5,154 matches
-
tenacitate, răbdare, convins că vreme e pentru toate. În acest marasm, ipostaziat inclusiv prin apelul la intertextualitate - tot în spirit postmodernist -, poetul remarcă existența unei dihotomii care-i stimulează tendința spre reflexivitate: pe de o parte, insul cu traseul său ontologic prestabilit, și, pe de altă parte, lumea cu toate ale ei, nepăsătoare nu numai la frământările acestuia, dar, mai grav, și față de plecarea lui, când tobele ei răsună, ca la orice răscruce de pe linia vieții. Nu este însă vorba de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
un amplu De profundis, poemele din volumul lui George Vulturescu, în care adesea este invocat Transcendentul, pot fi citite ca o confesiune, de-a lungul căreia poetul caută să-și înțeleagă rostul și să înțeleagă totodată lumea prin prisma experienței ontologice acumulate, peste care se așază cea creatoare. Sub formă de enjambament, aceste litanii confesiune, cu accente de psalm, traduc artistic contorsiunile sufletești ale celui care e conștient de statutul de om, dar nu-și poate accepta pur și simplu destinul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și prin discipolii săi, tot mai numeroși, esențializat și plin de căldură, Preacuviosul Arhimandrit ctitor de școală a regenerării neamului românesc, Părintele Iustin Pârvu de la Sfânta Mănăstire Petru Vodă-Neamț, martirizatul 16 ani în temnițele comuniste, iubitorul smerit al patrulaterului nostru ontologic: Dumnezeu-Neam-Țară-Semeni ș i care ne repetă ș i care ne îndeamnă să fim aspri cu noi înș ine; să ne cunoaș tem în totală dependenț ă de Dumnezeu. Pe drumul acesta, devenirea este ascendentă, transcendentă, sigură și eficientă, adeverind credibil
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
a-și exprima bogatul tezaur metaforic ce a coborât din sonete în proză, cât și vasta cultură clasică și universală ce și-a asimilat-o. Autorul reușește să-și portretizeze excelent personajele, în acea atmosferă medievală, ca spațiu geografic și ontologic absurd, înzestrându-le cu o cunoaștere profundă a limbii arhaice, teologice, ruptă din incunabule sau Biblie dar și cu precepte din filosofii romani și greci, pigmentată uneori cu un lexic contemporan uzual și de notorietate ce stârnește zâmbete. (Amintindu-ne
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
întâia noapte de război" și "Patul lui Procust" surprind viața intelectualului în societatea românească de la începutul secolului al XX lea, ilustrează ipostazele impactului dintre intelectual și lumea înconjurătoare, omul fiind văzut din perspectiva totalității, ca proiecție firească de dimensiunea sa ontologică. În capitolele "Caietele lui Fred" - prezența textului și "Scrisorile Doamnei T.", se fac observații pertinente privind frământările personajelor, trecerea subtilă dintr-un registru sufletesc într-altul, "psihologia proustiană", impresia de autenticitate. Interesante sunt și paginile care se referă la formula
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
mai extinsă a problematicii la social. Ele surprind condiționarea vieții intelectualului în lumea românească de la începutul secolului trecut sub două aspecte fundamentale diferite și totuși cu efecte similare. Omul e văzut din perspectiva totalității, ca proiecție firească pe dimensiunea sa ontologică. Personajul propus în aceste discursuri narative manifestă o tendință constantă către sinteză, prin desprinderea de realitatea imediată, prin curajul de a parcurge experiențe decisive în scopul descoperirii de sine: dragostea și moartea. Eroul este intelectualul lucid care caută cu perseverență
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
pe dincolo, adică noi, poporul, suntem ce nu s-a văzut și pomenit, pe urmă (iertată-mi fie alăturarea!) zice Cioran că suntem ca pietrele, pe urmă Nae Ionescu și el grăiește și spune că ortodoxul este român din fire (ontologic) în timp ce greco-catolicul e altfel, adică românaș din îndatorare cetățenească (fenomenologie, ar fi asta de pe urmă). Unul, orice ar face, este român ca pasărea pe creangă, aceasta cântă frumos pentru că ontologic este menită să împodobească muzical cosmosul; chiar fără să vrea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
el grăiește și spune că ortodoxul este român din fire (ontologic) în timp ce greco-catolicul e altfel, adică românaș din îndatorare cetățenească (fenomenologie, ar fi asta de pe urmă). Unul, orice ar face, este român ca pasărea pe creangă, aceasta cântă frumos pentru că ontologic este menită să împodobească muzical cosmosul; chiar fără să vrea, chiar fără să priceapă: dumneaei este așa și nu va fi în veci pururea altfel. Măi, măi, zicem noi, adîncă încredințare, desăvârșită rațiune! Toate bune, dacă moș filozoful pomenit mai
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și vârtoși. Mai este ceva de spus: am căzut, dragilor, în ambuscada propriilor retorici, în ceea ce am strigat două cincinale și mai bine despre Ion Iliescu; dreptu-i că am spus numai adevăruri: cred și azi că, istoric și cum doriți (ontologic și gnoseologic) a fost lovitura de stat, au fost teroriștii o închipuire, au fost mineriadele o realitate, a fost progromul de la Târgu Mureș la fel. Pe toate astea le-am auzit buimac cum mi le-a reamintit convingător un sibian
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Pansophia ar fi să fie o "metaforă intelectuală clar înrudită cu utopismul și milenarismul" de dinaintea "marilor schisme" ale anului 1500 (Utopica, 1991). Pansophia aceasta, dragilor, ne încredințează că lumea, fiind ea perfectibilă, poate ajunge în cele din urmă structural (și ontologic) bună. Putem noi trăi altfel, adică fără Utopia și fără Pansophia? Iacătă un exemplu în rândurile de mai sus. 3 Istoria Țării Rumânești de la... (cronica anonimă brâncovenească) )... în Cronicari munteni, pp. 121-123. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- MARAFETURI EPICE Comisia de împăciuire 2 1 MARAFETURI
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
canonic, va ieși la lumină multe secole mai târziu; dacă cuvântul „invalid” nu este folosit nici de Origen, nici de Vasile cel Mare, semnificația lui este exprimată în mod clar. Chiar și atunci când este subliniată absența unei noțiuni de „legătură ontologică”, ar fi bine să ne înțelegem. Cu siguranță, nu pare că acest cuvânt s-ar putea găsi înaintea lui Augustin, dar aceasta nu înseamnă că ceea ce cuprinde nu a fost probat anterior de către creștini. Dacă, după părerea lui Origen, noua
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
face Găsit, să vedem dacă mai e în picioare casa, nu e un adio pentru totdeauna. Apucă din nou zgarda și i-o dădu Isaurei, Îl las în mâinile dumitale, e numai un câine, totuși. Nu vom ști niciodată ce ontologice considerații se pregătea Cipriano Algor să dezvolte după conjuncția pe care o lăsă suspendată în aer, pentru că mâna lui dreaptă care ținea zgarda, se pierdu sau ajunse în mâinile Isaurei Madruga, femeia pe care n-a vrut s-o includă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Se pare că marele Plan trebuie căutat În altă parte. Eșecul lui Belbo și al semiologiei (de a substitui lumea cu semnele) este evident. Subiectul nu se autoconstituie decât prin acceptarea impactului natural dintre semn (cuvânt) și lucru. Altfel, secretul ontologic nu trebuie dezvăluit, Întrucât semioza extremă conduce la grotesc și nu la cunoașterea adevărată. Lumea nu poate fi răscolită până În structurile ei cele mai intime. Semiotica și semioza trebuie să aibă o limită (ceea ce Însuși Eco propune În cartea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nuanțată. E adevărat că orice cultură poate povesti. Mai exact, aceasta nici nu poate să fie „descrisă“ altfel decât prin construirea unui scenariu narativ. A povesti devine Într-adevăr o „funcție biologică“ pentru subiectul uman, chiar Într-o perspectivă necesar ontologică. Dar, În cazul de față, mi se pare că lucrul cel mai important este să inversăm termenii; operația narării (a povestirii) nu ar avea șanse să subziste dacă nu ar fi intrinsecă genului romanesc, chiar romanescului În sine, luat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
din urmă, toată această chestie umană trebuie să-și piardă din importanță și trebuie să identificăm și să experimentăm alte bio-unități pentru stocarea căldurii și informației. Mulți dintre voi sînt Înclinați către utilizarea vechilor forme de apariție demonică din rațiuni ontologice. Încetați și folosiți-vă imaginația! Puteți să apăreți În orice formă vreți. Viitoarea conferință va trata Noua Ordine Mondială. Evident, nu cea propusă de anumiți politicieni americani, ci adevărata Nouă Ordine Mondială, a noastră. Prezența este absolut obligatorie.“ Diavolul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
alte mecanici oraculare, de la cărțile de tarot pînă la cititul În cafea. Diavolul scrîșnește din dinți. Și unde mai e distracția În toate astea? Care ar mai fi provocarea dacă oamenii n-ar mai avea sentimente? Poate că este atașat ontologic de oameni, dar nu este un atașament superficial. Îi plac Înlăuntrurile lor mîloase, acel amestec ciudat de rudimentar și divinitate, acele conștiințe care se luptă. Dumnezeul care doarme a făcut oamenii după chipul său - la vremea aceea semăna și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
în plan politic Minulescu face o figură aparte, ca adept al Partidului Liberal și secretar de redacție al oficiosului acestuia). „Romanțele” minulesciene reprezintă însă ceva mai mult decît o autohtonizare literară a spiritului șansonetismului francez. Un caz diferit, de epuizare ontologică a simbolismului, e ilustrat de către G. Bacovia, un captiv al periferiei: „poza” bacoviană, vizibilă deja în volumul Plumb (1916, editat de Ion Pillat), exhibă - pînă la caricatură - stereotipiile/convențiile curentului; limbajul alienării întîlnește „proza” denotativă, de notație a cotidianului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se da cărți cu împrumut» (amintiri despre Tudor Arghezi)”, în Steaua, anul XII, nr. 6, 6 iunie 1961, reprodus în vol. Publicistică literară, Ediție și prefață de Constantina Brezu-Stoian, Editura Minerva, București, 1977, pp. 312-323). Afirmația lui Arcos privind caracterul ontologic al lirismului autentic, al „stării lirice” („Poezia pentru poeții adevărați face parte din viața lor și e una dintre manifestările ei”) este opusă poeziei-simulacru, discursive și fals clasicizante a „birocraților literari” de tipul lui O. Densusianu. Tot Mercure de France
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
comportamentul particulelor erau non-locale, adică particulele puteau avea una asupra alteia o influență instantanee la o distanță arbitrară. Fie trebuia renunțat la conceptul de particulă elementară posedând, În lipsa oricărei observații, proprietăți intrinsece: lumea științifică se confrunta atunci cu un vid ontologic profund - sau adopta un pozitivism radical și se limita să dezvolte un formalism matematic predictiv al observabilelor, renunțând definitiv la ideea de realitate subiacentă. Firește, ultima opțiune avea să fie preferată de majoritatea cercetătorilor. Prima relatare a experiențelor lui Aspect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
EPR: când două particule au fost unite, ele formează un tot inseparabil, „asta mi se pare foarte apropiat de povestea aia cu un singur trup”. Surâsul pastorului se crispă ușor. „Vreau să spun, continuă Michel cu Însuflețire, că pe plan ontologic li se poate asocia un vector de stare unică Într-un spațiu Hilbert. Înțelegeți ce vreau să spun? — Desigur, desigur...”, mormăi slujitorul lui Cristos aruncând priviri În jurul lui. „Scuzați-mă”, spuse el brusc și se Îndreptă spre tatăl miresei. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
filozoful francez afirma realitatea stărilor sociale În raport cu ficțiunea existențelor individuale, interesul reînnoit constant pentru procesele istorice și curentele de conștiință, dar mai ales sentimentalismul său exacerbat lăsau să se creadă că poate nu ar fi respins un proiect de revizuire ontologică mai recent, conturat după lucrările lui Zurek, Zeh și Hardcastle: Înlocuirea unei ontologii a obiectelor cu o ontologie a stărilor. Într-adevăr, numai o ontologie a stărilor era În măsură să restaureze posibilitatea practică a relațiilor umane. Într-o ontologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
numele de New Age. El a fost primul din epoca sa care a Înțeles că, dincolo de grămada de superstiții desuete, contradictorii și ridicole din care era alcătuită inițial, New Age era expresia unei suferințe reale, născută dintr-o disoluție psihologică, ontologică și socială. Dincolo de amestecul grețos de ecologie radicală, de gustul pentru filozofiile tradiționale și pentru „sacru”, pe care le moștenise din Înrudirea cu mișcarea hippy și cu gândirea de la Esalen, New Age manifesta o reală voință de ruptură cu secolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe tine însuți”. Materialismul societății contemporane a redus-o la „Fii loial când faci un schimb. Dă atât cât te aștepți să primești.” C. Braga, De la arhetip la anarhetip „Este cunoscut faptul că unul dintre simptomele postmodernității este pierderea certitudinii ontologice sau, mai precis, a încrederii în sistemele care fundamentează ontologia. Marile scenarii explicative ale metafizicii sau ale științei au fost deconspirate ca simple construcții intelectuale, ca narațiuni mitologice. Relativismul post-modern neagă posibilitatea ca vreun sistem, de orice natură, să fie
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
mai multe argumente de certificare și validare decăt viziunile religioase, mitologice, șamanice sau de altă natură.” Corin Braga surprinde în De la arhetip la anarhetip denaturarea valorilor de orice natură în societatea actuală. Postmodernitatea atât de apreciată duce la pierderea corectitudinii ontologice, a încrederii în sistemele care fundamentează ontologia. Autorul afirmă că „marile scenarii explicative ale metafizicii sau ale științei au fost deconspirate ca simple construcții intelectuale, ca narațiuni mitologice”. Relativismul post-modern neagă posibilitatea ca vreun sistem, de orice natură, să fie
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
privind raportul dintre istorie și ficțiune. Potrivit lui Hayden White, care duce la extrem o linie de argumentare impusă În teoria istoriei și În naratologie după „turnantul lingvistic”, nu există adevăr, ci o pluralitate (dar nu o infinitate!) de adevăruri, echivalente ontologic și epistemologic. Cum spunea Paul Feyerabend acum mai bine de un sfert de secol În controversata sa Against Method, avem mereu de-a face cu paradigme incomensurabile. Cu alte cuvinte, trăim Într-o lume paroxistic eterogenă: nu numai că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]