut dușmani care au nimicit națiuni, culturi, populații. Astăzi dușmanul nu mai este doar potențialul distrugător, este Neantul însuși. Neantul a ajuns mai întîi la
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
planetară, alcătuită din conjugarea unei miriade de crize, economice, sociale, poli-tice, culturale, religioase, morale, intelectuale. Nebuloasa spirală de umanitate se desface în chiar clipa în care încearcă să acceadă la ființă. Căci acolo unde planetarizarea se dezvoltă prin hegemonie sau omogenizare, ea regresează. Astfel, devenită efectivă din punct de vedere tehnic, ea nu se efectuează pentru umanitatea dezbinată și sfîșiată în națiuni, imperii, rase, religii. Iată-ne departe de "bătălia finală", de "sfîrșitul istoriei", de desăvîrșirea civilizației, la care speram încă
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]