2,715 matches
-
tendință, apărută mult mai târziu decât prima, cu debutul în concepția pedagogică a lui Jean Jacques Rousseau, abordează omul așa cum este el, omul concret, nu cum ar trebui să fie în mod ideal. Ținta finală a educației moderne rămâne, în optica polonezului, în a proceda de așa manieră încât existența umană să poată deveni baza creării esenței umane. Or, acest fapt impune crearea unor condiții sociale, care să ofere posibilitatea unei educații creatoare, inovatoare pentru ființa umană educogenă. Școala viitorului, în
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
polonezului, în a proceda de așa manieră încât existența umană să poată deveni baza creării esenței umane. Or, acest fapt impune crearea unor condiții sociale, care să ofere posibilitatea unei educații creatoare, inovatoare pentru ființa umană educogenă. Școala viitorului, în optica lui Suchodolski, cuprinde două obiective sintetizatoare: educația pentru ,,a fi” și educația pentru ,,a avea”. Primul obiectiv răspunde întrebării ,,cum să trăiesc ?” și vizează dezvoltarea personalității umane, iar cel de-al doilea răspunde la întrebarea ,,ce trebuie să fac ?”, orientând
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
cu un conflict între imperativele credinței și cele reale ale nevoilor umane. Martin Heidegger (1889-1976) rămâne cel mai important și mai original reprezentant al existențialismului contemporan, capodopera gândirii sale filosofice fiind lucrarea ,,Ființă și timp”. Lumea în care trăim, în optica acestui gânditor, prezintă trei caracteristici fundamentale: factualitatea, existențialitatea și decăderea. Factualitatea semnifică simplul act de existență în această lume. Cea de-a doua caracteristică, existențialitatea, se raportează la un context de timp mult mai amplu. Prin intermediul acestei caracteristici suntem direcționați
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
lipsă de ființă, ființă posibilă. Toate acestea spun același lucru: determinarea ființei umane ca libertate. Libertatea omului nu este libertate imaginară și abstractă, ci ea trebuie dobândită prin acțiune. Din acest motiv, libertatea înseamnă facticitate și responsabilitate. Existența umană în optica lui Sartre prezintă două trăsături: facticitatea și transcendența (permanenta depășire). În ,Ființă și neant, lucrare publicată în 1943, autorul conexează libertatea de alegere de orice context situațional. Există o dialectică între libertate și situație prin care facticitatea n-ar putea
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
sunt deformate, distruse, celălalt poate fi doar iadul. De ce ? Pentru că ceilalți sunt în fond cel mai important lucru în noi, pentru propria noastră recunoaștere de sine... Indiferent de ce spun despre mine însumi, judecata altora are întotdeauna un rol important.” În optica filosofului francez, raportul omului cu sine însuși se înscenează într-o lume comună, o lume în care celelalte lucruri și semeni au deja sens, sunt artefacte. Libertatea înseamnă alegere, dar o alegere responsabilă, deoarece ea se realizează doar în acțiune
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
publicate a servit acestei convingeri: ,,(...) cea mai mare parte a norodului acestuia (românesc, nns.) în necinste, întru întunecare și mare mișelitate zace, mai mult din lipsa educației cei cuviincioase și bune, decât din alte oarecare pricini.” Bunăstarea populației era, în optica sa, direct dependentă de nivelul cultivării ei. Școala devenea astfel un factor de progres social, prin ea se poate risipi atât ignoranța, cât și sărăcia socială. Progresul cultural nu poate fi posibil fără o bază materială care să asigure frecventarea
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
elevii să posede cunoștințe ample despre natură, care să îi ajute să-și explice științific fenomenele, să-și organizeze munca și să practice cu dibăcie diferite meșteșuguri și ,,măiestrii”. Pedagogul bănățean acorda o importanță deosebită educației morale a tineretului. În optica sa, formarea morală este mult mai însemnată decât cea intelectuală: ,,Înțelept, de omenie și bun a fi, negrăit sunt mai mari covârșiri decât învățat, isteț, desfățarnic.” Din acest motiv, el critica educația de tip herbartian din școala timpului său care
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
și de ideologia fascistă și de ideologia comunistă în numele unui «om nou» abstract. Libertatea, pentru un autentic european, este imposibilă fără libertatea individului, după cum fericirea, ca aspirație, nu este nici ea de conceput fără fericirea concretă, posibilă. Or, în ce optică am fost crescuți noi? Am fost învățați că individul este un simplu șurub într-un sistem economic și ni s-a repetat patruzeci și cinci de ani că sistemul are întotdeauna dreptate contra individului; în consecință, individul trebuie să fie
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sufletești și a stabilității morale, așa cum o recunoaște, melancolic și premonitoriu, într-o creație lirică a sa: Al meu zbuciumat suflet se-ntoarce de la sine Cătră limanul dulce al zilelor senine Din vremea cea trecută. (Poezii, p. 116). Prin această optică, amintirile și evocările autorului junimist se situează la confluența dintre episoade ce aduc a poveste "blândă", avându-l pe autor drept personaj principal, și "radiografia" unor medii socio-culturale ale vremii în care a trăit un om important, dar modest, educat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
punem în evidență faptul că metodele utilizate invită la înțelegerea istoriei într-un mod cauzal. Factorii istorici de structurare sunt considerați a fi unități substanțiale și sunt presupuși a orienta cursul evoluțiilor politice în perioada post-comunistă: privind lucrurile prin această optică, clivajele observate astăzi întrețin un raport de filiație directă cu vechile polarități. Identificarea unor polarități pertinente face obiectul disensiunilor: cursorul istoric e situat într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat. Diferențele pe care astăzi le marchează clivajele formate
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
ori din timpul regimului comunist. Atunci însă când istoria este abordată dintr-o perspectivă structurală, nu mai este nevoie să se rețină un principiu de împărțire a priori. 2. Definirea unei metode alternative: o percepție structurală a istoriei În această optică, țările Europei Centrale și Orientale nu sunt marcate de clivaje ancestrale. Antagonismele observate în perioada interbelică sau în timpul regimului comunist nu influențează în mod direct peisajele politice de astăzi. Acestea nu lămuresc analizele contemporane decât în măsura în care revelează niște dispozitive generice
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
Național Liberal (PNL) și de Partidul Democrat (PD). În Cehia, își găsesc un ecou în Partidul Civic Democrat (ODS) și în Uniunea pentru Libertate (US), iar în Slovacia de Uniunea Creștină Democrată Slovacă (SDKU) și Mișcarea Creștin Democrată (KDH). O optică similară se observă în cadrul Uniunii pentru Libertate (UW), în Polonia, și în cazul Partidului Liberal Democrat (LDS) în Slovenia. Partidele de orientare minimalistă sunt favorabile reformelor în măsura în care acestea condiționează obținerea creditelor comunitare, fără a se depăși totuși pragul strictului necesar
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
este un accident, ci un efect pervers al acestui fals consens. El exploatează porțiuni ale conflictelor sociale nereprezentate de către alte partide. Acest partid recunoaște mai deschis conflictele sociale care traversează România, în timp ce alte partide scot în evidență convergențele. Într-o optică similară, în România nu ar fi astfel nici un mijloc de a identifica o stângă și o dreaptă în sensul reperelor clasice. Consensul împiedică o atare orientare întrucât substitutele clivajelor ignoră aceste poziționări și manipulează niște automatisme, în realitate foarte puțin
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
ca s-o amesteci cu făina de mămăligă. Dacă politica bunului plac și a risipei a dat faliment, cred că e cazul, în acest ceas al doisprezecelea, să gândim cu capetele noastre, că așa nu se poate, că trebuie schimbată optica asupra actului de guvernare, că nu-i suficient să reducă salariile bugetarilor cu mult peste 25%, să se ia alte și alte măsuri restrictive; va trebui să se modifice concepția despre stat, transformat în instrument al pomenilor generale și al
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și România. Această categorie de alegători va dispărea din cauze naturale; orice încercare de a le scoate din cap maica Rusia și puterea imperială este sortită eșecului. Atracția unei mari părți din electorat către PCRM este dată și de schimbarea opticii politice a comuniștilor: renunțarea la totalitarism, acceptarea pluripartitismului, a vieții parlamentare, drepturi și libertăți cetățenești, libertatea de circulație și orientarea declarată către UE, dar nu direct, ci pe calea ocolită a Moscovei. Obediența față de Moscova i-a îndepărtat de forțele
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și școală, drumul arhetipal, relația cu Roma alma mater) un mijloc de emancipare și renaștere națională. Ca mai toți cărturarii clerici din generația de preiluminiști ai Blajului, îmbrățișa aspectele de interes apologetic, doctrinar, cu un amestec de fervoare și radicalism, optică nuanțată mai târziu de corifeii Școlii Ardelene (preocupați, în următoarele decenii, a netezi asperitățile și a marca atașamentul ambelor Biserici față cu „legea” și tradiția comună, în matca spiritualității bizantine). Retorica, în rest, e cea uzuală, descripția și evocarea mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286450_a_287779]
-
care aceștia se găsesc la un moment dat, într-un cuvânt, de modul în care ei percep intensitatea celor trei forțe. De aceea afirmam ceva mai sus că tipologia lui Tannenbaum si Schmidt a prefigurat încă din anul 1958 lărgirea opticii de conceptualizare și interpretare a conducerii. • Cea mai cunoscută și răspândita tipologie bidimensională a stilurilor de conducere este cea elaborata de Robert R. Blake și Jane S. Mouton (1964). Cei doi autori, pornind de la premisa că în conducerea organizațiilor două
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
altceva, ei și-au afișat întotdeauna diferența, și-au respectat memoria istorică, nu s-au rezumat la exaltarea unor atribute folclorice, pe când niște pălmași din Basarabia... Totuși, Inga Lindqvist s-a dovedit mai maleabilă și dispusă să renunțe la această optică (orișicum, influența suedeză!), și chiar am reușit, ulterior, să avem un dialog destul de bun cu ea pe parcursul traseului, ceea ce nu s-a putut spune despre alți reprezentanți ai Rusiei din Expresul Literar. VASILE GÂRNEȚ: Editer l’etranger - normalite ou exotisme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în zorii „perestroikăi”, o certă tentă politică, erau percepute drept o revanșă simbolică a popoarelor ocupate de sovietici. Cu toții simțeam asta. VITALIE CIOBANU: Probleme tehnice cu aparatul de fotografiat, care și-a „epuizat” încărcăturile, apoi căutarea febrilă a unui magazin Optica, la care să-mi repar „becurile”, vorba lui Vasile, după un mic accident, la Malbork, cu rama mea de ochelari. Dezagremente banale, dar destul de supărătoare, care intervin inevitabil într-o călătorie: este reversul „spectacolului lumii”, consemnat cu predilecție într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dumneavoastră la asemenea scene, în zona fostei URSS, în special la Kaliningrad și Minsk. Ce sentimente ați trăit cu acea ocazie? Se pare că libertatea poate fi considerată în același timp o binefacere și o povară. Este o chestiune de optică sau de esență? - În Kaliningrad, mi s-a adresat cea mai aiuritoare întrebare pe care mi-a fost dat s-o aud vreodată: „Pentru ce-am avea nevoie de libertate?”. Această întrebare teribilă mai reverberează încă în mintea mea. Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
încheie cu: O tempora! O mores!35. Tipărit negru pe alb, documentul a convins și chiar a născut legende; numai că în realitate lucrurile au stat cu totul altfel. Prin 1924, soții Papadopol decid să se mute la Ipotești. Cu optica de astăzi, pare ilogică o asemenea hotărâre, mai ales că soțul era medic militar în Botoșani, iar soția era firesc să râvnească orașul, cum se întâmplă de obicei. Însă după primul război mondial tatăl Mariei fusese dat în judecată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
din ele23. Dinamismul diurn specific satului este, în mod firesc, estompat, căci adevărata muncă-mișcare se derulează pe ogoarele din preajma satului. În plină zi, tăcerea capătă substanță materială, iar mișcarea este mai mult un simulacru, o umbră a celei considerate, în optica rurală, mișcare adevărată: copiii se joacă tăcuți în praful drumului, babele torc liniștite în umbra prispei, iar moșnegii care nu mai pot să meargă pe câmp la muncă, își petrec restul vieții torcând amintiri pe glasuri molcome, venite din alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cândva miniștri le-a deschide carieră 96. Așadar, iubirea, în înțelesul ei existențial, are cauze ce țin de temeiul ființei 97 și nu de conveționalismul superficial. Combinație măiestrită între evidența sentimentului și înclinația de a-l descifra, erosul conține, în optica eminesciană, trăsături universal valabile. Se pot distinge două lumi aparent diferite: pe de o parte, iubirea simplă, directă, ce amintește de propria idilă adolescentină, pe de alta, iubirea ca izvor al meditației. Tristețea din finalul poemului Floare albastră este un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
printr‑o chirurgie critică, lentilele metafizice cu care mă născusem. Aceasta este una dintre capcanele pe care ni le Întinde o societate liberală - ne menține copilăroși. Probabil că Abe ar fi spus: „Numai tu singur poți opta: sau continui cu optica puerilă, sau nu”. Acum Ravelstein se Întrema iar după o nouă boală și Învăța, poate pentru a zecea oară, să se ridice În capul oaselor. Nikki se pricepea să manevreze triunghiul care‑l ridica și, când Ravelstein a Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un veghetor, călău dacă vreți, al literaturii”, spre a veșteji fără milă scrierile slabe ale autorilor importanți, epigonismul, tendințele subversive (adică atentatele la bunul gust, la frumos și adevăr), senzaționalismul, mercantilismul literar și diletantismul. O notă bună este că, în optica lui, atitudinea critică trebuie să vizeze invariabil opera, iar nu viața privată a autorului ei. În prima parte a activității, este preocupat de sociologia literară, de biografism și istorism, pentru ca ulterior să cultive un impresionism superficial, derivat mai degrabă din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]