5,945 matches
-
a partidului și prezentarea la alegeri cu un program ferm și o listă de oameni curați pentru alegerile parlamentare. Pentru a termina cu isteria de la cine să fie viitorul președinte, există o soluție mai mult decât credibilă, care ar liniști orgoliile tuturor adevăraților liberali. Până și alde alți liberali rătăcitori ar reveni la matcă. Bineînțeles fără capul / capetele răutăților. Avem, deja, un prim ministru tehnocrat cu evidente opțiuni liberale, cu câteva realizări certe, deși timpul a fost extrem de scurt, cu proiecte
TABLETA DE WEEKEND (167): JOHANNIS NU ARE DREPTATE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368584_a_369913]
-
declare adevărata identitate lirică. Cartea Anei Urma este Dincolo de apusuri o Disertație după un poem. „luminând motivul dintâi al iubirii iau fărâme le sădesc în alt om și aștept și aștept până sevele frăgezesc cruste reci sau pământ înțesat cu orgolii și repet și repet până mugurii dau în iubire” --------------------------- Vasilica GRIGORAȘ 1 februarie 2016 Vaslui Referință Bibliografică: Vasilica GRIGORAȘ - CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ȘI GÂND DE ANA URMA / Vasilica Grigoraș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1859, Anul VI
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
într-un loc tot ce-a-nnobilat Pământul. A ucis, a ars orașe și a pustiit cetăți Dar din noi nu a putut să distrugă ieri, Cuvântul... Curge-n mine Poezia, stropi de ploaie interzisă Și se-acumulează-n Marea diferențelor ce tac. Râd orgolii triumfante peste patima proscrisă Tristă și sofisticată, dorm în propriul meu iatac. Forme sidefii se-arată din dantele desuete. Nimeni să le vadă nu e, nimeni să le pună-n scris; Bântuiește Primăvara prin alcovuri cu secrete, Noi visăm la
CÂND NU EȘTI ÎN PARADIS de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368613_a_369942]
-
de soarta ei, o iartă și iubind-o totuși, fiindcă iertarea nu este posibilă fără iubire, o ia în ceruri, o face nemuritoare și trăiește veșnic cu ea. Privind această statuie înțelegem cum acest sentiment al iubirii poate triumfa asupra orgoliului și răzbunării! Dragostea, eterna dragoste, fără de care nu putem trăi! Și gândul ară ca un plug și răstoarnă memoria și dă la iveală cuvintele lui Gabriel Garcia Marquez : „Dumnezeul meu, dacă aș mai avea o bucățică de viață... le-aș
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
de ulei, rămânând fidel naturii, cu subiecte din care puteai vedea neputința omului în fața dezlănțuirii naturii. Am privit, am închis ochii și mi-am zis: Iată cât de necesar ne este în viață sentimentul umilinței. Ce am putea face cu orgoliul în fața naturii, în fața lui Dumnezeu? Se spune că a colindat prin Europa Occidentală, ajungând în cele din urmă în magica Veneție. Frumoasă mi s-a părut gravura Adam și Eva (Adam and Eve), reprezentare ideală a celor doi, influențată de
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
-te de această stare de durere care încearcă să te copleșească, de această furie oarbă care te mâna să ieși în stradă, să te răfuiești cu Marco, fiindcă ți-a înșelat iubirea, întocmai ca o fetiță răsfățata și rănită în orgoliul propriu, când de fapt nu este deloc momentul și cazul să riști din nou și să târăști pe cei ce te iubesc cu adevărat în alte belele!” Toate acestea i-au trecut prin minte în momentul când a aflat discuțiile
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
cum spunea Cioran: „se exprimă în satisfacerea cu un rol mediocru cu o respirație lipsită de amploare și un ritm lent”. Pe parcurs, în anii ce au urmat evenimentelor din 1989 au început luptele și combinațiile recanonizării în plan literar. Orgoliile s-au aprins la maximum, interesele au căpătat contururi precise, stimulate de economia de piață, starea de beligeranță s-a extins la nivelul tuturor așa-numitelor „generații”, fenomen inventat de Laurențiu Ulici. În special nouăzeciști întradevăr ca nou veniți, se
ÎN LITEARATURA ROMÂNĂ AU ÎNVINS SCRIITORII CANONIZAŢI DE REGIMUL COMUNIST de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363562_a_364891]
-
vine de la sine, sau ți-o aduce cineva cu avionul. Nu-i adevărat! Un scriitor nu trebuie să moară ca să devină glorios. Spuneam că noi avem astăzi prozatori și poeți mari, care oricând pot lua premii importante. N-am avut orgolii de genul acesta și nu m-am comparat cu nimeni, iar dacă un coleg a avut cronici bune sau a avut succes cu vreo carte, nu l-am invidiat. Sigur că, om fiind, și cu bucurii, și cu dureri, uneori
INTERVIU CU SCRIITORUL STERIAN VICOL, ULTIMA PARTE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363685_a_365014]
-
Degeaba te forțezi să ieși din drumul tău. Voi vârfuri ce semețe atrageți temerarii Deasupra lumii mereu încremenite, Mai drepte stați în vânturi ca stejarii, De mici și mari, la fel sunteți râvnite. Să porți pe creștet lauri, ce bărbătesc orgoliu Ce face omul chiar pe frate să-și ucidă, E clipa de urcare cea ce îmbrăcă-n doliu E gloria un șarpe ce-așteaptă să te prindă Cu zimții lui de aur te orbește Victorie părându-ți ce pe-altul
CORABIE E VIAŢA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364741_a_366070]
-
Dificultatea cea mai mare apare atunci când un astfel de împlinitor al legii, trece, cel puțin în ochii lui, drept un om religios, un om care crede în Dumnezeu și Îi face voia. Este de la sine înțeles că, în afara măgulirii propriului orgoliu, împlinirea poruncilor privite ca scop în sine, nu oferă nimic omului; o lege, oricât de înaltă ar fi ea, nu poate dărui viața. Or, omul este însetat, în cele din urmă, de viață. Părintele Rafail Noica arată în ce constă
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364643_a_365972]
-
interfonul alarmă la fereastra acoperită cu folie vei salva astăzi vieți ? lumile astea nu ne pot delimită avem timp de extaz ne cunoaștem din războaiele excasnice între noi arde orice iluzie atât de infantil îmi juri accepți că nu sunt orgolii ești calm fumând țigară de la țigară mă simți în sângele iritat pervertita pervetibilă a expusă pune-ți smokingul noi doi azi dăm spectacol în cartierul unde se trăiește obscur îmi pare că sună alarmă obsedant obsesiv posesiv Referință Bibliografica: ex-ul
EX-UL de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349476_a_350805]
-
fost să-mi ascund acest secret. Sper că a rămas un secret după ce te-ai întâlnit și tu cu amicii din grupă. - Desigur. De ce le-aș fi spus? - Eu știu? Așa sunt în general bărbații. O fac să-și satisfacă orgoliul lor puternic, lăudându-se cu aventurile lor sexuale. Dacă nu se laudă despre noua cucerire, este în concepția lor ca și cum nici nu s-ar fi întâmplat. - Ai studiat și psihologia masculină? - Printr-un studiu personal, nu în facultate. Crezi că
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349460_a_350789]
-
toți pierdem această luptă. Suntem învinși toți pe acest pământ, dar nu toți dezonorați. Nu sunt dezonorați dintre noi cei care au încercat să-și facă datoria. Aceste rânduri dovedesc oare că și eu am încercat să-mi fac datoria? Orgoliu de ultima oră? Probabil! A greși e omenește, a da vina pe alții e politică. Pentru cei mai mulți dintre noi însă viața este imprevizibilă, are legi ciudate și continuă să rămână un mister. Scriem și vom scrie. Fiecare zi este un
LUME MULTĂ, OAMENI PUŢINI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349491_a_350820]
-
și să-i facă pe plac până va fi prins un prilej favorabil ca să poată scăpa. O singură mâhnire avea și aceea era însemnul roman de pe brațul său. Fusese însemnat ca pe o vită și acest lucru lovise adânc în orgoliul său. Nutrea însă speranța că va găsi un vraci, un tămăduitor sau pe orcine care i-ar fi putut acoperi în vre-un fel infamul semn. Ar fi mers până acolo încât ar fi suportat jupuirea pielii în locul respectiv, doar
FRAGMENTUL AL NOUĂLEA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349495_a_350824]
-
un timp în acestă situație și afla și el de multe ori fapte pe care le săvârșise, deși nici el nici ceata lui nu se aflaseră acolo, și nici nu poruncise ceva oamenilor săi. La început acest lucru îi alimentă orgoliul gândind că acest lucru îi sporea faima, iar numele său ajunsese astfel mai de temut, însă după un timp își dădu seama că ce se petrecea era de fapt împotriva lui fiindcă acuzele se înmulțeau tot pe spatele lui și
FRAGMENTUL AL NOUĂLEA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349495_a_350824]
-
și cu gurița sa micuță îi mușca buzele până la sânge. Durerea ce-o simțea în buze și gustul firișorului de sânge se transformară la Cris în plăceri pe care nu le-a primit de la nicio fată ce i-a desfătat orgoliul său de armăsar. Încet, încet pierzându-se în îmbrățișări și sărutări pasionale, cei doi tineri se apropiau de impozantul pat atrași ca de un magnet. Andrada când simți marginea patului lovindu-se de gleznele sale, se lăsă să alunece ușor
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
și ne pune întrebări existențiale cum ar fi rostul ființei umane pe pământ. Încă din prima parte numită „Facerea”, autorul ne introduce într-o: „lume supratemporală/unde încercarea-i rău văzută”. Personajul este Lucifer, un guvernator al Raiului, care în orgoliul și mândria lui dorea să ia locul lui Dumnezeu. Din versurile lui G. Petrovai ne dăm seama că Lucifer reprezintă un simbol așa cum îl văd azi sataniștii moderni ai secolului XXI, tocmai bun de a fi trimis pe Pământ: „Te
GEORGE PETROVAI- O CONŞTIINŢĂ A VREMURILOR ACTUALE, ARTICOL DE GELU DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349648_a_350977]
-
seară/paianjenul, prietenul de sus, /pe-un fir de borangic,/ se coborî că de pe-un alt tărâm ... ” (cf. Iov cel nou își a rămas bun). Vigoare și sensibilitate lirica, nuntite în stihurile doamnei IONELA FLOOD (Londra/ANGLIA): “Mă doare orgoliul/mai pe la tâmple,/ușurel ( ... Mi-e dor /de-o așteptare clară/ Pe care doar străbunii o mai știu/Prin veacuri roase/De erori banale” (cf. Așteptare). Sorescianism, original adaptat și puțin cinic, în viersuirile domnului LAURIAN LODOABĂ (Lugoj/ROMÂNIA): “din
O ANTOLOGIE CÂT O BINECUVÂNTARE DE NEAM de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349642_a_350971]
-
care îl descoperim în om și răul personificat în diavol (prezent într-o lumină echivocă). În analiza psihologică a eroilor lui Dostoievski in care se întrupează duhul răului, primul aspect care se descoperă și pe care-l îmbracă aceștia este orgoliul și invidia. Orgoliul lor constă tocmai in refuzul de a se integra ordinii morale stabilite de Dumnezeu. Mai există ceva aici, o tendință de a crea după mintea lor, o altă ordine contrară celei stabilite de Dumnezeu. Răul pe care
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
în om și răul personificat în diavol (prezent într-o lumină echivocă). În analiza psihologică a eroilor lui Dostoievski in care se întrupează duhul răului, primul aspect care se descoperă și pe care-l îmbracă aceștia este orgoliul și invidia. Orgoliul lor constă tocmai in refuzul de a se integra ordinii morale stabilite de Dumnezeu. Mai există ceva aici, o tendință de a crea după mintea lor, o altă ordine contrară celei stabilite de Dumnezeu. Răul pe care-l întrupează fiecare
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
imposibilitatea trădării... Cu siguranță, Dannot are cheia pentru această poartă. „N-am mai venit demult. Iartă-mă. După moartea Jeannei ar fi trebuit să mă apropiu mai mult de tine. Paradoxal, n-am făcut-o. Știi că nu mă învinge orgoliul, știi că nu privesc păcatul ca pe o justificare a creației. Și nici cu jertfa nu sunt întru totul de acord. Cu jertfa inutilă, desigur, nu cu prinosul adus lui Dumnezeu. Știi, desigur, și că îl caut pe Dumnezeu, că
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
asta. E firesc să simți așa”. „Ți-am ascuns însă un lucru. Acum a venit momentul să ți-l spun, pentru că mă pregătesc din nou de o apropiere mai profundă de viitorul Eden, mă pregătesc să-mi îngrop definitiv micile orgolii, pentru o cauză superioară. Iar trecutul nu-mi dă pace, e ca o fantomă”. „Dannot, nu-ți cer să mă ierți, dar te rog, te implor aproape să-mi deschizi o poartă către Dumnezeu, să-mi deschizi ușa către grația
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
acceptă nicio eschivă. Am putut însă să îi răspund cum se cuvine, și nu pentru că mi-aș fi ”confecționat” vreun răspuns, ci i-am dat o replică sinceră, spunându-i exact ceea ce gândeam. ”Teo, eu nu cad în capcana asta. Orgoliul este cel mai de temut monstru plăsmuit de mintea umană. Amândoi suntem valoroși, amândoi trebuie să mergem înainte și - în plus - suntem cei mai buni prieteni. Nu există «mai bine», există doar colaborare și aport la marea istorie a scrisului
LIBERTATE DE VÂNZARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350200_a_351529]
-
părea rău că-mi vărsasem nervii pe el, dar frustrarea că nu puteam avea în față un text decent tocmai atunci când aveam mai mare nevoie de el fusese prea puternică. * ...Un text. O renaștere. O revanșă. Firește, aveam și eu orgoliul meu, nu puteam uita că nu mai scrisesem nimic de la ”Lecția tăcerii”. Și desigur că, făcând doar o triere, contribuția mea era una măruntă. De fapt, nu sunt decât un laș, mi-am zis. În propria analiză, îmi dădeam seama
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]
-
eșuate. Dar cel mai mult m-a surprins subiectul - era vorba despre un scriitor aflat în derivă, care caută un ucenic care să-i ducă, indirect, opera mai departe, reușind să finalizeze ceea ce acesta nu putuse... O intrigă axată pe orgoliu și frustrare, pe dorință de succes și decădere... Adică exact povestea noastră. ”E bună”, i-am răspuns, cu toată sinceritatea. ”La sfârșitul săptămânii, poți chema și actorii”. Duminică, am asistat la repetiție. În scenă apărea și o femeie, o balerină
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]