1,933 matches
-
la fel; în cazul lor însă, trebuiau să se teamă mai curînd că vor pierde și că nu vor cîștiga, ceea ce s-a și întîmplat mai tîrziu la Vaila, unde au pierdut într-o singură zi tot ceea ce cîștigaseră cu osteneală de-a lungul a opt sute de ani. Căci armatele de felul acesta reușesc să aibă doar cuceriri tîrziii, încete și slabe, pe cînd pierderile la care te duc sînt neașteptate și extrem de mari. Dar întrucît aceste exemple m-au făcut
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ajutoare. Bine ar fi să ne mai trimită măcar câțiva, ca să completăm efectivul plutonului, că ne-am cam rărit - a apreciat zvonul sublocotenentul Cicoare. Într-una din seri, pe când Toaibă, împreună cu grupa lui de cercetași, tocmai se întorcea - frânt de osteneală - dintr-o misiune, l-a întâmpinat Otic: Toadere! Am să ți spun o noutate! Da’ ce noutate! Nici în visele tale cele mai grozave nu ți s-a arătat așa ceva. Măi Otic. Ție îți arde de șagă și eu cad
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
o vreme când locuitorii din Transilvania și Val ahia , ca să se apere de ploaie sau frig, se adăposteau sub acoperi șuri de pănușiță și foi de arbori, că nu aveau nici domiciliu sau locuință și se opreau oriunde îi apuca osteneala zilei (Uric arul , vol. XII, p.135 142); ca și să afirmi că toponimul Pogănești se m ai înregistrează documentar doar la comunele Zam - Hunedoara, Bârno-Timiș și Ivești- Vaslui (p 43 din carte), când Pogăneșt i exista și pe râul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cetim: „iepuri scopiți”, „jigodii tăvălite”, „mers furișat de libarcă-n alergare”, „muiere cu cap de cărăbuș Îmbrobodit” (!) și altele precum la fel cu acestea. Toba de tinichea sună mai tare decît oricînd. Primește, dar, iubite cetitoriule, și această a noastră osteneală, pre lângă care, rog pe Dumnezeu, să-ți dăruiască cuget bun să cetești cu Îndemnare, a noastră trudă neuitându-o pururea. Amin. COLET CU CAP DE FEMEIE E sîmbătă, plouă mărunt, „mîinile tale sînt mai micuțe decît ploaia” (E. E.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ochi, ezită o clipă, apoi o mototoli între degete. Era gata s-o zvârle dar se răzgândi și o băgă în buzunar. - Nu e asta. Eram de altfel aproape sigur că nu l-am notat. De ce mi-aș fi dat osteneala să-l notez? Un nume simplu, manifest. Aș putea spune chiar fante, pentru că se arăta pe de-a-ntregul, nu ascundea nimic. De ce l-aș fi notat? N-am notat nici data, nici adresa. Și totuși uite că numele îmi scapă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
au plecat la bar, spuse bătrânul, continuând să zâmbească. Eu mai aștept. Și-i arătă țigara de foi, de-abia începută. - Mă duceam spre Sala catalană, începu Adrian, pregătindu-se să se ridice. Dar acum mă întreb dacă mai merită osteneala. Deși... Se întrerupse și se așeză din nou în fotoliu. Apoi își privi concentrat tovarășul, ca și cum ar fi încercat să-l recunoască. - Deși, continuă, când adineaori, în ascensor, am auzit pentru întîia oară de pictor, de artistul laureat, am simțit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în spate cu un gest scurt, de furie și deznădejde. - Ce să-i spun? Pe ce limbă să-i vorbesc? Dacă nu știu rusește, cum o să mă înțeleagă? - Vorbiți-i orice, îl încurajă Zamfira. Numai să vadă că ne dăm osteneala, că nu-l lăsăm să moară ca un câine. Vorbiți-i în orice limbă, că dumneavoatră sunteți filozof... Darie oftă fără voia lui și-și trase chipiul pe frunte. - Cu adevărat filozof! exclamă, încercînd să zâmbească. Ivan! izbucni, întorcîndu-se spre
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fi trebuit să-l împușcăm, să nu se mai chinuie. Dar nu trebuia să-l purtăm cu noi. - Așa sunt ordinele, spuse Iliescu. Dar, ați văzut și dumneavoastră, ne-a purtat noroc... - Ce e drept, ne-am dat și noi osteneala, îl întrerupse Zamfira. I-am vorbit, i-am povestit. Darie se opri deodată și-i privi pe rând. - Măi băieți, mi se pare mie sau sunt pe-aici milioane de greieri? M-au asurzit... - Sunt greieri, domnule elev, spuse Zamfira
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Îl găsi rupt, teșit, dar Iliescu îi întinse pachetul cu țigări rusești, așteptă să-și aleagă una, apoi i-o aprinse. - Mă băieți, începu după ce trase câteva fumuri. Voi sunteți oameni foarte buni și devotați și v-ați dat destulă osteneală cu mine. Acum o să ascultați de ordinul meu: trebuie să-l ascultați, căci va fi ultimul meu ordin... Se întrerupse brusc și trase repede din țigare, ca să-și ascundă emoția. - Suntem ostași, începu din nou, am văzut toți moartea. Eu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ar fi văzut pentru întîia oară. - M-am gândit că s-ar putea ca înșiși autorii operației să ne fi sugerat ideea mesagiilor subversive și a complotului. - Nu prea înțeleg... - Nici eu, adăugă Ghibercea. De ce și-ar fi dat atâta osteneală? Pantazi apucă farfurioara și o trase încet în fața lui. - Mulțumesc, spuse. Numai aici se poate bea cea mai bună cafea fără caimac. Nu înțeleg cum o faceți... Apropie ceașca de buze și sorbi cu grijă. - Și, ca de obicei, e
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
neglijat-o vreo zece, doisprezece ani, înainte și în timpul războiului, ai încercat din nou s-o înveți, și apoi, pe neașteptate, ai renunțat pentru totdeauna. Avem de-a face deci cu mai multe straturi de memorie. Dacă îți vei da osteneala să te analizezi și să notezi cu atenție, vom vedea care din straturi va fi reanimat cel dintâi... Câtva timp s-au privit unul pe altul, parcă fiecare ar fi așteptat să înceapă celălalt. - Și ce se crede la Piatra
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dat seama când ieșeanul mă ia la vale: -Ce zici tu? Aista habar nu are ce și cum devine treaba cu biserica asta. Ei uite că n-ai brodito, vere. Află că biserica a fost zidită între anii 1795-1806, cu osteneala ieromonahului Vartolomeu și a credincioșilor din Târgușorul Nicolinei și că înaintea ei a existat o biserică din lemn înconjurată cu zid. Din pisania bisericii aflăm că la zidirea ei s-au folosit și materiale provenite de la biserica Galata din Vale
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pot spune așa? Păi unul ar fi vânzătorul viei, Dima, cămăraș (călăraș) de Țarigrad, și apoi sfințiile lor călugării “de la sfînta mănăstire a domniei mele, nou zidită, care se cheamă Bîrnova” - după cum spune vodă. Întrebarea-i dacă treaba asta a meritat osteneala lui vodă? Eu aș spune că da, fiindcă este vorba de “patru fălci de vie, cu crame și cu grădini și cu îngrădire și cu tot venitul”. Cred că nu ai rămas cu gândul că vierii de pe aici erau toți
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
într-o iarnă ca asta, în crâșma din sat de la mine. Avea obiceiul de scârțâia din scripcă pe lângă câte o masă cu gospodari încălziți de băutură...Primea și el câte un țoi de rachiu și o strachină de mâncare pentru osteneală. In seara aceea, țiganul a băut oleacă mai mult și avea chef de vorbă. Că de felul lui era cam mutălău. „Cinstiți gospodari”, a pornit el a grăi. „Acum vreo doi ani, în iarna ceea grea, am fost tocmiți să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
neagră (care fusese legat cam incomod, dar foarte șic, cu o eșarfă albă Hermèsă și a scos de acolo... o carte de vizită luată din magazin. — Am lăsat informația asta pe robot, Ahn-dre-ah. Presupun că ar fi fost prea mare osteneala să-ți notezi toate astea, nu? Și, cu toate că dorința de a-i face tăieturi decorative pe față chiar cu respectiva carte de vizită mi-a năpădit Întreaga ființa, am dat doar din cap și m-am declarat de acord. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
când Îl consider ceva grozav de greu? Vezi-ți de treabă, fetițo, du-te dracului În lume și visează cai verzi pe pereți! Lasă-i pe alții să scrie toate prostiile netrăite și fără sare, dacă tu, În loc să-ți dai osteneala să scrii, te uiți mereu la ceas, doar-doar va trece mai iute timpul de scris. Du-te dracului! Dacă nu ești În stare să scoți nimic din tine, du-te dracului! Dar să nu te mai prind că visezi, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu mustățile mici, negre, retezate englezește, își așezase trusa de voiaj pe mescioara de la fereastra compartimentului. Trenul duduia și fumega ca un animal apocaliptic. Directorul regreta că s-a coborât să discute cu un om atât de vulgar. Căpitanul urmărea ostenelile lui Rogojinaru cu o curiozitate plină de admirație. Tânărul, de când plecase conductorul, se uita pe fereastra vagonului, în care apăruse silueta capitalei. De-a lungul liniei răsăreau și piereau table cu reclame pe stâlpi anume, ori pe calcane de case
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fie cu supărare, cucoane, dacă iarăși nu ne lovim în păreri, zău așa! Arendașul nu e chiar o pacoste pe țară, cum ziceți dumneavoastră și cum scrie prin gazete. Nu, nu! Ca să poată scoate arenda, plus un oarecare venit pentru ostenelile lui, arendașul trebuie să muncească de trei ori cât un proprietar. Țăranul nu lucrează nici mai mult, nici mai ieftin la arendaș ca la boier, ba mai degrabă dimpotrivă. Iau martori chiar pe domnul Iuga să vă spuie cinstit dacă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu se tulbură. Îi mulțumi cochet și continuă că s-a întors literalmente fără franc, ba chiar cu o datorie la fratele ei, Gogu. A venit acuma la țară, cu toate că ar fi avut mare nevoie de puțină odihnă după atâtea osteneli, numai spre a se înțelege cu el ca să-i avanseze cât mai curând câștiul viitor sau cel puțin o bună parte, ca să-și poată lichida plictiselile materiale. Arendașul suspină adânc. În loc de vânzare, arenda anticipată ― bun noroc. Și cu ce speranțe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apărîndu-se cu umbrela deschisă de câinele ce se repezea mereu, pe perceptorul Bîrzotescu urmat, la câțiva pași, de straja satului. ― Așteptași, măi Ignate, să viu eu la tine și încă pe vremea asta, ai? Nu ți-a fost milă de ostenelile mele, ai? Țăranul uluit aruncă întîi după cîine: ― Huo, javră! Nu pricepi de vorbă! Pe urmă își îndulci glasul: ― Ce să aștept, domnule, păcatele noastre! Da uite, ne ține sărăcia în brațe de nici nu ne mai lasă să răsuflăm
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
satul nostru!... Nu ne trebuie aici armata!... Să stea la orașe, să păzească pe boieri, că noi ne păzim și singuri! Strigând, se înflăcăra și se înfuria, ca și când s-ar fi sfădit cu dușmani nevăzuți. Țăranii, împrejur, gâfâind încă de ostenelile din cârciumă, răcneau când și când, ca să-și dovedească puterile și curajul. Cei care nimeriseră la băuturi nu se mai urneau din cârciumă și horeau cu foc un cântec vitejesc, înjurînd pe Busuioc sau pe ciocoi. ― Toată lumea, cu mic, cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu aleile erau răvășite, ca și când ar fi trecut cirezi de vite sălbăticite. Altfel, însă, liniștea era așa de mare, că din uliță se auzi căscatul prelung al birjarului, urmat de o scuturare de clopoței a unui cal care-și destindea osteneala. Zidurile rămase în picioare din castelul cel nou se profilau mai negre pe cerul albastru-vînăt al înserării. Grigore privea cu băgare de seamă, ca un cercetător străin, întorcînd capul când încoace, când încolo, fără a zăbovi însă lângă ruine. Deodată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
i-au cunoscut... Rămânea în urma lor doar ce voiau ei înșiși să se scrie pe pereți... Diferența n-ar fi mare, numai că pe atunci ritualul se săvârșea când amintirile erau încă proaspete. Acum ritualul se oficiază cu mai multă osteneală. Și amintirile, odată scăpate în lume, se adună mai greu la loc... Uite, de pildă, înmormântarea bătrânului Zevedei, au trecut mai bine de douăzeci de ani și tot nu s-a încheiat încă... Nu erau mulți care să-l plângă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
netezi, cu aceeași duioșie ca atunci când haina se întindea pe umerii căzuți și pe burtica rotofeie a fiului ei. Apoi, cu mâinile proptite în șolduri, îi privi ținuta lipsită de vlagă. — Ce să vezi ? îl întrebă, sugerându-i că, după osteneala cu despachetatul, nu se putea mulțumi cu atât de puțin. — Oriîncotro vezi cu ochii, răspunse Jenică, dându-i de înțeles că orice răspuns ar fi neîndestulător. — Muncești prea mult, conchise maică-sa, în fața acestui răspuns ostenit. Ar trebui să-ți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cheamă, Majestatea Voastră? — Ai vrea să fii amabilă să-mi reamintești? Dacă vreau? A mai avut cineva de pe acest tărâm norocul să-l audă pe Fiul Cerului spunând „Ai vrea să fii amabilă“? — Haide! Cum te cheamă? La ce bun osteneala? — Majestatea Sa vrea să se ostenească. — Ar fi mai bine să nu o facă. O să-i dea coșmaruri. — Cum așa? — Habar nu am dacă mă voi transforma într-o fantomă bună. Iar o fantomă rea îi bântuie pe cei vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]