21,114 matches
-
schița o direcție pe care Margaret n-o mai con statase În desfășurarea protestelor din campus. În ciuda murmurului permanent al vocilor și a pârâitului megafonului, Margaret a distins cuvintele și astfel a devenit o figură Întunecată, putredă, stricată până În măduva oaselor. Vocea femeii era dramatică și limpede, accen tele cuvintelor erau perfect gândite, ca discursul convențional dintr-o piesă de teatru lenong. Margaret s-a străduit să audă mai mult, Însă discursul a fost acoperit de urale și de fluierături. — Îl
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
puah! Asistase de multe ori la aceste execuții rapide, precise, când avea loc plasarea unui autor într-unul din compartimentele selecțiilor lor rigide, asistase atunci cu detașare, cu uimire, niciodată nu se gândise că avea să cunoască în carne și oase pe una dintre aceste victime. Carmina stătea pe scaun, uimită, încordată, uitase cu desăvârșire de cele două pagini culese ce așteptau cuminți, împăturite în poșetă, să fie cunoscute de cei doi profesori. Era cumplit de mult fum, lumina becului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
total. Părea iluminată, cu toate că, pe de altă parte, ceva se produsese, o desincronizare cu ritmul normal de viață. Slăbise îngrozitor în acest timp, osatura devenise foarte proeminentă, se îngrozea singură când își privea mâna, cu tegumentele subțiri, transparente, lipite de oase. Pleoapele i se îngustau reflex într-un rictus, era de fapt un început de miopie dar întârzia, mereu întârzia să se prezinte la un oculist. Reîncepură și migrenele, vechea ei meteahnă, uneori își întrerupea orele și așa puține de somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-și săltă pleoapele din farfuria pe care tocmai o golea, o trată cu o superioară indiferență. Poate faptul că luase masa în picioare, poate episodul cu bătrâna, ceva o indispuse pe Carmina. Își simțea abdomenul uriaș, balansându-se dizgrațios între oasele bazinului deși imaginea ei reflectată în vitrine îi infirma senzația.. Slăbise, avea încheieturile fragile, un aer fantomatic. Imposibil să găsească în ea atâta forță cât să poată ajunge la prietena ei Fana, căreia îi promisese că se vor revedea după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înnebunit? Speriați vecinii, c-or să creadă că s-a întâmplat cine știe ce! Carmina își imagină cum dintr-odată bolta palatină se surpă și creierii roz, vineții, ies moi, tulburi, continuu, în valuri, se revarsă prin fisura creată în carcasa de os, o pastă caldă, vâscoasă ca lava unui vulcan. Monica vorbea despre cercul de Aeromodele de la Casa de Cultură unde era directoare, avea acolo un puști, Ionuț care se dovedea a fi teribil de inventiv, uneori îi inhiba pe profesori cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la nasturi lăsă să se vadă o bluză cu multă dantelă. În hol pe frigider lăsase mănușile și poșeta. La rândul ei Fana își privea gânditoare gazda. Slăbise foarte mult, i se ascuțise bărbia, pielea piciorului i se lipise de os, lăsa să se vadă o încheietură de-a dreptul fragilă. Avea o paloare atât de accentuată încât figura ei căpătase o frumusețe stranie, ireală, care o tulbura. Își aminti de-o fostă colegă de liceu, era obsedată de șoldurile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Franța; ridică din umeri, de unde să știe, i se amintea atât de rar de tatăl său, da, întări femeia, a fost invitat la o expoziție filatelică de mare amploare, îți dai seama, jubilează, o să întâlnească atâția colecționari în carne și oase, e atât de extraordinar când ani de zile a purtat corespondență cu toți acești oameni. Probabil, dragul meu, că pasiunea aceasta a lui nu-i tocmai joacă de copii. Știi și tu bine că nu este o joacă de copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
timp reușiseră s-o evite, să creadă că ea nu le va însufleți gesturile niciodată. Dar în seara aceea violența din ei răbufnise, reușise să le arate adevărata culoare, adevăratele lor fețe desfigurate de ură, de gânduri nerostite, ferecate între oasele cutiei craniene. Era sigură că, de i-ar fi cedat, actul amoros dintre ei ar fi fost nespus de intens și el mai ales ar fi vrut să-l repete în aceleași condiții. Își strânse în grabă cearceaful. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la vreo concluzie, eu nu mă știu pe mine, de unde ai putea tu să mă știi? Ce se poate înțelege decât că e răcoare, e vară și pare la mare, muzica asta care mă dilată, mă lungește, mă lasă fără oase, mă ridică pe marginea terasei, botul pantofului în gol și noapte, mi-aș dori să pot... eu și nimic altceva, sunt înțeleaptă și știu ceva și nu știu ce. A fost odată o fată care avea la pantof 48 și nici un meșter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
lui Fanny Tarrant, spuse Adrian după ce Eleanor ieși din cameră. — E vorba de muncă, i-o întoarse Șam. Dacă tu te-ai retras din lumina reflectoarelor, Adrian, nu e cazul să te crezi superior nouă, celor care încă mai punem osul la treabă. Punem osul la treabă...? Mă tem, Șam, ca începi să te lași contaminat de limbă de lemn a ședințelor de lucru de la Hollywood. — Marți mă așteaptă una foarte importantă. Sper din suflet că tipii de la studio să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Adrian după ce Eleanor ieși din cameră. — E vorba de muncă, i-o întoarse Șam. Dacă tu te-ai retras din lumina reflectoarelor, Adrian, nu e cazul să te crezi superior nouă, celor care încă mai punem osul la treabă. Punem osul la treabă...? Mă tem, Șam, ca începi să te lași contaminat de limbă de lemn a ședințelor de lucru de la Hollywood. — Marți mă așteaptă una foarte importantă. Sper din suflet că tipii de la studio să nu cumpere acest Schadenfreude de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
perfectă dreptate, spuse Fanny. E mult mai confortabil în pielea goală. Adrian zâmbi satisfăcut. — Acum ar trebui să bei ceva, ca să înlocuiești fluidele pierdute, o sfătui el, întinzându-i un pahar cu suc. — Mulțumesc, zise Fanny, săltându-se în capul oaselor. Dar dumneavoastră cum ați descoperit tainele saunei? — Asta s-a intamplat cu mulți ani în urmă, la o conferință a scriitorilor organizată în inima Finlandei. Ni s-a oferit șansa unei alternative: să alegem între turul orașului, însoțiți de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
se pot anunța sarcinile suplimentare, ca de exemplu: Continuați această povestire, admițând că puiul, după zile de durere, febră și delir, s-a vindecat totuși. Poate un copil milos l-a găsit, i-a pansat rana și i-a legat osul rupt al aripii cu o atelă. Imaginați-vă discuțiile dinaintea plecării dintre prepeliță și puiul abia vindecat. Descrieți ultimele pregătiri în vederea drumului lung și greu pe care-l aveau de străbătut puii. Zugrăviți impresiile acestei familii, zburând spre țările calde
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
îi era frică să nu-și împuște câinele. În vremea asta, puiul cel mare, neascultător, a zburat din cuib. Vânătorul i-a auzit pârâitul aripilor și a tras, lovindu-l la o aripă. Încercând să se târască până în dreptul lăstarului, osul firav al aripii s-a frânt. Socotind că e doar un biet pui, vânătorul nu șia dat osteneala să-l caute prin lăstar. Când m-am întors la cuib, am numărat imediat puii: lipsea unul. Unde e nenea? am întrebat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
două: o jumătate ar fi rămas cu puiul schilod care suferea de frig, iar jumătate ar fi plecat cu puii sănătoși către îndepărtatele ținuturi călduroase. Vântul se întețea zi de zi. Suflarea lui dușmănoasă ne prundea în pene și-n oase. ,,Gata! M-am hotărât: decât să-mi moară toți puii, mai bine numai unul.” Și, fără a mai privi în urmă ca să nu-mi slăbească hotărârea, am zburat cu puii sănătoși în zarea depărtată. De jos, îmi străpungeau urechile strigătele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-ne cu lumina argintie, văzând cum ning steluțe albe de fericire că aceste locuri vor rămâne etern pentru a aduce aminte tuturor că pe vremuri de demult, pe aici au trecut popoare de sălbateci și domnitori viteji au contribuit cu oasele și cu sufletul lor la păstrarea acestui loc de vis. Această zi va rămâne în mintea mea ca un vis de demult spre a-mi arăta că odată, pe când eram copil, am fost și am văzut cum natura face minuni
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Atunci am deschis ochii. El stătea aplecat spre mine parcă întrebându-mă: Te doare ceva. Te simți bine? Vrei să te ajut cu ceva? Atunci eu l-am mângâiat și i-am spus: Dacă nu erai tu, cine știe unde-mi odihneam oasele acum: poate pe fundul cascadei, poate... Și am început să plâng de bucurie. Apoi am plecat jos în sat. Când le-am povestit bunicilor cele întâmplate, l-au lăudat pe Ford. În această întâmplare Ford a dat la iveală curajul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bârsane, oierul moldovean rugând-o să-i spună lui vrâncean și lui ungurean să-l îngroape pe-aici, pe aproape / în strunga de oi, iar la cap miorița să-i pună instrumentele specifice păstoriei, cele trei fluiere: de fag, de os, de soc. Această dorință reflectă dragostea păstorului pentru meseria sa, el neputându-și imagina despărțirea, chiar și după moarte, de lucrurile dragi lui. Este aici neputința omului de a se desprinde de sensul profund și grav al existenței. Moartea este
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nefericită până la urmă, a Martei cu doctorul Szász, el n-ar fi fost niciodată luat În seamă mai mult decât bracul domnului Andrei cu care uneori se juca. Ba uneori chiar Îl săruta pe bot și Îi dădea să mănânce oase de pui aduse pe o farfurie de acasă Într-un coșuleț de picnic. În acele momente, Îi venea să latre, doar doar va atrage și el Într-un fel atenția asupra lui. Se oprea spunându-și că urletul său de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
16. Nu se schimbase nimic, dar nimic nu era ca odinioară. Filozoful și latinistul erau de acum bătrâni, iar Arpi bácsi murise de câțiva ani. Intrase acolo pentru prima oară Împreună cu Grațian. Se Însera când Grațian Încercă să-și Îndrepte oasele de teamă că ar putea descoperi te miri ce fractură. Avusese noroc: era doar bine tăbăcit, lovit cu măsură, exact atât cât putea Îndura fără risc trupul său de adolescent. Scoase o bancnotă de o sută de lei din buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
eu mă simțeam nemărginit. Am simțit pe dată pornirea de-a ieși val-vârtej din casă, strigând după ajutor și alergând cât mă țineau puterile, așa încât cineva să mă vadă și să-mi demonstreze că sunt o persoană în carne și oase, să cheme un doctor sau pe cineva care să mă poată pune înapoi la locul meu, așa cum un ceasornicar montează la loc toate acele angrenaje minuscule înăuntrul unui ceas stricat. Însă mă stăpânea o teamă la fel de mare că, dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din noaptea trecută. Stăteam întins pe sofa. Adormisem aproape de-ndată ce mă întorsesem de la doctorița Randle și televizorul era încă deschis, viu colorat, vesel și deloc obosit după o perioadă de funcționare atât de îndelungată. M-am ridicat în capul oaselor și m-am frecat la ochi. Prezentatorii cu părul aranjat impecabil ai unei emisiuni matinale discutau cu un actor american de comedie care tocmai interpretase vocea unui leu într-un nou film de animație. M-am întrebat cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
alteori brunetă, cu păr lung, cu păr scurt. În unele zile o făceam sensibilă și grijulie, în altele dură și cu capul pe umeri. Era un joc, un fel de testare a limitelor. Ideea unei Clio Aames în carne și oase -pielea ei, vocea, ideile, ochii, trecutul, lucrurile pe care le ura sau iubea, speranțele ei, prioritățile, sângele, unghiile și pantofii și menstrele și lacrimile și coșmarurile, dinții și saliva și râsul, amprentele pe care le lăsa pe pahare - gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mână. Era un salut amplu și lent; mai întâi spre stânga până la capăt, apoi spre dreapta până la capăt, înăuntru și afară din apă, așa cum făceau oamenii în anii ’80 la concertele rock. M-a făcut să zâmbesc. Stând în capul oaselor pe șezlong, la umbra umbrelei uriașe, am avut grijă ca salutul meu de răspuns, atunci când l-am executat, să semene puțin cam mult cu unul nazist. Am mai avut grijă și să-l lungesc destul de mult, încât să atrag atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
înlocuit cu măslini. Însă aceștia nu au rădăcini destul de mari ca să fixeze pământul de pe pante, așa că tot acel sol mănos a fost înghițit de mare sau s-a transformat în praf, iar acum insulele nu sunt decât niște cocoașe de oase pietroase, cu petice de iarbă maronie ici-colo și șopârle. Naxos e frumoasă, dar nu tocmai verde. Nu acum, în orice caz. Chelnerița ne servi frappé-urile cu lapte și zahăr fără să ne întrebe, însă eu eram îmbrăcat puțin à la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]