3,041 matches
-
fereastră pajiștile înverzite și animalele păscând în tihnă, pe când aici, fereastra camerei de la hotelul de mâna a doua de lângă Chinatown oferea vederii doar o parte dintr-un zid pe care erau scrise obscenități. Dacă ar fi ieșit pe stradă în orășelul natal, ar fi fost întâmpinat cu „Ziua bună, părinte!” sau „O predică foarte reușită, Ralph”; aici, auzea doar „Ajutați-mă și pe mine cu un dolar”, „Am SIDA” și „Du-te dracu’!”. Consolarea sa era că timpul petrecut aici era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
-se la o capcană. Dar Omul Magic își câștigase încrederea spunându-le să se uite la știri într-o anumită zi. Reportajul zilei fusese despre uciderea unui grădinar mexican, un imigrant ilegal, care lucra pentru o familie bogată într-un orășel din apropiere. Weir venise apoi cu portofelul celui ucis. Un trofeu, precum coarnele unui căprior. Weir fusese foarte direct atunci. Le spusese că îl alesese pe mexican din cauza aversiunii lui Barnes față de imigranți, dar personal nu avea nimic împotriva lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
printre ele câte o galerie de artă și un magazin de vinuri. Părinți cu copii de mână trăgeau după ei cărucioare roșii cu legume. Pietonii aveau prioritate. Oamenii păreau să zâmbească fără un motiv anume. Toată lumea avea câine. Au străbătut orășelul îndreptându-se spre golf unde era un port cu ambarcațiuni, au trecut peste un pod, apoi au intrat pe un drum șerpuit prin pădure. Drumul spre casa lui Jesse era lung de o jumătate de milă, nu era asfaltat, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
În sfîrșit se afla În drum spre cîmpul deschis și spre lumea lagărelor de concentrare, care Îl aștepta. Nesfîrșitele străzi din Chapei alunecară pe lîngă ei o regiune de blocuri de apartamente și bumbăcării distruse, de barăci de poliție și orășele de cocioabe ridicate pe malurile canalelor negre. Trecură pe sub benzile transportoare aeriene ale unei oțelării, Împodobite cu panouri de la festivalul dragonului. Prăvălii de amanet cu obloanele trase stăteau În fața fabricilor abandonate de aparate de radio și de țigări; plutoane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pilot, de data asta bucuros de roiul de muște care se intercalase Între el și acest cadavru. Chipul japonezului era chiar mai copilăros decît Își amintea Jim, de parcă În moarte revenise la vîrsta lui adevărată, la Începutul adolescenței, Într-un orășel de provincie japonez. Avea buzele despărțite În jurul dinților neregulați, de parcă aștepta ca o bucățică de pește să-i fie pusă Între ele, cu bețișoarele, de către mama sa. Năucit de vederea acestui pilot mort, Jim urmări genunchii tînărului alunecînd În apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-ului și curînd ajunseseră la primul punct de control fortificat care păzea intrarea În oraș. Soldații naționaliști, În tancurile lor americane, Întorceau sute de țărani sărăciți, fără orez sau pămînt de cultivat, care Încercau să găsească un refugiu În Shanghai. Orășelele din cocioabe de pămînt, cu pereții Întăriți cu roți de camion și bidoane de benzină, acopereau cîmpul lîngă stadionul ars de la Nantao. Fumul se mai ridica Încă din tribune, ca un far folosit de piloții americani care zburau peste Marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
prin zăpadă, iar el este prichindel și nămeții sunt cât munții. Trec tancuri. Și el vede pentru prima dată un tanc. Vine iarna când ies la plimbare În Piața Palatului. Lângă restaurantul „CINA” stă un brad Înalt până la cer În mijlocul Orășelului Copiilor. Câte nu și-ar dori, dar se alege doar cu o vată de zahăr și semințe de susan Încremenite În zahăr ars. În timp ce mușcă din dulceața mincinoasă și fadă ca aerul, are puterea să mai simtă și azi frigul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Apoi căldura o relaxează, în timp ce mașina aleargă pe banda pustie a autostrăzii. Îi ating vârful nasului. — Ți-e mai bine? Zâmbește și dă din cap. — Ciao, zic. — Ciao, răspunde. — Cum te simți? și îi vâr mâna între picioare. E un orășel din tuf, cu sensuri unice și săgeți care te trimit mereu la același sens giratoriu. Las mașina într-o parcare. Am rezervat o cameră pe numele ei, am vorbit despre asta. Nu pot risca, la congres participă mulți colegi, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și ne strecurăm afară din hol. I-am făcut cadou o pereche de pantofi albi, i-am văzut într-o vitrină și i-am luat. Sunt mai mari decât picioarele ei. Italia a pus în vârf puțină hârtie igienică. Tot orășelul este așezat în pantă, străduță după străduță, iar casele sunt din piatră neșlefuită. Călcâiele Italiei ies din pantofii prea largi. Ne cățărăm până la cetățuie, dincolo de clădirea primăriei. Ieșim pe terasă și privim în jos câmpia nocturnă spuzită de lumini. Coborâm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ajungă până la San Juan Pie de Puerto , de unde este acel singular doctor Huarte de San Juan, cel cu Examen de ingenios, la San Juan Pied de Puerto, de unde râul Nivelle coboară la San Juan de Luz . Și acolo, în bătrânul orășel navarrez, odinioară spaniol și astăzi francez, așezat pe o bancă de piatră în Eyalaberri, învăluit în pacea împrejmuitoare, ar auzi murmurul etern al râului Nive. Și-ar merge să-l vadă cum curge pe sub podul care duce la biserică. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din aziluri și să mai spună și mulțumim frumos? Tu ai accepta ca ultimul antisemit ucrainean să le rezerve un asemenea viitor evreilor? Expresia „servitori“ sau „ultimul antisemit ucrainean“ Îi aminti bătrânului o istorie care se petrecuse cândva Într-un orășel din Ucraina. Ca de obicei, povestirea trase după ea o serie lungă de vagoane pline cu explicații și morale. În cele din urmă Fima fu cuprins de disperare și țipă că de fapt n-are nevoie de nici un zugrav și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să stingă focul, crezând probabil că băiatul care se carboniza sub ochii lor era un soldat israelian. Băiatul a ars cam zece minute În focul pe care el singur Îl aprinsese, scoțând „urlete Înfiorătoare“, Înainte să-și dea sufletul. În orășelul Or Akiva, În schimb, se petrecuse o mică minune: un copil de vreo cinci ani căzuse de la un etaj superior, se lovise grav la cap, Își pierduse cunoștința și nu Își mai revenise de la Ziua Pocăinței, În urmă cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
îi ajutase cu multă generozitate. Acum n-ar putea să locuiască nici la o distanță de o oră de S. - și deja ne aflam, fratele meu și cu mine în costumele noastre cele mai bune, în Ford, ca să mergem până la orășelul în al cărui castel mama vedea un semn fast. La capătul unei străzi private, se pare că s-ar fi aflat vila, într-un parc. Ținta noastră era această casă, unde se servea ca aperitiv o specialitate de care tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
anticar, lucra cu firme americane de achiziții și le-a rămas fidel din vremea aceea nu numai bunului-gust, ci și pasiunii de a colecționa miniaturi chinezești din fildeș. Tatăl lui îi predase conducerea țesătoriilor al căror proprietar era în acel orășel, iar Onkel Rodolph și-a luat adio de la Lumea Nouă și de la afacerile lui vechi și-a construit vila, în a cărei concepție arhitecturală, generoasă și în același timp practică, se putea simți o vagă influență americană. Deși Onkel Rodolph
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
îl vizitasem la insistențele mamei, spunea că, de fapt, făcuse drumul cu Vespa lui. Era cel mai superb mod de a vizita Italia, vântul care te poartă, sentimentul de a fi liber și total independent, căldura! Onkel Ralph locuia în afara orășelului, nu departe de țesătoria care, după moartea lui Onkel Rodolph, îi rămăsese lui și cumnatului său. Casa era așezată mai jos de pădure, cu grădina și terasa în partea dinspre vale și stradă, mai avea și o altă intrare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
costumul negru și a studiat documentele de succesiune, puse la dispoziție de organul împuternicit, a făcut exact ce îl asigurase pe Hans Saner că nici nu se gândește să facă vreodată. A cumpărat o bucată de teren în apropierea unui orășel și și-a construit o casă acolo. XXVtc "XXV" Armistițiutc "Armistițiu" Stam în camera de zi a casei abia terminate, priveam de pe înălțimea unei coline plantate cu viță-de-vie, prin ferestrele mari orientate spre sud, la câmpia unde se aciuase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se înnoptase de-a binelea. Negustorii prăvăleau zgomotos obloanele, când am trimis jerba chiparoaselor cu un „adio” anonim, omului care semăna cu Massaryk. Liniștit apoi, ca oricare om cu datoria împlinită, m-am îndreptat spre casa de plăceri de la marginea orășelului provincial. În bordelul cu aparența unui institut de domnișoare, o elevă îmbrăcată decent s-a ridicat de pe scaun, să mă urmeze supusă, în camera din fundul coridorului întunecat. Și-a desprins butonii rochiței, începând de la tivul de jos, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vreodată un cuvânt despre viața extraordinară a acestui fenomen. Ce păcat că nu am avut niciodată un prieten, să-l fi simțit la dreapta mea în noaptea aceea cu ploaie de stele căzătoare, pe când suiam drumul șerpuit ce ducea de la orășelul tirolez spre coama muntelui Horn. Omul acela ar fi trebuit să fie de o vârstă cu mine, ca să fi putut urca, sprinten, serpentina pietruită, până la platou, de unde, înfipt în talpă și ciomag, să fi luat pieptiș potecuța până la cabană. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tată, când ai aflat unde sunt și ai venit să mă iei acasă. Tot galben ți-a fost chipul când te-ai oprit în fața micului negustor ambulant, cu lădița prinsă după gât, care vindea ciocolată în gară și-n elegantul orășel așezat între munți. „Sunt două luni împlinite, fiul meu, de când îți câștigi pâinea zilnică fără să mai furi”, ți-ai început discursul ticluit mai dinainte. Apoi m-ai întrebat cum îmi mai merg afacerile și cât câștig pe lună. „Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fel. O turmă uriașă de berbeci albi se năpustește, lingând nisipurile, ca după o retragere vicleană, să se arunce iar în dig, behăind și zvârlindu-și scuipatul cu răbufniri și urlete. Ziua, fug câteodată de ea, îndreptându-mă spre fundul orășelului, unde se găsesc cimitirele. Umblu, cu sandalele afundate în pulberea fină și albă a ulițelor, copleșit de febră, până când îmi dau seama că ceea ce caut este tot marea și atunci tai drumul prin locuri virane și grămezi de bolovani. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
necesitând multe mici modificări În primele trei acte, pentru a le face compatibile cu cel de-al patrulea În forma rescrisă, plus numeroase consultări prin scrisori și telegrame Între el și soții Compton, În timp ce variantele circulau Între Londra și cine știe ce orășel de provincie, În care aceștia ridicaseră cortul. Din când În când, trebuia să Împrumute textul scenariului, singura formă pe care se puteau baza, și să copieze iar și iar scenele noi, pe măsură ce sufereau alte transformări, și, de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Camera Grădinii. Își adusese cu el bicicleta și făcuseră excursii destul de lungi În mlaștinile Romney, un ținut desăvârșit adaptat acestui sport - kilometri Întregi de drumuri plate și necirculate, care se unduiau printre câmpurile pe care pășteau oi și duceau către orășele sau sate vechi și adormite, cu biserici extraordinare, una cu dimensiuni de catedrală În micul Lydd și alta parcă desprinsă dintr-un basm, cu obloane la ferestre și o turlă conică, separată de corpul principal și construită din lemn, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Baum. În romanul acesta, care declanșase un scandal încă înainte de ‘33, e vorba despre o studentă pe cât de ambițioasă, pe atât de lipsită de mijloace, precum și despre dragoste și dor de moarte, pe fondul vieții înfiorător de idilice dintr-un orășel universitar, despre moașe de ocazie și doftoroaie, așadar despre - conform paragrafului respectiv din Codul Penal - avort ilegal. E de presupus că mama nu a însoțit-o pe brava studentă la chimie, în calitate de cititoare, pe drumul ei plin de suferințe, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lipsește decât unul care să cânte la muzicuță. „Cum se numește regiunea asta?“ „Lausitz!“ Acum, unul care se pricepe: „Aici sunt cărbuni cu nemiluita...“ În primăvara lui 1990 m-am dus, din mai multe motive, să văd câteva sate și orășele între Cottbus și Spremberg. Lacome de prezent și notând tot ce era de ultimă oră, gândurile îmi rămâneau totuși îndreptate spre trecut. La vremea aaceea se părea că, prin unificare, una dintre urmările războiului, împărțirea de peste patruzeci de ani a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cârd de reprezentanți comerciali ocupaseră deja hotelul ca soli ai capitalismului, apoi, la începutul verii, țelul meu a fost Altdöbern, unde m-am cazat la o văduvă cu o fiică între două vârste, într-o pensiune cu mic dejun. Un orășel cu castel, cu un parc al castelului, cu o fabrică închisă, un magazin de consum, policlinică pentru femei și un cimitir al soldaților sovietici, ordonat și îngrijit, chiar în preajma bisericii. Într-un restaurant se putea mânca Solianka, după care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]