2,025 matches
-
materiei din vastul creuzet al lumilor. Totul mi se părea schimbat, intrase la apă - în amintirea mea totul era imensitate, ca și copilăria mea, realitatea mă ajuta să mă situez într-o matrice care nu putea să fie decât o onirică, albă cămașă de forță, cu care am luptat, ieșind din ea, în afară, întâi cu brațele, apoi cu tot corpul și tot ce conține el ca sentimente și gânduri. La rezidența ambasadorului am cunoscut-o pe soția ambasadorului, Monica, pe
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și mi-a plăcut Mircea Cărtărescu, marea lui modestie tipică tăriei de caracter. Chiar și tăcerea lui spune mult. L-am văzut la masă cu soția lui, era intens concentrat, profund. Am citit la hotel deja pagini obsedante, de un oniric care-i aparține numai lui, din cartea Nostalgia. Am primit cărțile lui, bucurându-mă mult. Vorbeam cu Denisa (Comănescu) la aceeași masă, studiind finețea și frumusețea chipului ei, ascultând povestea care-i aparținea numai lumii ei poetice. Denisa, care e
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
simultan. August Călătoria la Kristianstad, în sudul Suediei, la o seară literară organizată de pastorul Astrid, soția poetului Thomas Nydahl. Voi dormi o noapte la poeta Tuija Nieminen. A venit și Inger (Johansson) cu soțul ei, Mats. E o atmosferă onirică peste tot, ca în toate orașele vechi ale Suediei. La Tuija era frumos și curat, amintind de casele din Maramureș, cu o estetică sobră și plină de căldură a satului milenar. Totul a fost bine, dar umbrit de faptul că
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de a fi fost înșelat într-un fel atât de ordinar și josnic! Visele mele cu tine sunt un amestec savant de ceva minunat, de erotism și de absurd. Când mă trezesc nu-mi rămân decât cadrele unei mari consumații onirice! Bietul de mine! Cât timp va trebui să trăiesc în vis cu tine și prin tine? Uneori am impresia că nu mai pot: că absența ta îmi este insuportabilă, că îmi vine să urlu noaptea și ziua. Îmi spuneai în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
la care visez, este iubirea care nu cere nimic. Am visat din nou că René mă iubea. Eram și nu recunoșteam nimic din lumea în care mă aflam. Oare călătoresc în căutarea iubirii, a lui René, în spațiul infinit al oniricului? Cum? Cu ce mijloc? Nu știu nimic. Există în mine o altă ființă, dincolo de cunoștințe și sentimente. Citesc din nou, cu extremă melancolie, ultimele scrisori ale lui René din anul greu, 1974. Mă răscolesc percepțiile trăirilor de atunci: primisem un
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
târziu forma de mare tentator al plăcerii și acumulării, pe care nimeni n-o poate extirpa din natura umană decât printr-un efort care cere o enormă concentrare și dăruire de sine. Am luat cu mine pietre din jurul acestei statui onirice, în care s-au impregnat atâtea impresii, fotografii globulare ale celor care au fost aici și ale căror gânduri și sentimente se imprimă în tot. Le voi privi acasă, în liniște, scriind încă o dată despre prințesa care s-a lăsat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ipoteza că somnul creierului, organ care fabrică visele, ar determina și spoliere a produsului rezultat. În "cazul Vasile" ipoteza este infirmată, ceea ce constituie o surpriză și deschide perspective interesante. Vasile visează ca un om normal, visele lui sugerând că inteligența onirică (din starea de somn) este o realitate. Îndrăznesc să afirm că, în stare de somn, Vasile dispune de o inteligență superioară inteligenței sale în stare de veghe. Nu mi se pare o aberație premiza existenței unei inteligențe latente care ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nu a fost eliminat, cum eram siguri că se va întâmpla (ba mai târziu a ajuns ministru), și prin acest gest de camaraderie domnișoara G. a devenit modelul uman, idolul nostru absolut. Sunt sigur că mulți elevi o visau (libertinajul oniric al acelor timpuri cenzurând totuși, spontan, excesele chiar în vis)... Cu anii, însă, o uitasem, pentru că ea plecase în Germania; pentru că totul s-a schimbat și sentimentele s-au atenuat, și vremurile... * Și tocmai aici, stând amândoi pe o bancă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și dinții până apuci să te remontezi cu oricare din preparatele la îndemână, dar mai ales trăgând pe gât, direct din sticla de votcă izbăvitoare. Personajul se trezește, cândva, înapoi la Moscova, în fața Kremlinului, poate ca un simbol de emblemă onirică. Niște derbedei îl bat cu sadism, până la agonie, distrându-se cu poftă. Între vis și moarte, pare a simți tărâmul visat, raiul abstract, îngerii cu aripi ocrotitoare. Dar: "Îngerii au izbucnit în râs. Știți cum râd îngerii? Sunt niște făpturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în roman. Într-un eon profund antioccidental, cu o cenzură artistică acerbă, cu toate posibilitățile de a ieși legal din lagărul socialist tăiate, cu spectrul fanaticelor Teze din iulie (1971) plutind desupra tuturor manifestărilor artistice, a fost un veritabil eveniment oniric să te oprești de la Sulina sau Galați la Pireu, Istanbul, Marsilia, Punta Arenas sau Buenos Aires, să debarci pe insule izolate îndepărtate, să descoperi comori, să te lupți cu pirați, cu furtuni, cu secrete, să respiri libertatea multinațională și polimorfă a
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Tudoran, adică era ușor mai spectaculoasă 6 : deplasament de 120 de tone, lungime de 27 m, lățime 5,2 m, înălțime maximă (la artimon) 18 m, motor de 150 CP, viteză de tuturor manifestărilor artistice, a fost un veritabil eveniment oniric să te oprești de la Sulina sau Galați la Pireu, Istanbul, Marsilia, Punta Arenas sau Buenos Aires, să debarci pe insule izolate îndepărtate, să descoperi comori, să te lupți cu pirați, cu furtuni, cu secrete, să respiri libertatea multinațională și polimorfă a
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
luni înainte, în Luceafărul (condus de Ștefan Bănulescu) publicasem o serie de patru articole sub titlul „ În căutarea unei definiții” și probabil că Ulici le citise. În orice caz, când Chitic i-a dat un sens suprarealist și psihanalitic termenului „oniric”, Ulici a sărit imediat să-l corecteze. Când mă gândesc că și acum mai sunt atâția pentru care onirism înseamnă suprarealism, viteza cu care Ulici a înțeles încercarea noastră de a lansa o modalitate literară deosebită de canonul suprarealist e
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
nou publica în românește. În anii ’80 scriam puțin și doar în franceză. Dar eram cât de cât la curent cu ce se scria în România, eram invidios pe optzeciștii care continuau nestingheriți pe calea deschisă de noi, de grupul oniric și școala de la Târgoviște. Aș fi făcut orice să pot publica și eu în România. — Dă-o dracului de literatură! țipa criticul literar și estetul subțire în chilia lui din periferia marelui oraș german. Poporul moare de foame! I-a
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
alte povești de adormit copiii. Acum înclin să cred că Gelu Voican, care voia să se răzbune pentru persecuția suferită în anii trecuți (nu intru în amănuntele care s-ar putea să nu fie toate în favoarea fostului țuțăr al grupului oniric), l-a convins pe Iliescu că un simulacru de justiție e oricum preferabil. Iar Iliescu avea tot interesul să se lase convins: un adevărat proces ar fi scos la iveală tot felul de rufe murdare. Probabil că nici unul dintre ei
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
mergeam pe stradă, ne plimbam ori aveam o treabă, și din când în când unul dintre noi îi atrăgea celuilalt atenția asupra unui detaliu al unei case, asupra unui câine sau a unei pisici într-o curte... Orice putea deveni oniric, sub ochii noștri. Visul era pe stradă, în casă. Visul era peste tot! Dar trebuia să știi să privești, să recunoști. Unul dintre poemele sale se chema (provocator?): Realitate - mic poem oniric. L-am văzut ultima dată în 1978, când
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
unei pisici într-o curte... Orice putea deveni oniric, sub ochii noștri. Visul era pe stradă, în casă. Visul era peste tot! Dar trebuia să știi să privești, să recunoști. Unul dintre poemele sale se chema (provocator?): Realitate - mic poem oniric. L-am văzut ultima dată în 1978, când a venit la Paris cu Marina, soția lui și prietena mea din adolescență. Ne-am scris foarte puțin, nepermis de puțin. Nu știu să explic de ce. De ciudă, probabil, că suntem siliți
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
ambiguitate. Unii au și observat. Nu numai Pastenague. Mi-a atras cineva atenția că nu e prea clar ce se petrece în capul meu. Sunt cu curul în două luntre. Nu cu curul, zic eu. Cu capul... Sunt, altfel spus, oniric. Asta e! Dar parcă mă mai crede cineva... Nora Iuga, cel puțin, nu m-a crezut niciodată. Ce femeie inteligentă! Și fină... — Lasă onirismul, se enervează Pastenague. De onirism ne arde nouă! — Spuneam de Nora Iuga... — Las-o și pe
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Ștefan Bănulescu a încercat să creeze o revistă la Ploiești. Ar fi urmat să se cheme Revista nouă. A strâns în jurul lui o echipă redacțională din care făceau parte Nicolae Manolescu, redactor-șef adjunct, Ion Bălu și majoritatea membrilor grupului oniric: Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Vintilă Ivănceanu, Iulian Neacșu și cu mine. Mai era, de asemenea, Dumitru Dinulescu, care, pe vremea aceea, ar fi putut foarte bine să fie (ca și Foarță sau Sânziana Pop) asimilat grupului oniric. În afară de Ion Bălu
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
majoritatea membrilor grupului oniric: Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Vintilă Ivănceanu, Iulian Neacșu și cu mine. Mai era, de asemenea, Dumitru Dinulescu, care, pe vremea aceea, ar fi putut foarte bine să fie (ca și Foarță sau Sânziana Pop) asimilat grupului oniric. În afară de Ion Bălu - care locuia, dacă nu mă înșel, la Câmpina -, toți ceilalți, inclusiv Manolescu, ne duceam cu trenul de două ori pe săptămână la Ploiești. În tren, veselie mare. Orice pretext era bun pentru a face bășcălie. Manolescu o
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
pur și simplu compartimentul. N-am reușit să punem pe picioare revista, cenzura ne-a respins două numere „zero” și până la urmă am lăsat-o baltă. Bănulescu, care nu era lipsit de abilitate politică, a obținut Luceafărul, iar noi, grupul oniric, am rămas în bătaia tuturor vânturilor, peste doi-trei ani ne risipeam, dispăream ca grup. Ei bine, acum vreo trei-patru ani, mai precis după moartea lui Bănulescu, Nicolae Manolescu s-a apucat să evoce perioada aceea și a scris în editorialul
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
său din România literară despre revista pe care dorea s-o facă împreună cu Bănulescu, Mircea Iorgulescu și câțiva „foști studenți”. Eu nu mi-aduc aminte să fi fost și Iorgulescu printre noi - dar nu asta e grav, ci eliminarea grupului oniric, omiterea lui Dimov și a lui Virgil Mazilescu, cei doi poeți care au deschis drumuri noi în poezia românească și a căror faimă crește văzând cu ochii. Probabil că nu și pentru criticul Manolescu, care i-a făcut să dispară
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Iar Crăciun cade și el tot din cer. Botezat încă din facultate de criticul Mircea Martin, apoi și de alți critici care și-au dat osteneala, așa cum merita, să scrie despre el; în ultimul timp el uită și de grupul oniric și, mai grav, de Școala de la Târgoviște de care făcea până nu de mult mare caz. Uită, omite, elimină... În fond, de ce mă mir? Grupul de la Brașov e în plin război „total” în care orice mijloace sunt acceptabile pentru ocuparea
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
pictorul spaniol se înscria astfel în programul mișcării. Interogarea granițelor în continuă mișcare dintre normal și patologic este centrală pentru primul Manifeste du surrealism (1924). În acest context, Dalí își propune să reorienteze activitatea grupului, înlocuind dicteul automat și "povestirile onirice" prin ceea ce el numește "metoda paranoico-critică", ale cărei fundamente teoretice le expune într-o serie de publicații suprarealiste din anii '30 dar și în unele lucrări de mai târziu, cu caracter autobiografic, cum ar fi Viața secretă a lui Dalí
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Entitatea afecțiunii, după metoda kraepeliniană, se degajă, înainte de toate, în evoluția bolii. Nimic din aceasta nu dezvăluie vreo cauză organică subiacentă, ceea ce exclude evoluția demențială. Psihiatrul german remarcă natura episodică a halucinațiilor, dar insistă asupra frecvenței experiențelor vizionare sub formă onirică sau vigilă, și le descrie în termeni de "afecte", "reprezentări perceptive", "intuiții delirante". În ultima versiune a manualului, Kraepelin scrie că paranoia ar trebui să fie limitată tematic și logic la deliruri consistente, deliruri profetice, deliruri grandomane, dar mai ales
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
fix, ci ca o extensie a eului subiectiv al artistului: În ultimii ani, suprarealismul a stăruit asupra obiectului, cu ochi tot mai lucizi. Numai o asemenea atentă examinare a numeroaselor speculații publice, pe care acest obiect le-a generat (obiectul oniric, obiectul cu funcție simbolică, obiectul real și obiectul virtual, obiectul tăcut și inamovibil, obiectul fantomă, obiectul pierdut etc.), numai ea poate să permită înțelegerea deplină a tendinței actuale a suprarealismului (Breton 1969b: 257). "Metoda paranoico-critică" daliană s-a născut din
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]