3,530 matches
-
fotoliu o poziție cât mai confortabilă adormind. Se trezi În jurul orei șapte seara. Fulgerător, Înțelese realitatea. Atena nu venise Încă acasă. Ce se putuse Întâmpla...? Suficient de Îngrijorat, se pomeni În stradă cu ochii fulgerând În toate direcțiile, cu speranțe optimiste. În mod sigur fata, pierde timpul admirând cine știe ce fleacuri. Tranversă strada intrând În piață, În timp ce producătorii Îl ademeneau cu produsele lor agricole. Făcând Înconjurul pieții și cercetând cu atenție fiecare persoană zări mai lateral o mașină blindată a miliției, iar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
agricultorilor a promis o aprovizioanare abudentă În cazul reușitei totale. PÎnă la urmă voința lor a triumfat prin forță dar, produsele animale ori agricole dispăreau din circuitul lor firesc, populația fiind Înflămânzită În mod sistematic!! Pierdut În cugetări nu prea optimiste, nu realiză când Șeful Șantierului se apropie. “Cer scuze...Avem viață grea nu glumă...Nu-i deloc ușor să lucrezi În construcții...!!” “Frumoasă piață...”aprecie Tony Pavone. Dece oare lipsesc produsele rezultate din sacrificarea animalelor...?” Șeful Șantierului Își potrivi ochelarii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
disgrație, efectiv, nu mai avea cine să te salveze de-a fi trimes la Închisoare.!! Având formulate În memorie toate aceste pericole, Tony Pavone Își construi un fel de apărare dacă va fi tras la răspundere de lipsa lucrătorilor, pășind optimist În curtea clădirii unde un lucrător Îi ieși În Întâmpinare. „Secretarul de partid Însoțit cu o gașcă de ginitori, a observat lipsa lucrătorilor...! A tunat, a fulgerat, a strigat În gura mare: La Curtea Marțială cu netrebnicul...!! Părerea mea este
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mâine...!” Cuvintele secretarei Îi umplu inima de amărăciune. Dacă dorea să opțină cartonul, va trebui să acționeze energic. În acest scop, cumpără dela bișnițari câteva cartușe de țigări americane, iar În final o brichetă electronică de fabricație japoneză, o bijuterie. Optimist și, Încrezător În reușita tentativei, a două zi dimineața se prezentă la secretara ministrului care-i zâmbi Într-un anumit fel. „Tovarășul ministru a venit de câteva minute. Am să vă anunț imediat...” Cu inima mică cât a unui purice
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tony Pavone nu dădu atenție insinuărilor lui. Reclamația era prea bine documentată iar faptele Însoțite de numeroși martori o susțineau de o așa manieră Încât, dușmanul său de moarte va trebui să justifice calomnierea fără probele necesare. Cu aceste gânduri optimiste, Tony Pavone păși În camera de așteptare unde un funcționar al guvernului urma să-l indroducă la un alt demnitar unde urma să-și susțină reclamația. Nu se află singur În Încăpere, Însă privind mai atent, zări un omuleț făcut
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-l interesat nu avea curajul să i se adreseze intuind dela bun Început refuzul. Totuși, dacă Dictatorul țării Nicolae Ceaușescu va cădea vreo dată În disgrație, sigur pe acesta nu-l putea refuza...! Cunoscând toate aceste amănunte, Tony Pavone era optimist. Datorită magistralei pledoarii În care Întreaga asistență aproape nu mi respirase, spera ca cel puțin să nu mai fie gratificat cu ani În plus de pușcărie...!! Toată lumea era de părere comentând. Tony Pavone depășise limita de supunere, de milogeală, de-
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de deosebită specialitate acompaniate de vinuri premiate peste hotarele țării, extraordinar de scumpe ca după douăzeci - douăzeci și cinci de sticle, colonelul și Șeful Șantierului se făceau pulbere, făcând cele mai stupide promisiuni, sfârșind cheful cu Îmbrățișări și pupături...! Tony Pavone era optimist și credea În promisiunile Colonelului de Securitate Gerard: Îl chemase să vină personal cu un taximetru desigur, pentru a nu pierde timpul având importante informații benefice poate chiar, să-l asigure de mutarea individului undeva În provincie...! Din precauție, Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dar lucru curios: nu eram necăjit, din contră, cu ceva timp În urmă văzusem un film american unde recruții se instruiau făcând exerciții la diferite aparate sportive Într-o veselie generală și, chiar simțem nevoia unei deconectări fizice, fiind extrem de optimist. La câteva zile Însă, sufeream o amară decepție. Hainele militare erau rupte, cârpite, unsuroase și extrem de murdare iar bocancii la fel deteriorați. La câmpul de instrucție două ore Învățam cântece patriotice pe versuri comuniste, apoi marșuri forțate cu pași de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de zile, timp În care Încă nu știam ce se Întâmplă și nimeni nu mă Întreba ce-i cu mine acolo. Adeseori Îmi fulgera prin minte amenințarea din fața careului cu recruții “Plutonul de execuție” Însă nu Îmi era frică, fiind optimist. Dece să mă omoare...? În fond nu am fost adus cu patrula la unitate ci m-am Întors de bună voie după o mică escapadă datorită anilor prea mulți de serviciu militar pe timp de pace...! Ne având altă alternativă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu le știai deja. Atâtea starturi eșuate, căi Înfundate, postulate ce se destrămau Înainte de finele argumentului. Până și cei mai abili gânditori, bâjbâind pe măsură ce Își atingeau limitele și li se terminau dovezile, li se terminau certitudinile. Dar fie că erau optimiști sau pesimiști, fie că viziunea finală era Întunecată sau luminoasă, totul era În general terra cognita pentru bătrânul Sammler. Deci doctorul Lal avea o oarecare valoare. Aducea vești noi. Desigur trebuia să fie posibil să urmezi adevărul pe culoarul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cel mai luminat nume pe care Îl puteai da unui băiat. Același În toate limbile. Dar Schopenhauer nu-i avea la inimă pe evrei. Îi numea niște optimiști vulgari. Optimiști? Dacă trăiești lângă craterul Vezuviului e mai bine să fii optimist. Când am Împlinit șaisprezece ani mama mi-a dat Lumea ca voință și idee. Firește a fost un compliment plăcut că puteam fi atât de serios și de profund. Ca marele Arthur. Așa că am studiat sistemul și Încă mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
întrebări aiurea, mai mult tăceam. Singurul subiect care o interesa pe Sheba în această perioadă era Bangs - dacă avea sau nu vreo dovadă a legăturii ei, dacă avea s-o denunțe sau nu. Deja la acea dată, eram mult mai optimistă în povestea cu Bangs. Cu fiecare zi care trecea, amenințarea care putea veni din partea lui mi se părea tot mai puțin probabilă. Începusem să cred că mi-am exagerat indiscreția din apartamentul lui. De fapt, nu spusesem așa de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Trei ore mai târziu, după ce doctorii îi bandajaseră brațul și-i dăduseră Tylenol cu codeină, era limpede că Mike știa că visele lui sunt deșarte, dar asta nu conta nici cât negru sub unghie. Omul era devotat unor nenumărate improbabilități optimiste, iar Jina se lăsase deja sedusă de finalurile lui fericite. Viitorul alături de el i se părea sigur. Ceea ce, acum, făcea ca respingerea lui să doară și mai tare. Spune-mi adevărul, a spus ea acum. O crezi pe-o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Danny care avea să se îmbibe de forța a doi tați, la Alice care avea să-l transforme pe John în următorul ei erou de roman și la incendiile care aveau să se stingă. Mike era devotat unor nenumărate improbabilități optimiste. Normal, i-a răspuns ea. Când l-a sărutat, mustățile lui Mike au gâdilat-o. Bărbatul încă mai zâmbea când s-a urcat în barcă alături de Bergowitz și-a pornit-o în susul râului. Jina i-a urmărit cu privirea până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cantitate uriașă de muniții (aproximativ 22.000 tone) și armament greu din Transnistria. În 2002, Consiliul Ministerial al O.S.C.E. de la Porto a salutat aceste măsuri ("sunt întrunite condițiile necesare") și a prelungit termenul pentru viitoarele retrageri. Din păcate, atitudinea optimistă a O.S.C.E. s-a dovedit a fi prematură. Din 2004, nu au mai avut loc alte retrageri. În Transnistria, aproximativ 20.000 tone de muniții au rămas în depozitele din Colbasna, iar efectivele Grupului Operațional al Forțelor Ruse succesorul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și înghețate; * o serie de chestiuni de ordin administrativ, cu implicații asupra problemelor politice baremul de cotizații și cuantumul bugetului -, rămăseseră în suspensie de la Președinția anterioară și puneau, de asemenea, în pericol însăși funcționarea organizației. Climatul politic era, aparent, mai optimist decât înainte la zece ani de la declararea încetării Războiului Rece -, însă se resimțea nesiguranța, în mare parte pentru simplul fapt că Organizația era marcată de existența unor viziuni și interese diferite, adeseori contradictorii, asupra rolului pe care trebuia să-l
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de dialog politic, reflectă spiritul de cooperare care, spre deosebire de reuniunea similară din anul 2000, a prevalat. La acest final a contribuit și atmosfera de solidaritate creată, urmare a evenimentelor din 11 septembrie 2001. O.S.C.E. încheia anul pe o notă optimistă, de speranță. Așa cum țineau să sublinieze toate delegațiile, Președinția în exercițiu își îndeplinise mandatul cu responsabilitate. România realizase o investiție majoră de imagine, politică externă și diplomație. Modul în care s-a achitat de misiunea asumată reprezenta o nouă evidențiere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
grijă să nu le contrazic niciodată, pentru că orice cuvințel aș fi zis se făcea praf, izbindu-se de stâncile siguranței lor solide, vehemente. Claire, cea mai mare, tocmai a împlinit patruzeci de ani. Cu toate astea, rămâne o persoană voluntară, optimistă, care „chiar știe să se distreze“ (un eufemism pentru „o petrecăreață fără inhibiții“). În trecutul îndepărtat, viața ei a ajuns la un moment de cumpănă când soțul ei, James cel mândru, a părăsit-o în aceeași zi în care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
devreme ca să se poată trezi la miezul nopții să facă pâine. În plus, la șapte treizeci, ar fi fost prea întuneric ca să ne putem vedea unul pe altul sau ceea ce mâncam. În timp ce mergeam spre parc, îmi repetam că mă simt optimistă. Ei bine, era ceva puțin neobișnuit, dar ce dacă? Unde îmi era spiritul de aventură? În parc, l-am văzut pe Greg așteptându-mă cu o cuvertură într-o mână, un coș de picnic de nuiele în cealaltă și - cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cineva, pielea mi se cojea în fâșii subțiri, cenușii. Am înghițit vreo două calmante, am dat drumul la televizor, dar, negăsind nimic care să-mi atragă interesul, am început să răsfoiesc Dus pe veci. Minunat titlu, apropo, m-am gândit. Optimist. Garantat să le ridice moralul celor care tocmai au pierdut pe cineva drag. Era una dintr-o puzderie de cărți - ce-mi fuseseră trimise prin poștă de Claire de la Londra, lăsate la ușă de Ornesto, înmânate personal de Rachel, Teenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
casetă goală. Pune-l să înregistreze, ieși din cameră, întoarce-te după o oră și ascultă-ți mesajele! — Ai nevoie de o cameră liniștită, a zis Leisl. —Greu de găsit așa ceva în New York, a zis Nicholas. Și o atitudine pozitivă, optimistă, iubitoare, a adăugat Leisl. —Greu și asta. Trebuie s-o faci după apusul soarelui într-o noapte cu lună plină, a zis Mackenzie. De preferință când e furtună, a zis Nicholas. Din cauza efectului gravitațional. —Nicholas, chiar nu sunt în cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
gândit puțin. Mda, aveam conversații, păreri, îmi plăcea să vorbesc. Mult. Părea surprins. — Problemele la ordinea zilei, filme, de toate. —Zâmbeai? Nu mai zâmbesc acum? OK. Mda, zâmbeam. Și râdeam. Tu cum erai? Nu știu. Mai fericită. Mai luminoasă. Mai optimistă. Nu-mi era frică. Îmi plăcea să fiu între oameni... Am oftat amândoi și s-a lăsat iar tăcerea. În cele din urmă am zis: — Crezi că vom redeveni vreodată oamenii care eram? S-a gândit puțin. —Eu nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Joe-Sue să devină Vultur-în-Zbor și cu ani buni înainte ca el să aibă habar ce înseamnă să navighezi pe mare. Poate că Sispy a prezis ceva din viitorul meu, s-a gândit Vultur-în-Zbor, marinarul. Nu erau destule motive ca să fie optimist, dar tot era ceva. Și-a amintit o altă vorbă de-a lui Sispy: Pentru cei care nu vor să folosească albastrul nu există decât un singur loc pe care-l știu. Vultur-în-Zbor și-a tot repetat ferm, iar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
trebuit să fie acolo, iar toți cei prezenți și-ar fi dorit într-adevăr să nu fie. De îndată ce mă vor cunoaște, nu vor mai fi ostili, se liniști el. în fața tăcerii înmărmurite din Elbaroom era, probabil, un gând cam prea optimist. Gălăgia renăscu în bar la fel de brusc pe cum dispăruse și, odată cu asta, fiecare pereche de ochi se îndepărtă de nou-veniți. Era o schimbare înspăimântătoare. Cei doi puteau la fel de bine nici să nu mai existe, pentru că ocupanții cârciumii explodară în efuziuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care o vede acolo vine dintr-o dimensiune foarte puțin diferită, există într-un prezent potențial ușor diferit... asta după spusele lui. Asimilarea imigranților de pe aceste planete diferite într-o singură societate va pune vreo problemă? Grimus este vesel și optimist. Diferențele sunt prea mici ca să conteze, spune el. Sper că are dreptate. Liv trecu iarăși mai departe. Insula Calf, ziua întâi 1 ianuarie, ziua Lunii Data este arbitrară. Dar am putea totuși să începem cu începutul. Acum suntem pe insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]