3,552 matches
-
vor omorî, dar a treia zi va învia." 34. Ei n-au înțeles nimic din aceste lucruri: căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei, și nu pricepeau ce le spunea Isus. 35. Pe cînd Se apropia Isus de Ierihon, un orb ședea lîngă drum și cerșea. 36. Cînd a auzit norodul trecînd, a întrebat ce este. 37. I-au spus: "Trece Isus din Nazaret." 38. Și el a strigat: "Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!" 39. Cei ce mergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
la El, și, după ce s-a apropiat, l-a întrebat: 41. "Ce vrei să-ți fac?" "Doamne", a răspuns el, "să-mi capăt vederea." 42. Și Isus i-a zis: "Capătă-ți vederea. Credința ta te-a mîntuit." 43. Numaidecît, orbul și-a căpătat vederea, și a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, cînd a văzut cele întîmplate, a dat laudă lui Dumnezeu. $19 1. Isus a intrat în Ierihon, și trecea prin cetate. 2. Și un om bogat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
pe tatăl său și pe mama sa!" Și tot poporul să răspundă: "Amin!" 17. "Blestemat să fie cel ce va muta hotarele aproapelui său!" Și tot poporul să răspundă: "Amin!" 18. "Blestemat să fie cel ce va face pe un orb să rătăcească pe drum!" Și tot poporul să răspundă: "Amin!" 19. "Blestemat să fie cel ce se atinge de dreptul străinului, orfanului și văduvei!" Și tot poporul să răspundă: "Amin!" 20. "Blestemat să fie cel ce se va culca cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
rele la șezut, cu rîie și cu pecingine, de care nu vei putea să te vindeci. 28. Domnul te va lovi cu nebunie, cu orbire, cu rătăcire a minții, 29. și vei bîjbîi pe întuneric ziua în amiaza mare, ca orbul pe întuneric; nu vei avea noroc în treburile tale, și în toate zilele vei fi apăsat, prădat, și nu va fi nimeni care să-ți vină în ajutor. 30. Vei avea logodnică, și altul se va culca cu ea; vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
prin trupul său supus bolilor și morții. De aceea poate fi el înțeles de toți oamenii, pentru că toți oamenii sunt supuși bolii și toți sunt în moarte. Nici unul nu vede lumina eternă a vieții. Omul orb îi conduce pe cei orbi pe cărarea întunecată a păcatelor, bolilor și suferințelor, și în cele din urmă toți cad în prăpastia cumplită a morții. Sunt trimis la voi de către Tatăl divin, ca să pot face lumina vieții să strălucească înaintea voastră. Lumina se cunoaște pe
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
dar se poate spune și altfel: „era un Întuneric lăsat de mut cu limbă de mut”, atît de Întuneric cum nu s-a mai văzut pe pămînt. Era ― se poate spune și așa ― un Întuneric lăsat prin testament de un orb. Jucam pe scripeți nașterea nașterii poemului dintr-o femeie balneară, pisînd, din cînd În cînd, În pumnii de copil iluziile lumii, În vreme ce din scorbura visului poemul grohăi ca un Dumnezeu satisfăcut. Asta e sigur... Mă răsturnasem și eu odată-n
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
era un alt prohod mai vesel lîngă bocetul Înfundat al rudelor, un contrapunct viu și săltăreț care nu contenea din capcana pe veci Închisă. Au dus fără să știe o mare cîntăreață la groapă. Asta e sigur... Exuvii din duminica orbului Îmi strepezesc mîna, ochiul se-nhăitează cu limba, și dimpreună cu trepădușii carnavalului inspir muzica infernală ca pe un aer rarefiat. Băltesc sub lichenul amar al lunii, iar pleoapa mă-ngînă și mă minte. Valuri de sînge mi se rostogolesc În
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
prin această primăvară nerușinat de indiferentă, adulmecând victima, gata s-o atace fulgerător, și în timpul acesta, din parcuri, de pe alei, i se aruncau flori. Întreaga primăvară încuraja cobra să urmărească victima, să fie necruțătoare. Doamne, cum putusem fi atât de orb? Soare, primăvară, poezie. Dar ce să facă poezia împotriva cobrei? Știți ce mi-a trecut prin minte atunci? Un gând absurd pe care nu reușeam să-l alung. Că poezia cea mai frumoasă nu e decât o formă de eșec
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
imediat. Dar și în vis continuam să aud țipetele păsărilor. Și parcă un cârd de ciori, în loc să se întoarcă la marginea mlaștinii, au tăbărât pe mine furioase și m-au orbit cu ciocurile și cu ghearele. Cum să mai ies orb din mlaștină? mi-am zis. Dacă voi porni, voi luneca în primul smârc și-mi voi găsi moartea într-o baltă noroioasă laolaltă cu fluturii. Atunci am auzit un sunet de clopot. L-am recunoscut și m-a cuprins o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
într-un semnalizator morse, ale cărui sunete nu știu să le tălmăcesc. Apoi m-a copleșit o mare emoție, uitîndu-mă cum se făcea ziuă. Parcă vedeam totul, cum să zic, de la o mare înălțime. Și m-am gândit cât de orbi sîntem în fiecare dimineață. Se luminează această stea pe care ne naștem și murim, iar noi nu găsim ceva mai bun de făcut decât să ne controlăm, plictisiți sau grăbiți, ceasul. Noaptea se retrage undeva în neant și ne regăsim
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
asuprești pe aproapele tău, și să nu storci nimic de la el prin silă. Să nu oprești pînă a doua zi plata celui tocmit cu ziua. 14. Să nu vorbești de rău pe un surd și să nu pui înaintea unui orb nimic care să-l poată face să cadă, ci să te temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul. 15. Să nu faceți nedreptate la judecată: să nu cauți la fața săracului, și să nu părtinești pe nimeni din cei mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
sociologie, agricultură și politologie. Fiecare ar trebui să vizeze cu toate fibrele firii sale palierele media de formare a Opiniei, după cum jurnaliștii ar trebui să-i plătească-n aur pe marii meseriași ai nișelor. Așa cum suntem acum, facem figura unor orbi care se caută reciproc în ceață. Unde voiam să ajung? La stânjenitoarea aluvionare de realități „from the field“, pe care mi-au relatat-o Luiza Zamora și Șerban Bon ciocat, despre al căror album Lemn. Biserici din Nordul Olteniei am
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu un copil în brațe și atârnați de poalele fustei alți doi blestema și plângea în gura mare: “Mi-au luat hoții pâinița de gura copchiilor. Ce mă fac eu acum? Unde să caut pâinea? V-am așteptat cum așteaptă orbul lumina, să veniți cât mai repede că sîntem români ca și voi, avem același sânge dar voi, în loc să ne ocrotiți veniți și ne jefuiți și vă bateți joc de noi! Cine mi-a luat pâinea de pe masă și rochițele de pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
la Cleveland, am auzit, ar exista, încă dinaintea primului război mondial, o oarecare tradiție comunitară românească. În rest, nu trăiesc nicăieri, ca italienii la Boston, împreună. "Ai vreun vecin din Romînia?", îl întreb pe Nick. "Nu. Suntem împrăștiați ca făina orbilor. Doar la biserică ne mai vedem". Bănuiesc că nici solidaritatea românilor nu e la fel de mare ca a italienilor ori a irlandezilor. Am aflat prea multe întîmplări cu români care se plâng, cu predilecție, de alți români, ca ele să nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
plângă pe-afară!” Căci toți le răspundeau cu răutate: „Plecați, plecați și căutați mai departe, căci noi nu mai avem loc!” Cu toate că poporul iudeu cunoștea din proorociri, că Mântuitorul lumii Se va naște în Betleem, ei au fost surzi și orbi, căci n-au priceput, că aceea care le cerea adăpost, era însăși Maica lui Iisus, care urma pe Fiul lui Dumnezeu, prin care omenirea va fi izbăvită de păcatul strămoșesc.” „Bunicuțo”, întrebă Ionel, „ ce înseamnă „proorociri?” „Ei bine, dragii mei
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
acea parte a firii mele care reacționa cu atâta promptitudine la suferința văduvei și a orfanului încât, exercitându-se atât de des, ajunsese să pună stăpânire pe întreaga mea viață. De exemplu, îmi plăcea la nebunie să-i ajut pe orbi să treacă strada. Cum zăream un băț bâjbâind la colțul unui trotuar, dădeam fuga într-acolo, ajungeam uneori doar cu o clipă înaintea mâinii milostive care se întinsese către orb, îl răpeam oricărei alte solicitudini, spre a-l conduce apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
De exemplu, îmi plăcea la nebunie să-i ajut pe orbi să treacă strada. Cum zăream un băț bâjbâind la colțul unui trotuar, dădeam fuga într-acolo, ajungeam uneori doar cu o clipă înaintea mâinii milostive care se întinsese către orb, îl răpeam oricărei alte solicitudini, spre a-l conduce apoi cu blândețe și hotărâre printre obstacolele circulației, către portul liniștit al trotuarului din față, unde ne despărțeam pradă aceleiași emoții. Îmi plăcea de asemenea să le dau lămuriri trecătorilor, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de vară. Cerul se acoperea treptat cu stele, pe care le zăream doar la răstimpuri, atât cât mă aflam între două felinare. Mă bucuram de tăcerea aceasta, de blândețea serii, de orașul pustiu. Eram mulțumit. Avusesem o zi bună: un orb, reducerea de pedeapsă pe care o nădăjduiam, calda strângere de mână a clientului meu, câteva fapte mărinimoase și, în cursul după-amiezii, o strălucită improvizație în fața câtorva prieteni despre asprimea clasei noastre conducătoare și despre ipocrizia elitelor. M-am dus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
deasupra, deviza casei: "Nu vă încredeți în mine". Iar pe cărțile mele de vizită parcă și văd scris: "Jean-Baptiste Clamence, comedian". La puțin timp după seara de care v-am vorbit, am făcut o descoperire. Ori de câte ori mă despărțeam de un orb după ce-l ajutasem să traverseze strada, îl salutam. Era limpede că salutul meu nu i se adresa lui, de vreme ce el nu putea să-l vadă. Atunci cui îi era destinat? Publicului. Îmi jucasem rolul și acum salutam. Destul de bine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
capăt și ajungeam la concluzia că sentimentul în care excelam era mai cu seamă disprețul. De obicei îi disprețuiam cel mai mult tocmai pe cei pe care-i ajutam. Politicos, arătându-mă solidar și emoționat, scuipam zilnic în obrazul tuturor orbilor. Sincer vorbind, există vreo scuză la toate astea? Da, există, dar una atât de jalnică, încât mi-e cu neputință s-o invoc. Totuși, iat-o: n-am putut niciodată să iau cu adevărat în serios treburile omenești. N-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
să mă azvârl pradă batjocurii generale. De fapt, încercam și de data asta să scap de judecată. Voiam să-i câștig de partea mea pe cei care râd sau măcar să trec de partea lor. Mă gândeam, de pildă, să îmbrâncesc orbii pe stradă, gând ce trezea în mine o bucurie surdă și neașteptată, arătându-mi cât de mult îi urâse întotdeauna ceva din sufletul meu; plănuiam să înțep pneurile de la cărucioarele infirmilor, să urlu: "Nespălaților", sub schelele pe care lucrau muncitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de cînd vorbești Tu robului Tău; căci vorba și limba mi-este încurcată." 11. Domnul i-a zis: Cine a făcut gura omului? Și cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul? 12. Du-te, dar, Eu voi fi cu gura ta, și te voi învăța ce vei avea de spus." 13. Moise a zis: "Ah! Doamne, trimite pe cine vei vrea să trimiți." 14. Atunci Domnul S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
bucuria clipei. După un timp, veverițele, sfârșindu-și ghidușiile, s-au depărtat. Cu o lumină deosebită pe chip, bătrânul m-a întrebat: Spune, îți mai vine să pleci din acest colț de rai? Apoi de aici ar pleca doar unul orb sau un surd. Unul care vede și aude nu se poate desprinde cu ușurință de un asemenea loc. Atunc, nici tu, fiule, n-ai să pleci prea curând de aici. Întâi, pentru că locul îi prea frumos și apoi pentru că încă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
simțea greu, îl crezu puternic. Ar fi vrut să ridice cu el un obiect masiv și să-1 arunce în cei doi. întinse brațul și lovi capacul călimării imense, ce țăcăni. Rușinat de stângăcia gestului, pipăi cu o mână tremurătoare de orb biroul, și se rezemă și cu palma aceasta. Cealaltă, pe care o ținuse până atunci prea apăsată, îi furnica. Avea astfel o atitudine ce-i păru lui Lică foarte distinsă. A.da vorbea încă! Ce mai vrea? . . . Maxențiu nu mai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
integral și unele dintre victime, nici în parte, dovadă atâtea procese de restituire câte mai sunt pe rolurile tribunalelor. Numărul relelor = nedreptăților ignoră statisticile, de ce nu li se confiscă averile celor care nu le pot justifica și pe care și orbii le văd ca ilicite, ca făcute din truda poporului român? Cum este posibil să tolerăm pe cei care ne-au secătuit țara, ne-au alterat și spurcă spiritualitatea românească, falsifică trecutul, fac opac prezentul și incert viitorul? Încercați să aflați
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]