12,062 matches
-
rusă a început imediat după intrarea Serbiei în război. Astfel, armata română urma să neutralizeze cetățile Vidin și Belogradcic 254. Cetatea Vidinului, fortificată pe trei laturi și având o garnizoană de 15 000 de oameni era cea mai puternică fortăreață otomană de la Dunăre. La 14 ianuarie 1878 comandamentul român a declanșat bombardamentul asupra cetății. Acesta a durat 10 zile fiind urmat de un atac concentrat asupra cetății. Ocuparea Vidinului de către trupele române la începutul lunii februarie 1878 a nemulțumit diplomația austro-ungară
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Bulgaria, diplomația austro-ungară se angaja să convingă puterile europene ca la viitorul congres de pace României să-i fie atribuită o parte din Dobrogea 256. La 8 ianuarie 1878 armata rusă ocupase Adrianopolul, ultima fortificație în drumul spre capitala Imperiului Otoman, Istanbul. În ianuarie 1878 otomanii erau asediați la Vidin și Belogradcic de armata română, la Silistra de trupe româno-ruse, în timp ce trupe grecești pătrundeau în: Epir, Tesalia și Macedonia, trupele sârbe erau în plină ofensivă în Kosovo, iar muntenegrenii asediau orașul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
pătrundeau în: Epir, Tesalia și Macedonia, trupele sârbe erau în plină ofensivă în Kosovo, iar muntenegrenii asediau orașul Bar, port la Marea Adriatică 257. Trupelor regulate li se adăugau cele ale: bulgarilor, bosniacilor și albanezilor ce luptau pentru eliberarea de sub dominația otomană. În aceste condiții, guvernul otoman a fost obligat să ceară încheierea unui armistițiu, la 19 ianuarie 1878, acesta fiind semnat la Kazanlâk 258. Încă din momentul capitulării Plevnei, Rusia și-a anunțat partenerii din cadrul alianței celor trei împărați (Germania și
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Macedonia, trupele sârbe erau în plină ofensivă în Kosovo, iar muntenegrenii asediau orașul Bar, port la Marea Adriatică 257. Trupelor regulate li se adăugau cele ale: bulgarilor, bosniacilor și albanezilor ce luptau pentru eliberarea de sub dominația otomană. În aceste condiții, guvernul otoman a fost obligat să ceară încheierea unui armistițiu, la 19 ianuarie 1878, acesta fiind semnat la Kazanlâk 258. Încă din momentul capitulării Plevnei, Rusia și-a anunțat partenerii din cadrul alianței celor trei împărați (Germania și Austro-Ungaria) asupra condițiilor ce dorea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
ceară încheierea unui armistițiu, la 19 ianuarie 1878, acesta fiind semnat la Kazanlâk 258. Încă din momentul capitulării Plevnei, Rusia și-a anunțat partenerii din cadrul alianței celor trei împărați (Germania și Austro-Ungaria) asupra condițiilor ce dorea să le impună Imperiului Otoman la semnarea păcii: recunoașterea independenței României, Serbiei și Muntenegrului, autonomia unui principat bulgar cu granițe ce urmau să includă Macedonia, cu ieșire la Marea Egee, cedarea Dobrogei către România și revenirea sudului Basarabiei în granițele Rusiei. Totodată, Imperiul Otoman trebuia să
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
impună Imperiului Otoman la semnarea păcii: recunoașterea independenței României, Serbiei și Muntenegrului, autonomia unui principat bulgar cu granițe ce urmau să includă Macedonia, cu ieșire la Marea Egee, cedarea Dobrogei către România și revenirea sudului Basarabiei în granițele Rusiei. Totodată, Imperiul Otoman trebuia să plătească Rusiei despăgubiri de război și să cedeze fortificațiile de la: Batum, Ardahan și Baiazet. La 12 decembrie 1877 Imperiul Otoman informa Marile Puteri că dorește încheierea păcii. La scurt timp după aceasta, Austro-Ungaria ia poziție împotriva propunerilor rusești
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Macedonia, cu ieșire la Marea Egee, cedarea Dobrogei către România și revenirea sudului Basarabiei în granițele Rusiei. Totodată, Imperiul Otoman trebuia să plătească Rusiei despăgubiri de război și să cedeze fortificațiile de la: Batum, Ardahan și Baiazet. La 12 decembrie 1877 Imperiul Otoman informa Marile Puteri că dorește încheierea păcii. La scurt timp după aceasta, Austro-Ungaria ia poziție împotriva propunerilor rusești de încheiere a păcii, sugerând convocarea unui congres european 259. Anglia se pregătește să intre în război de partea Imperiului Otoman iar
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Imperiul Otoman informa Marile Puteri că dorește încheierea păcii. La scurt timp după aceasta, Austro-Ungaria ia poziție împotriva propunerilor rusești de încheiere a păcii, sugerând convocarea unui congres european 259. Anglia se pregătește să intre în război de partea Imperiului Otoman iar lordul Baconsfield cere în ședința Consiliului de Miniștri ca escadra engleză din Marea Mediterană să intre în Marea Marmara pentru a apăra Strâmtorile. Astfel, la 11 ianuarie 1878 se aprobă trimiterea flotei engleze în Strâmtori 260. Tratativele de pace între
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
lordul Baconsfield cere în ședința Consiliului de Miniștri ca escadra engleză din Marea Mediterană să intre în Marea Marmara pentru a apăra Strâmtorile. Astfel, la 11 ianuarie 1878 se aprobă trimiterea flotei engleze în Strâmtori 260. Tratativele de pace între delegații otomani și cei ruși s-au desfășurat la San Stefano. Delegații otomani, Savfet Pașa și Saadulah-Bei încercau să prelungească tratativele, mizând pe un ajutor din partea Marilor Puteri europene ce doreau evitarea pericolului preluării controlului strâmtorilor Bosfor și Dardanele de către Rusia. În timp ce
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
din Marea Mediterană să intre în Marea Marmara pentru a apăra Strâmtorile. Astfel, la 11 ianuarie 1878 se aprobă trimiterea flotei engleze în Strâmtori 260. Tratativele de pace între delegații otomani și cei ruși s-au desfășurat la San Stefano. Delegații otomani, Savfet Pașa și Saadulah-Bei încercau să prelungească tratativele, mizând pe un ajutor din partea Marilor Puteri europene ce doreau evitarea pericolului preluării controlului strâmtorilor Bosfor și Dardanele de către Rusia. În timp ce armata rusă executa manevre la periferia Constantinopolului, delegații ruși au primit
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Alexandru al II-lea și eliberării țăranilor iobagi (1861)262. Tratatul cuprindea 29 de articole 263 și a fost semnat de generalul Nikolai Ignatiev, membru al Consiliului Imperial, și de Alexandru Nelidov, consilier de stat, din partea Rusiei, iar din partea Imperiului Otoman de către Savfet Pașa, ministrul Afacerilor Externe, și Saadulah Bei, ambasadorul otoman la Berlin 264. Tratatul de pace de la San Stefano, negociat direct de Rusia și Imperiul Otoman, fără participarea reprezentanților foștilor aliați ai Rusiei, deși recunoștea independența Serbiei, României și
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
cuprindea 29 de articole 263 și a fost semnat de generalul Nikolai Ignatiev, membru al Consiliului Imperial, și de Alexandru Nelidov, consilier de stat, din partea Rusiei, iar din partea Imperiului Otoman de către Savfet Pașa, ministrul Afacerilor Externe, și Saadulah Bei, ambasadorul otoman la Berlin 264. Tratatul de pace de la San Stefano, negociat direct de Rusia și Imperiul Otoman, fără participarea reprezentanților foștilor aliați ai Rusiei, deși recunoștea independența Serbiei, României și Muntenegrului, leza interesele statelor balcanice, în special, cele ale: Serbiei, Greciei
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Imperial, și de Alexandru Nelidov, consilier de stat, din partea Rusiei, iar din partea Imperiului Otoman de către Savfet Pașa, ministrul Afacerilor Externe, și Saadulah Bei, ambasadorul otoman la Berlin 264. Tratatul de pace de la San Stefano, negociat direct de Rusia și Imperiul Otoman, fără participarea reprezentanților foștilor aliați ai Rusiei, deși recunoștea independența Serbiei, României și Muntenegrului, leza interesele statelor balcanice, în special, cele ale: Serbiei, Greciei și României 265. Acestea erau nemulțumite, în principal, de prevederile relative la crearea unui mare principat
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Serbiei, României și Muntenegrului, leza interesele statelor balcanice, în special, cele ale: Serbiei, Greciei și României 265. Acestea erau nemulțumite, în principal, de prevederile relative la crearea unui mare principat bulgar cu ieșire la Marea Neagră și Marea Egee. Conform tratatului, Imperiul Otoman trebuia să plătească Rusiei despăgubiri de război în valoare de 1 410 000 ruble și să-i cedeze unele teritorii 266. În schimbul cedării către Rusia a sangeacului Tulcea, ce cuprindea cazalele: Chilia, Sulina, Mahmudia, Isaccea, Tulcea, Măcin, Babadag, Hârșova, Kustendge
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
teritorii 266. În schimbul cedării către Rusia a sangeacului Tulcea, ce cuprindea cazalele: Chilia, Sulina, Mahmudia, Isaccea, Tulcea, Măcin, Babadag, Hârșova, Kustendge și Medgidia, insulele din Delta Dunării și Insula Șerpilor, despăgubirea de război ce urma să fie plătită de către Imperiul Otoman scădea cu 1 100 000 de ruble 267. Imperiul Otoman nu s-a opus prea mult cedării sangeacului Tulcea, acesta devenind foarte greu de controlat după crearea principatului autonom bulgar 268. Textul tratatului preciza, referindu-se la Dobrogea, că "nedorind
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
cuprindea cazalele: Chilia, Sulina, Mahmudia, Isaccea, Tulcea, Măcin, Babadag, Hârșova, Kustendge și Medgidia, insulele din Delta Dunării și Insula Șerpilor, despăgubirea de război ce urma să fie plătită de către Imperiul Otoman scădea cu 1 100 000 de ruble 267. Imperiul Otoman nu s-a opus prea mult cedării sangeacului Tulcea, acesta devenind foarte greu de controlat după crearea principatului autonom bulgar 268. Textul tratatului preciza, referindu-se la Dobrogea, că "nedorind să-și anexeze acest teritoriu și nici insulele din Deltă
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
s-au îndreptat în direcția convocării unui congres european ce urma să analizeze prevederile tratatului de la San Stefano 282. În perioada tratativelor de pace de la San Stefano, Rusia se arătase de acord ca după semnarea tratatului de pace cu Imperiul Otoman să fie convocată o conferință europeană care să discute problemele legate de interesele generale ale statelor europene 283. În preajma convocării unui congres general european, Anglia și Austro-Ungaria solicitau ca acesta să ia în discuție toate aspectele tratatului de la San Stefano
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
statelor europene 283. În preajma convocării unui congres general european, Anglia și Austro-Ungaria solicitau ca acesta să ia în discuție toate aspectele tratatului de la San Stefano, inclusiv viitorul principat autonom bulgar 284. Faptul că Bosnia și Herțegovina rămâneau sub suzeranitatea Imperiului Otoman a iritat la culme diplomația austro-ungară285. Marile puteri europene se temeau ca Rusia să nu devină, prin intermediul Bulgariei, o putere mediteraneeană. Frontierele principatului bulgar erau așa de aproape de Constantinopol, astfel încât strâmtorile se aflau sub amenințarea permanentă de a fi cucerite
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
delegație greacă. Franța a avut o atitudine similară în privința Greciei, dar era de acord și cu participarea României la congres 290. În cele din urmă, România și Serbia nu au fost acceptate la congres, la masa tratativelor aflându-se: Imperiul Otoman, Rusia, Germania, Imperiul Britanic, Franța, Italia și Austro-Ungaria291. Lucrările congresului de pace de la Berlin s-au desfășurat între 1/13 iunie 1878 și 1/13 iulie 1878 la Berlin sub conducerea "cancelarului de fier" Otto von Bismarck 292. Chiar în
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
administrația și regimul fiscal din provincie au fost reorganizate. Conform noii organizări administrative a Dobrogei, comunele erau conduse de către consilii comunale compuse din 12 persoane. Lista consilierilor comunali era avizată de către guvernatorul rus. Primarii numiți ciorbagi, ca și în perioada otomană șefii districtelor și consilierii acestora, erau numiți de către autoritățile militare ruse. Atribuțiile ciorbagiilor constau în înregistrarea producției agrare, fixarea dijmei pentru fiecare familie și rezolvarea micilor conflicte locale 323. În perioada administrației țariste în Dobrogea au fost puse în circulație
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Dobrogea s-au aflat într-o stare avansată de degradare, urmare directă a desfășurării operațiunilor militare din regiune. Astfel, calea ferată Cernavodă-Constanța era întreruptă în mai multe locuri 324 iar canalele de navigație pe Dunăre erau blocate de epavele vaselor otomane ce fuseseră scufundate de către armata rusă325. În aceste condiții, unii parlamentari români s-au pronunțat deschis împotriva preluării Dobrogei de către România. Astfel, într-o broșură editată în 1878, deputatul C. D. Locusteanu susținea că Dobrogea este: "O țară mlăștinoasă în
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
46 al tratatului de pace de la Berlin, la 21 octombrie 1878 s-a întrunit la Constantinopol, Comisia europeană pentru delimitarea frontierei de sud a Dobrogei 332. Aceasta avea în componență reprezentanți ai: Germaniei, Austro-Ungariei, Franței, Marii Britanii, Italiei, Rusiei și Imperiului Otoman. La cererea comisiei, guvernul român a delegat un grup de ofițeri superiori conduși de către colonelul Ștefan Fălcoianu, pe lângă care s-a aflat și Mihail Pherekyde, membru al Adunării Deputaților, pentru a asista la lucrările comisiei 333. Prima ședință a comisiei
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
provincia fusese atribuită României prin tratatul de pace semnat la Berlin la 1/13 iulie 1878, tratat ce punea capăt războiului din anii 1877-1878 și crizei orientale declanșată în iunie 1875, odată cu revolta creștinilor din Bosnia și Herțegovina împotriva dominației otomane. Capitolul 2 Premise ale integrării Dobrogei în sistemul administrativ românesc II. 1. Trasarea frontierelor sudice și nordice ale Dobrogei Conform prevederilor articolului 19 al tratatului de la San Stefano, semnat la 19 februarie/3 martie 1878 de către generalul rus Nikolai Ignatiev
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
la 19 februarie/3 martie 1878 de către generalul rus Nikolai Ignatiev, membru al Consiliului Imperial, și de către Alexandru Nelidov, Consilier de Stat din partea Rusiei, pe de o parte, și de către Savfet Pașa, ministru al Afacerilor Externe și Saadulah Bei, ministru otoman la Berlin, din partea Imperiului Otoman, în schimbul unei sume de 1,1 milioane ruble din despăgubirea de război de 1,4 milioane de ruble datorată Rusiei, Imperiul Otoman ceda sangeacul Tulcei, adică "districtele (cazas): Kilia, Sulina, Mahmudia, Isaccea, Tulcea, Măcin, Babadag
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
1878 de către generalul rus Nikolai Ignatiev, membru al Consiliului Imperial, și de către Alexandru Nelidov, Consilier de Stat din partea Rusiei, pe de o parte, și de către Savfet Pașa, ministru al Afacerilor Externe și Saadulah Bei, ministru otoman la Berlin, din partea Imperiului Otoman, în schimbul unei sume de 1,1 milioane ruble din despăgubirea de război de 1,4 milioane de ruble datorată Rusiei, Imperiul Otoman ceda sangeacul Tulcei, adică "districtele (cazas): Kilia, Sulina, Mahmudia, Isaccea, Tulcea, Măcin, Babadag, Hârșova, Kustendge și Medgidia, precum și
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]