2,543 matches
-
o dată uitându-mă, Are! Îmi ieșea întotdeauna greu portretul ei, înseninat acum, ca soarele revenit brusc după un nor greu de ploaie, Și eu nu-mi pot dezlipi ochii de la, Mai mult din imaginație o desenam, ochii mei erau atunci orbi la detalii, o vedeam întreagă, vedeam ideea mea de femeie și nu femeia însăși, Sunt cuvinte pe care nu le-am pronunțat niciodată, femeie nici măcar în gândul meu, ochii mei zăbovesc acum pe ceea ce denumesc aceste cuvinte ce nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
n-are voie să închidă ochii! A fost oare fulgerul de afară cel ce i-a întrerupt brusc șirul nestăpânit al cuvintelor sau, Aș putea s-o termin eu, Theo! Nu, Daniel! vine dinspre el răspunsul răstit, Încă n-am orbit de tot! Auzi?! Voi sfârși eu însumi biserica! Dar, și darul meu nu-și găsește continuare, Tu nu știi, mă întrerupe el nervos, dar eu îmi voi respecta învoiala! Te referi la contract, Theo? îmi ridic ochii întrebători spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
foaia albă, mintea mea nu poate să înțeleagă și abandonez orice constrângere, desenul îmi dă o plăcere neobișnuită, chiar dacă nu văd defel ceea ce desenez, optsprezece ani, inima mea se pornește năvalnic de parcă ea mi-ar purta creionul și nu mâna, orbit de lumină! Prea multă lumină, desenez cu lumina în ochi, șaisprezece ani, lumina dispare, nu tremur, abia țin creionul în mână, încordare, mi-e frig, mi-e tot mai frig, învelește-mă, am frisoane, și când m-am întors spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pronaosul de nu era accidentul lui, ai venit să fii lângă mine în ceasul acela, am împins ușa de lemn sculptat adus de un glas tainic din biserică, înainte de terminarea slujbei, am deschis ușa ca el de pe schelă să fie orbit de lumina aceea, ai venit să fii lângă mine, am venit să deschid ușa, nu să, din toamna trecută n-am mai intrat nici eu în biserică, pasul lui greșit și căderea teribilă pe pardoseala din marmură roșie, era duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ridic ochii peste pădure, spre turla albă a bisericii celei noi ce se ițește semeață printre vârfurile copacilor ce înconjură mănăstirea, soarele lăsându-se leneș spre apus și-n stânga mea în iarba măruntă desenul lui Ioan Gură de Aur, orbit de soarele încins în propria lui căldură, pentru câteva clipe fascinat de metamorfoza sfântului în lumina piezișă a soarelui, smulg o coală albă de hârtie și cu cărbunele moale încep cu frenezie să desenez, mă uit când la Ioan Gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
încins în propria lui căldură, pentru câteva clipe fascinat de metamorfoza sfântului în lumina piezișă a soarelui, smulg o coală albă de hârtie și cu cărbunele moale încep cu frenezie să desenez, mă uit când la Ioan Gură de Aur orbit de soare, reflectorizant în lumină, când pe foaia mea albă pe care din câteva linii ușoare iese la iveală un alt Ioan Gură de Aur și mâna mea aleargă grăbită pe desen, o liniște fără margini mă cuprinde și urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
culoare, până nu apare Theo, când pun însă piciorul sus și m-aplec ușor să nu dau la înălțime cu capul de boltă văd cu neîncredere la început, apoi cu dreaptă uimire că Pantocratorul nu mai era pe boltă, zidul orbise din nou, de jos vocea lui Theo, Ești sus, Daniel? Da! Ai mâncat deja? Eu, neștiind ce să mai cred, nu! Atunci hai să mâncăm și apoi să ne-apucăm de lucru! Cobor rănit de absența Pantocratorului pe care ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tabloului, 11 septembrie, abia acum mi-e îngăduit să-mi deschid ochii după o inflamare oribilă, mi-a intrat din abundență varul în ochii, n-am dat atenție iritației până când, trezindu-mă dimineața, n-am mai reușit să-i deschid, orbisem, Daniel a venit cu mine la doctor, m-a purtat ca pe un neputincios, nu mă mai întorc la mănăstire toamna asta, nu mai am voie să pictez, o spune doctorul, și, Daniel își amintește cum l-a condus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
infinitate măruntă de ipostaze care n-au niciodată șansa să se stabilizeze într-una singură, deformându-ne permanent viziunea despre?! nu! acestea sunt lucruri care se cunosc deja, atunci ce ai aflat în noaptea deplină a ochilor tăi? că suntem orbi atunci când vedem și cu adevărat vedem atunci când ajungem orbi, o spui acum liniștit că ți-ai recăpătat vederea, Corina mă însoțește zilnic la control și la schimbatul pansamentului, vine să mă ia de la mine la aceeași oră, eu o aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să se stabilizeze într-una singură, deformându-ne permanent viziunea despre?! nu! acestea sunt lucruri care se cunosc deja, atunci ce ai aflat în noaptea deplină a ochilor tăi? că suntem orbi atunci când vedem și cu adevărat vedem atunci când ajungem orbi, o spui acum liniștit că ți-ai recăpătat vederea, Corina mă însoțește zilnic la control și la schimbatul pansamentului, vine să mă ia de la mine la aceeași oră, eu o aștept cu nerăbdare, atent la fiecare semnal ce-mi asaltează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
luni după ce Lisa a ajuns editor la Femme, Fifi a devenit editor la Chic. Lisa se putea plânge mereu lui Fifi - ea înțelegea suișurile și coborâșurile lumii lor așa-zis strălucitoare, în momentele în care toți cei din jurul ei erau orbiți de invidie. Dar ceva o oprea pe Lisa să ridice receptorul. Și-a dat seama că îi era rușine. Și era și puțin ranchiunoasă. Deși carierele lor merseseră aproape în paralel, Lisa fusese mereu cu un pas înainte. Cariera lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de vara, zăpușeala. Nici tu troleibuze, care aluneca pe ațe, nici tu bunici, să te ia în brațe. Până când... Ce sclipește acolo, în depărtare? Un palat la care nu te poți uita decât cu ochelari de soare.” Strălucirea palatului îl orbea pe un bătrânel gârbovit, ce se învârtea în jurul palatului și nu reușea să vadă nici o mișcare. Venise cu gândul să-i ceară ajutor zânei bune care locuia în palatul de cleștar. Oamenii din satul lui erau foarte nefericiți. La un
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
cap. — Wo ist Greta? Wo Mutti? L-am luat pe după umeri. — Mama a murit. Ai fost prea zgârcit ca să-i cumperi băutură de contrabandă, așa că a făcut rost de „adio, mamă“ de la negroteii din Flats. Era spirt medicinal, tati. A orbit, ai băgat-o în spital și acolo a sărit de pe acoperiș. — Greta! L-am strâns și mai tare în brațe. — Șșt! Asta a fost acum paisprezece ani, tati! E mult de-atunci. Bătrânul încercă să mă împingă. L-am îmbrâncit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
s-a dus la un cuplărai de pe Watts și le-a pus pe toate fetele să i-o ia în gură înainte să înceapă tratamentul. Le-a pus să-și frece ochii de sula lui și două din fete au orbit. Mi s-au înmuiat picioarele mai ceva ca în noaptea de la depozit. — Mulțumesc, Sally, zise Russ. — Hai să punem mâna pe Johnny, am spus eu. • • • Am pornit spre centru cu mașina mea. Johnny lucra la patrulă în tura de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din față blocată, m-am deplasat spre spatele casei. Dintr-o cameră de lângă bucătărie ieșea un miros greu, ca de medicamente. Am deschis ușa cu piciorul și am pipăit peretele, căutând un întrerupător. Am apăsat pe unul și am fost orbit de lumina puternică. Apoi vederea mi s-a adaptat și am identificat sursa mirosului. Formol. Pereții erau acoperiți de rafturi pe care se aflau borcane cu organe conservate. Pe podea era o saltea pe jumătate acoperită cu o pătură cazonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Asistenta socială era mai bine dotată ca el: avea umbrelă. — Bună seara, domnule, Îl Întâmpină, În timp ce el se furișa sub umbrelă. Ce se Întâmplă? — Voiam să te Întreb dacă știi ceva despre tatăl... O lumină albă puternică răzbătu prin ploaie, orbindu-l. — Ce dracu’? Întrebă el Întocându-se. Un BMW murdar era parcat pe partea cealaltă a străzii, cu geamul pasagerului coborât pentru a elibera o dâră de fum În aerul rece al nopții. Cred că e de la Daily Mail, spuse asistenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
gigantice înfățișând mitul lui Ulixes, bucăți luminoase de marmură albă pe fundalul întunecat al pietrei umede. Miturile alese erau însă sinistre. În fund, într-o nișă, imensul trup al lui Polyphemos zăcea beat, adormit, iar Ulixes se apropia ca să-l orbească cu țepușa înroșită. În colțul opus, preotul Laocoon și fiii lui se contorsionau în strânsoarea șerpilor-de-mare. În mijloc, apa care țâșnea din stâncă alimenta un bazin circular, dar din apă se ivea, într-un enorm grup de marmură, monstrul Scylla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
femeie. Ajunseră în vârf. Acolo, deasupra tuturor, fusese construită o aulă ale cărei arce dădeau - o surpriză scenografică - spre o terasă cu coloane, o exedra, unde se reflecta strălucirea mării. Răsfrântă de marmura deschisă la culoare, lumina aproape că te orbea. Tribunul străbătu aula, îl conduse pe Gajus până la marginea acelei exedra și se opri. Astfel, pentru prima oară, Gajus îl văzu de aproape pe cel pe care mama sa îi interzisese să-l întâlnească, pe cel căruia, departe, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aminte că, pentru a-l distruge pe Sejanus, Tiberius îl pusese să-l înștiințeze pe acesta despre iluzoria numire în funcția de tribunus consularis. Simți un fior rece pe șira spinării, însă tânărul Împărat surâdea. „E un copilandru“, gândi Macro, orbit de dorința de a pune mâna pe acea putere imensă. Împăratul îl anunță că voia să transfere comanda cohortelor la doi tribuni. În lipsa ta, spuse el îngrijorat, cred că e prea riscant să încredințez o asemenea responsabilitate unui singur om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de șantajat. — E primejdios să nu te naști bogat sau, cel puțin, să nu fii obișnuit cu bogăția, comentă Asiaticus, cu râsul acela pe care chiar și cei mai de încredere tovarăși ai săi îl urau. Setea de aur te orbește. Cluvius Rufus îl vizită din nou pe Callistus și îi sugeră, afectuos, că un dușman al său căuta probe în legătură cu anumite transferuri de bani. Chipul lui Callistus căpătă culoarea marmurei gălbui, ca atunci când descoperise documentele lui Tiberius. Îl întrebă însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
le ating, observ cum se dezumflă, se reduc la dimensiunea normală, văd cum se rupe vălul de ceață din camera mea de student Anselmus și, deodată, mă smulg din torpoarea visului și sar din pat, trag violent perdelele, lumina năvălește, orbindu-mă. Ah, și azi o să-ntârzii la cursuri! Mă spăl repede, mă Îmbrac, alerg. Din când În când, Îmi pipăi craniul În timpul seminariilor, să văd dacă mai este același. „Ce dracu’ ai de te tragi de urechi?“, mă Întreabă Bazil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
când cerea unei vânzătoare o cutie cu bomboane. Deodată, s-a trezit pe un vârf de munte, Într-un cort, lângă un foc și sub cerul Înstelat. Ochii ei s-au Închis În primele momente, de teamă să nu-i orbească stelele. Apoi s-a văzut liberă, putea să alerge, să doarmă chiar atunci sau după o zi, putea să vorbească muntelui fără teamă și focului, și cerului. Nu știuse până atunci că lumea e atât de adâncă, tulburător de adâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care de asemenea îi trăda nervozitatea. Ausonio încerca să ascundă ce simțea, însă trăgea mereu cu ochiul la cadavru. Sachs bănui ca era primul lor caz de omucidere. Ascultă cu atenție relatarea celor două: găsirea criminalului, lumina care le-a orbit, dispariția făptașului, baricada din sală și, în fine, din nou dispariția bărbatului, de această dată definitivă. - Spuneți că avea un ostatic la un moment dat? - Așa a spus el, răspunse Ausonio. Dar nu credem că spunea adevărul. - Cine e victima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
gri.” - Salopetă gri! țipă Rhyme. - Da. - Așa se explică și bucata de mătase. Era un costum. - Ce tot vobești? se amestecă și Cooper în discuție. - Suspectul nostru a ucis-o pe fată. Când a fost surprins de agenți, i-a orbit cu acea lumină și a fugit în sala de recital. A aranjat petardele și reportofonul pentru a lăsa impresia că este înăuntru, s-a costumat în îngrijitor și a fugit la a doua ușă. - E greu de crezut, Linc. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la ora 8:00 - scaune legate cu o frânghie de bumbac obișnuit. Prea multe piste. - petarde pentru a simula focuri de armă. Distruse. • prea multe surse de verificat - fitil. Comun. Prea multe surse de verificat. - agenții de patrulă au văzut orbiți de o lumină foarte puternică. Nu s-a găsit niciun dispozitiv. • nicio pistă validă - pantofii criminalului: Ecco, mărimea 43 - Fibre de mătase, vopsite cenușiu, culoare mată • provin de la deghizarea în îngrijior - posibil purta perucă brunetă - pe pantofi urme de alună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]