1,798 matches
-
prin reformularea ideii mai vechi că evreii l-au ucis pe Iisus. Mai presus de orice, Biserica Catolică nu mai era un suporter al regimurilor autoritare; dimpotrivă: În Asia, Africa și mai ales America Latină, ea era mai degrabă de partea oponenților dictaturii. Aceste schimbări nu au fost apreciate de toată lumea și nici măcar de toți reformatorii: unul dintre delegații la Conciliu, un tânăr preot din Cracovia, Își va propune, odată devenit papă, să redea deplina influență și autoritate morală unei ierarhii catolice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de către ruși erau Încă vii. Simplul fapt că erau marionetele Moscovei și nu aveau credibilitate locală Îi făcea pe liderii comuniști mult mai sensibili la sentimentul național și dornici să i se conformeze. Lucru cu atât mai posibil cu cât oponenții regimurilor de partid din Europa de Est Între 1956 și 1968 nu erau deloc anticomuniști. Drept răspuns la afirmația lui Sartre că revoluția ungară a fost marcată de un „spirit de dreapta”, savantul maghiar refugiat François Fejtö a replicat că la dreapta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
obiectat atunci când, În următorii doi ani, parlamentul a revizuit Constituția, limitând puterea executivului (desființând până și Consiliul Revoluției În 1982) și renunțând discret la tenta anticapitalistă a documentului original. În următorii 20 de ani au alternat la guvernare socialiștii și oponenții lor, social-democrații de centru conduși de Aníbal Cavaco Silva. Mário Soares, care abandonase de mult retorica anticapitalistă, a ajuns la președinția țării În 1986, anul intrării Portugaliei În Comunitatea Europeană. țara a rămas izbitor de săracă după standardele occidentale, din pricina
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europei moderne și mai puternic decât la Început. La prima vedere, anii ’60 păreau să fi ocolit Spania cu totul: cenzura severă, aplicarea strictă a legilor care reglementau vestimentația și comportamentul În public, poliția omniprezentă și sancțiunile penale draconice pentru oponenții politici - toate sugerau că timpul s-a oprit În loc, iar ceasul istoric a rămas la 193910. Privită mai de aproape Însă, Spania (sau cel puțin nordul țării și marile orașe) se schimba rapid. Franco era un dictator rigid și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
timp, bugetul exagerat al Comunității era apărat de beneficiarii și promotorii săi deopotrivă, În numele „armonizării” transnaționale sau a compensării legitime, și alimentat din sacul aparent fără fund al Comunității. Pe scurt, „Europa” devenea treptat un „pericol moral” semnificativ, după cum jubilau oponenții ei cârcotași, mai ales În Marea Britanie. Efortul de a depăși fragmentarea continentului prin măsuri strict tehnice era evident politic, Însă Îi lipsea legitimitatea pe care o are un proiect politic tradițional, propus de o clasă de politicieni cunoscuți, aleși prin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Întoarsă, ea le-a răspuns: „Întoarceți-vă dacă vreți. Doamna nu-i de Întors”); satisfacția cu care a adoptat eticheta sovieticilor, care i-au spus „Doamna de Fier”; plăcerea evidentă cu care a Înfruntat și Învins un șir Întreg de oponenți, de la junta militară din Argentina În războiul pentru insulele Falkland până la liderul sindical al minerilor, Arthur Scargill; poșeta vânturată agresiv În fața liderilor adunați ai Comunității Europene, atunci când a cerut „să ni se dea banii Înapoi” - toate sugerează conștiința clară că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de un grav handicap: părea că se opune Istoriei și Progresului, că nu Înțelege sensul evenimentelor, că neagă vecinătatea esențială dintre statul asistențial democratic (oricât de inadecvat) și proiectul colectivist al comunismului (oricât de compromis). Acesta e motivul pentru care oponenții consensului postbelic erau atât de marginalizați. Cine Îndrăznea să sugereze, ca Hayek și alții, că restricționarea pieței pentru binele comun, deși bine intenționată, era nu doar economic ineficientă, ci reprezenta și un prim pas spre servitute părea să contrazică Însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mersul secolului XX. Chiar critici ai dictaturii comuniste precum Arthur Koestler, Raymond Aron, Albert Camus sau Isaiah Berlin, care insistau asupra distincției Între reformele social-democrate pentru binele comun și dictaturile de partid clădite pe un mit colectivist, erau suspectați de oponenții lor „progresiști” că reflectă și, prin urmare, că servesc politica partizană a Războiului Rece. Prin urmare, ei au fost victimele unei reticențe aproape unanime (foarte pronunțată la generația șaizecistă) de a abandona catehismul radical. Una era să te strâmbi cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
poluantă și depășită. „Construind punți”, Înfrățind orașe, prezentându-și omagiile și distanțându-se de criticile Occidentului la adresa regimurilor din blocul estic, oamenii de stat de la Bonn au insuflat conducerii RDG o falsă impresie de stabilitate și securitate. Mai mult, „răscumpărând” oponenții și deținuții politici, Germania de Vest a privat opoziția est-germană de unii dintre cei mai cunoscuți protestatari ai săi. Nici o altă societate comunistă nu avea un doppelgänger vestic cu aceeași limbă. Tentația de a părăsi țara a fost astfel Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
riscau dezaprobarea statului. Mișcarea pacifistă În formare s-a extins apoi de la biserici la universități, ducând În mod inevitabil nu numai la apeluri pentru dezarmare, ci și la revendicarea dreptului de a le exprima fără opreliști. Pe această cale ocolită, oponenții est-germani au găsit În sfârșit un mod de a comunica (și de a se sincroniza) cu opoziția din restul blocului comunist. Românii nu au avut parte de un asemenea noroc. Apariția Cartei 77 a incitat o curajoasă scrisoare de sprijin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reformiști și noii disidenți din Europa Centrală. Alți disidenți, mai puțin proeminenți și declarat antisovietici, au suferit un tratament mult mai aspru. Poeta Natalia Gorbanevskaia a stat trei ani Într-un spital psihiatric de detenție, diagnosticată, ca alte sute de oponenți, cu „schizofrenie latentă”. Vladimir Bukovski, cel mai cunoscut dintre tinerii radicali, a petrecut 12 ani În Închisori, lagăre de muncă și secții psihiatrice sovietice Înainte ca protestele internaționale față de tratamentul la care era supus să ducă la eliberarea sa, În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iunie 1988, Gorbaciov și-a reiterat atașamentul față de reformă și relaxarea cenzurii, cerând organizarea de alegeri libere În anul următor pentru un Congres al Deputaților Poporului. În octombrie 1988, el i-a Îndepărtat din funcții pe câțiva dintre principalii săi oponenți - printre care vechiul său adversar Igor Ligaciov - și a fost ales președinte al Sovietului Suprem (adică șef de stat) În locul lui Andrei Gromîko, ultimul dinozaur. În interiorul partidului, Gorbaciov avea Încă de Înfruntat o puternică opoziție din partea vechii gărzi, Însă În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comunistă: votul pentru Senat urma să fie cu adevărat liber, dar În alegerile pentru Seim (Adunarea Parlamentară) jumătate din locuri erau rezervate candidaților oficiali (comuniști). În plus, programând alegerile imediat, guvernul Încerca să speculeze dezorganizarea și lipsa de experiență a oponenților săi. Rezultatele au fost un șoc pentru toată lumea. Susținută de noul cotidian Gazeta Wyborcza (Gazeta Alegerilor), lansat ad-hoc de Adam Michnik, Solidaritatea a câștigat 99% din fotolii În Senat și toate locurile pentru care putuse concura În Seim. De cealaltă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mică măsură) În 1968. Noutatea În 1989 a fost viteza procesului. În luna octombrie a acelui an, Imre Poszgay În Ungaria sau Egon Krenze În Germania de Est Încă mai sperau că pot controla și aplica propria variantă de perestroika. Oponenții lor erau În majoritate de aceeași părere și căutau În continuare un compromis provizoriu. Adam Michnik scrisese În 1980 că „ne putem imagina o societate hibridă, În care organizarea totalitaristă a statului va coexista cu instituțiile democratice ale societății” - și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
avea decât un singur viitor și acesta era legat de Occident, de Uniunea Europeană și de piața globală. Acestea fiind obiectivele, nu mai rămâneau multe criterii pentru diferențierea partidelor majore aflate În competiție: toate au câștigat alegerile criticând politica „eșuată” a oponenților și au trecut apoi la aplicarea unor programe de guvernare frapant de similare. În consecință, o nouă limbă de lemn a apărut În politica publică din Europa Centrală și de Est - „democrație”, „piață”, „deficit bugetar”, „creștere”, „competiție” -, incomprehensibilă sau irelevantă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Printre ele se aflau și numele unor faimoși scriitori cehi, dintre care unii nici măcar nu trăiau În țară. Listele poliției secrete au ajuns curând În presă, publicate și mediatizate de politicieni și candidați la parlament care sperau să Își discrediteze oponenții. Noroiul Împroșcat În toate părțile l-a stropit chiar și pe Havel, cândva candidat la recrutarea În rețeaua de spioni a poliției. și, așa cum avertizaseră unii critici, dacă dosarele poliției secrete furnizau date suculente despre cei vizați, ele erau practic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se regăsesc cei care văd în ea o modalitate de asigurare a unui nivel minimal acceptabil pentru „săracii ce lucrează” și menținerea forței de muncă cel mai înalt vulnerabilă pe piață în contact cu cerințele acesteia, prevenind, astfel, capcana excluziunii. Oponenții atrag atenția asupra faptului că există riscul de a reveni, astfel, la modelul de protecție socială de tip „legea săracilor” (Clark, 2000) și de a accentua caracterul stigmatizant al suportului social. Argumentul de fond al opozanților este faptul că acest
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și i-a atras atenția lui Schoenfeld, la București, să nu spună nimic pînă nu se va fi terminat procesul 392. Pe măsură ce comuniștii români își consolidau puterea, Groza căuta să înlăture și puținele focare de opoziție care mai rămăseseră, printre oponenți numărîndu-se și Gheorghe Tătărescu. Ca lider al Partidului Liberal și ministru de Externe, Tătărescu avea o anumită independență. În luna mai, acesta criticase metodele represive ale Poliției și sugerase necesitatea unor împrumuturi străine pentru dezvoltarea industriei României. Comuniștii din Cabinet
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
că nu prea are încredere în Departamentul de Stat, că se îndoiește de Afacerile Externe și că nu vede ce rol ar putea avea CIA în politica externă, de vreme ce aceasta este condusă de liberalii Ligii Ivy, care i-au fost oponenți politici 1289. Politica externă avea să fie condusă mai curînd de Casa Albă, care urma să ceară Consultanță Consiliului Securității Naționale, iar Nixon dorea ca funcția de consilier să-i revină lui Kissinger 1290. Acesta a acceptat, iar președintele a
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
favorizate" pentru România În acest timp, Bogdan și-a continuat eforturile în vederea obținerii Clauzei pentru România. El reușise să stabilească niște contacte chiar și cu cei mai conservatori membri ai Congresului, dar nu și cu AFL-CIO1573. Sindicatul devenise principalul său oponent și voia să mențină o taxă vamală discriminatorie pentru exporturile românești. Diferența dintre taxele pe produsele ce beneficiau de "Clauză" și cele care nu aveau acest avantaj continuase să crească. În 1973, de exemplu, tariful pentru încălțăminte fără Clauză era
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
este sau nu de părere că "o politică românească consistentă de emigrare liberă, fără dificultăți sau întîrzieri artificiale" e o condiție esențială pentru prelungirea derogării. Jackson a sugerat că așteaptă răspunsul în scris 1893. Jackson demonstrase că poate fi un oponent redutabil al Administrației, mai ales în privința Europei de Est și a Uniunii Sovietice. El dusese, de asemenea, o campanie împotriva candidaturii lui Carter la președinție, din partea Partidului Democrat, o campanie fără succes. Președintele arătase deja că vrea să adopte față de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
din blocul sovietic nu se mai practică o emigrare legală de o asemenea anvergură. Nu vă amăgiți cînd Clauza îi va fi suspendată sau anulată, România se va răzbuna îngrădind sau interzicînd emigrarea"2404. La fel de însuflețite au fost și pledoariile oponenților Administrației, care doreau suspendarea Clauzei României. Deși senatorul Trible și congresmanul Wolf nu au putut veni la audieri, deoarece participau la funeraliile fostului guvernator al Virginiei, Dalton, opoziția a fost condusă de congresmenii Dodd, Smith și Hall2405. Aceștia s-au
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
care insista întruna pe anticomunism aveau să se exercite presiuni serioase pentru ca aceasta să nu accepte cererea Congresului privind îmbunătățirea situației drepturilor omului în România ca o condiție a prelungirii Clauzei. Pe măsură ce scădea numărul susținătorilor Clauzei României, creștea cel al oponenților. Aproape pe tot parcursul ultimului secol, relațiile româno-ungare au fost încordate, din mai multe motive, unul din cele mai importante fiind revendicarea Transilvaniei. Cînd s-au stabilit în America, imigranții ungari și cei români și-au adus cu ei și
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]