2,438 matches
-
Acum, că mă gândesc mai bine, asta se Întâmpla aproape exact acum un an, pe șase ianuarie. Să sperăm că și premiera lui James va avea același succes!] „- Te duci la familia Hartlock diseară, Margaret? — Cred că da. Tu? — Da. Oribile petreceri dau, nu-i așa? — Oribil de plictisitoare. N-am să Înțeleg niciodată de ce mă duc. N-am să Înțeleg de ce mă duc, indiferent unde. — Eu vin aici ca să-mi fac educația. Ah, cât detest să-mi fac educația! — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-și vecinii să zâmbească, iar când un glas de la galerie intonă binecunoscutul refren: „De unde-ai pălăria?“, de peste tot se auziră hohote de râs. Câtă iluzie dramatică mai avusese scena era acum risipită În cele patru vânturi. Elizabeth trăia un presentiment oribil că pălăria dnei Saker va avea același efect nefericit asupra lui Guy Domville ca și haina lui Edward Compton asupra Americanului. Florence Alexander, așezată În loja de alături de Elizabeth Robins, era, În același timp, furioasă și Îngrozită. Cum putea oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În al doilea lucrurile au Început să iasă prost. Trebuie să scoatem scena cu băuturile. Nu se leagă. — Să scoatem scena cu băuturile? exclamă el. E singurul lucru pentru care acești... acești... acești barbari... de-aia au făcut gălăgia asta oribilă? Pentru că scena cu băuturile nu s-a legat? — Nu, dar... — În viața mea nu am fost insultat În halul acesta, spuse el amar. Ascultară huiduielile care continuau În sală. — Nici pentru mine nu e tocmai plăcut, spuse Alexander. Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
gândire, timp pentru a gusta până la fund din drojdia Înfrângerii, pentru a se abandona suferinței intime, solitare. În ultimul ceas și ceva se simțise ca și cum și-ar fi revenit după o anestezie cu cloroform, amorțit, dar conștient că o durere oribilă pândea de undeva, de la marginea stării de trezie, așteptându-l să Își recapete pe deplin simțurile. Acum o Înfruntă, se Încleștă de ea, i se abandonă. Alexander, când ieșise ultima oară din scenă, lăsase să se Înțeleagă că nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lui pe un Piccadilly aproape pustiu, azvârlind bălți de lumină pe trotuar, cu petice de Întuneric Între ele. Se Îndreptă hotărât spre Kensington. 3 Așa Începu convalescența lentă a spiritului. Duminică dimineață se trezi cu mult Înaintea zorilor cu un oribil sentiment de depresie și Își aminti imediat și cauza. Fără speranța de a mai adormi, rămase În pat, ca supraviețuitorul unui naufragiu aruncat pe nisipul rece al unei plaje pustii, prea ostenit și demoralizat pentru a se târî dincolo de limita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe scena de la St James pentru a o Înlocui pe a sa, respinsă. Duminică 2 februarie, când Guy Domville trebuia să aibă cea de a treizeci și una și ultima reprezentație, Îi scrise lui William că trecuse prin „cele mai oribile patru săptămâni din viața lui“. Era o scrisoare lungă, confesivă și, recitind-o, Înțelese cât de departe era de a se fi curățat de toate sentimentele negative care Îl chinuiau de la premieră Încoace. „Nu trebuie decât să produci o piesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Du Maurier păru surprins, chiar șocat, de ideea că lucrurile ar fi putut sta altfel. — Dar la Începutul romanului, Svengali pare să aibă alte gânduri cu Trilby, insistă Henry. O mustră pentru că Îi ignoră avansurile și o amenință cu consecințe oribile. Odată ce o prinde În gheare, n-ar fi normal să Își folosească puterile hipnotice pentru... În alte scopuri decât cele muzicale? — Doamne, Henry, ce imaginație ai! Ești la fel de rău ca Maupassant! Nu, nu, Trilby nu i se va supune niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
poveste. N-a existat și un divorț? Întreabă Peggy. — Ba da, o afacere foarte dureroasă pentru Barrie... Familia Llewelyn Davies a devenit un fel de surogat pentru el și totul a mers bine până când Arthur a făcut un cancer mandibular oribil, pe la patruzeci de ani, și a murit În urma unei Înfiorătoare și nereușite operații. Pe urmă a murit Sylvia, tot de cancer, după câțiva ani. Astfel, Barrie a ajuns tutorele celor cinci orfani. I-a răsfățat, i-a trimis la Eton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lui Zeus. Dar adoratorul severei epopei mediteraneene aduce libații În orice grădină; susținut de M. Lecoq, am cotrobăit prin maldăre de terfeloage prăfuite; mi-am Încordat auzul, În imense hoteluri imaginare, doar-doar voi surprinde pașii tăcuți ai unui gentleman-cambrioleur; În oribila țelină din Dartmoor, Învăluit În ceața britanică, m-a devorat marele dulău fosforescent. Ar fi de prost-gust să insist. Cititorul cunoaște antecedentele care mă acreditează: și eu am fost În Beoția. Înainte de a aborda fecunda analiză a marilor directive conținute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu vintiagu saumon, rezemată În shorts Vionnet de ostreață și, la doi pași, Manuel, răstignit În fotol, că prin spătar Îi băgase cuțitașu lu Pampa În cârcă. Bine că candidu vâna mâțe și n-a trebuit să vadă ceva așa oribil. Seara, a venit cu juma de duzină de cozi. Miss Bilham a adăugat: — A trebuit să le arunc În latrină, de urât ce puțeau. Și a pronunțat vorbele cu un glas aproape voluptuos. V În acea dimineață de septembrie, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pus pă buchisit Întrepestiv, c-un firicel dă glas care În fiecare clipă să perdea iar. Farfarello, care-i uns cu alifie dă amușinat, a tret să prezante comunicarea: — PÎn glasu lu doamna Ruiz Villalba, pluș și cristal, cea mai oribilă hărmălaie ie tranzitabilă. Ierarhia, destincția născută, rangu, frumusețea, dacă vreți, Îndulcește pilula și ne face să Înghițim orce lături. Io aș zice mai bine să cetească junile Cárdenas, care fincă n-are simpatie contagioasă va accepta, În schimbu să rămânem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aș fi mișcat de pe plajă și l-aș fi păzit cu ochi de șoim, tot ar fi fost Înțepat. Dar nu stătusem acolo și mi-am reproșat asta ani În șir, mult timp după ce se Însănătoșise. Ori de câte ori vedeam cicatricele alea oribile, mă simțeam vinovat. Dar tu Întreci măsura. Nu poți să dai socoteală pentru tot ce se Întâmplă pe lumea asta. Pur și simplu nu e posibil. Urmă un moment de liniște. Undeva În habitat se auzea un zgomot ritmic Înfundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
starea agresivă de Încredere În sine la polul opus, În de autocompătimire umilă. Fără nici o stare intermediară. — Hai să n-o lungim prea mult, spuse Norman. Suntem obosiți cu toții. — Pur și simplu, mă simt oribil, continuă Beth. De-a dreptul oribil. Simt că v-am dezamăgit pe amândoi. În primul rând, nu trebuia să mă aflu aici; nu merit să fac parte din acest grup. Norman spuse: — Beth, ia mai bine un baton și nu-ți mai plânge de milă. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fotografiate în casele lor „somptuoase“ și mă întrebam dacă ei sunt fericiți. Și cum te simțeai când erai fericit. Apoi mă gândeam, în treacăt, că nimeni nu poate fi fericit într-o casă care avea în ea scaunele alea baroce oribile, tapiseriile antice și de demult și tablourile alea. Sau cum s-o simți soția prințului nu-știu-care, gras, chel, cu dinți falși și de cel puțin douăsprezece ori mai bătrân decât fosta „dansatoare exotică“ cu care s-a însurat. Și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o trezești tu? a răspuns Furia politicoasă. Plăcerea e de partea mea, a spus Gelozia plină de grație. După care m-a înșfăcat de umăr și m-a zgâlțâit până m-a trezit. M-am trezit în minte cu imaginea oribilă a lui James în pat cu Denise. Furia amară revenise, cugându-mi prin vene ca o otravă. Așa că în timp ce o hrăneam pe Kate, am terminat restul de vodcă, după care m-am dus din nou în camera lui Rachel și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a spus lui Scott că-l iubește. Așa a făcut? a zis mama părând oripilată. Am realizat, șocată, că vorbeau de mine. Adică, trebuie să fi fost vorba de mine. Eu eram cea care aruncase în ușă cu vaza aia oribilă. Ce tupeu pe capul lor! Am rămas lângă ușă, în tăcere, și am continuat să trag cu urechea ca o persoană îngrozitoare ce devenisem. Chiar nu-mi vine să cred, i-a dat mama înainte ultragiată până în măduva oaselor. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și un pulover, arăta desăvârșit. Avea părul lung și mătăsos, pielea îi era translucidă, ochii îi străluceau, iar gurița perfectă îi era arcuită într-un zâmbet încântător. —Salut! Am venit, ne-a anunțat ea. Hei, ce e cu mirosul ăsta oribil? Fiuuuuuu! A vomat cineva? Din hol se auzeau voci care discutau. Tata vorbea cu o altă voce masculină. Era limpede că aveam musafiri. Involuntar, mie mi-a sărit inima din piept. Încă nu încetasem să sper că James o să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
meu, refuzând să mai iasă. Indiferent cât de mult insistau Simțul Datoriei și acela al Obligației, Responsabilitatea rămânea baricadată înăuntru, stând chircită pe podea până când toate traumele și toate dramele se consumau. Aveam de rezolvat mai multe probleme. Niște probleme oribile. Care aveau de-a face cu banii, cu custodia copilului și cu căminul meu. Și jur că era îngrozitor de dureros. Creierul mi se chircea la evaluarea fiecărui subiect. Asta era prima dată, de când mă uitasem la spatele lui James când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aș spune că arăta de-a dreptul plăcut. — Vino în bucătărie, mi-a spus el dându-și jos haina udă. Am intrat în bucătărie. Adam a pus ceainicul pe foc și a dat drumul radiatorului. Nu unul dintre radiatoarele alea oribile, cu doi elemenți portocalii, care par să fie prezenți la căpătâiul tuturor paturilor, ci era un radiator normal, ca ăla pe care-l aveam și eu în apartamentul din Londra. Ceainicul era chiar un ceainic, și nu o cutie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aș fi putut s-o întrec lejer pe lady Macbeth. Să nu-mi zici tu mie, madam, ce e aia să vezi sânge peste tot! Din această cauză, fusesem nevoită să port un soi de chiloți din hârtie. Care erau oribili și uriași. Și-mi ajungeau până la subsuori. Dar acum puteam să anunț cu bucurie că de o săptămână chiloții normali fuseseră reinstaurați. Repet: chiloții normali fuseseră reinstaurați. Restul hainelor? Nu mai eram gravidă. Eram doar femeie. Deci cu ce aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
asta, m-am întrebat. Chiar și-atunci când sunt fericită, tristețea e doar la un pas de mine. Iar aceasta e Claire, a continuat Adam. —Salut, le-am zâmbit eu curajoasă fetelor acelora cu pielea tânără și translucidă și cu haine oribile, străduindu-mă să nu mă simt ca o hoașcă bătrână. Iar ele sunt... Și Adam a pronunțat trei nume care puteau fi Alethia, Koo și Freddie. Sau ar fi putut să fie Alexia, Sooz și Charlie. Sau la fel de bine ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
legendă de demult care explică această stare de fapt. Cu mult, mult timp în urmă, a existat un trib de femei excesiv de frumoase. Bărbații erau înnebuniți de dorință și le făceau pe toate celelalte femei să se simtă neadecvate și oribile. Au avut loc tot felul de revolte și de izbucniri violente. Multe familii s-au destrămat fiindcă mulți bărbați care până atunci fuseseră fericiți în căsnicie s-au îndrăgostit de câte una dintre bunăciunile alea. Femeile din triburile nearătoaselor s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
una dintre bunăciunile alea. Femeile din triburile nearătoaselor s-au sinucis fiindcă nu puteau să concureze cu respectivele sirene. Trebuia făcut ceva. Așa că Dumnezeu a decretat că toate femeile arătoase trebuiau să devină asistente și să poarte pantofi cu șiret oribili și halate revoltătoare, care să le facă fundurile să pară uriașe, astfel încât atractivitatea femeilor să fie domolită în mod considerabil. Până în ziua de azi, femeile arătoase trebuie să se facă asistente, pentru ca frumusețea lor să fie diluată de uniformele hidoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să înceteze să mai ridice din sprâncene la auzul acestui cuvânt? Nici nu voiam să mă gândesc. Oameni făcând sex cu animale? Oameni făcând sex cu cadavre? Oameni făcând sex cu directori de agenții publicitare? Toate astea erau niște perspective oribile și foarte șocante. Presupun c-aș fi putut să-mi cumpăr o „carte de perfecționare“. Ceva scris de una din tipele din gașca Brontë. Sau poate nițel Joseph Conrad. Ăsta era întotdeauna distractiv. Dar voiam ceva care să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
i se pară absolut hidos. Poate că mie o să mi se pară că arată hidos fiindcă nu seamănă cu James. Of, Doamne! Ar fi trebuit să rămân acasă. Când te uiți la Coronation Street, nu te confrunți cu atâtea scenarii oribile și atâtea dileme. Înainte s-apuc s-o iau la sănătoasa către ușă, bolborosind că totul a fost o greșeală teribilă, Adam m-a luat cu brațul (și ce braț!) pe după umeri și m-a călăuzit către bucătărie. —Scoate-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]