3,713 matches
-
de scrisori, telegrame, cărți de vizită, iscodeam pe fiecare în parte, mă torturam pentru fiecare, și apoi, după câteva zile, după ce parveneam să citesc pe ultima, redeveneam nenorocit, cu impresia că din nou va trebui să aștept un an. Sau pândeam la fiecare colț de stradă, și toate femeile semănau cu tine, de departe, dar apropiindu-se deveneau străine. - Trebuia să fiu moartă pentru tine! De aceea nu ți-am mai dat nici o veste. - Totuși, când ne-am întîlnit, erai chiar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
care nu exprimau decât nervi, în timp ce Hacik, nenorocit, nu-și mai găsea loc, iar comandantul lua aspecte fantomatice, mereu alta îi era înfățișarea. Pe la ora unu ne-am dus la noi, căci bătea vântul rece, și a, rămas Hacik să pândească și să ne cheme. După alt timp am adormit cu toții pe câte un colț al patului. Pe la patru dimineața m-am trezit, m-am dus la ponton și am găsit pe Hacik, singur de veghe, tremurând în haina lui subțire
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu unul obișnuit, căci . Categoriile lumii sensibile suportă o profundă alterare. Este îndreptățit Nietzsche să spună că unele experiențe scot omul de sub orice măsură, aruncându-l în confruntarea cu o făptură teribilă, monstruoasă. Iar într-o astfel de confruntare nonsensul pândește din ambele părți: (Dincolo de bine și de rău, § 146). Cei doi regi din prima povestire, ca și Abenjacán, vagabondul care s-a voit o vreme stăpân al lumii, fac până la urmă o experiență de acest gen. Ei ajung să întrevadă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
vrut doar el să aibă. Ieri, moartea l-a cuprins de-a pururi Pe hat îngust sub stinsă stea Pe când avutu-și socotea Cu șapte mi de preambuluri. Și-ndată-au năvălit ca hunii Acei ce-n taină l-au pândit, Și tot ce-o viață-a dobândit Pieri-n clipa repeziciunii. 12 iulie 2004 REFLECȚII (CLIX) Tu plângi mocnit ca în trecut, Moldova mea iubită, Că multe rele-ai cunoscut, Uitată pe orbită. * „De când hăul și pârăul” Ratăm șansele pe
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
încât nu se distingea curbura“. Categoriile lumii sensibile suportă o profundă alterare. Este îndreptățit Nietzsche să spună că unele experiențe scot omul de sub orice măsură, aruncândul în confruntarea cu o făptură teribilă, monstruoasă. Iar întro astfel de confrun tare nonsensul pândește din ambele părți: „Cel care se luptă cu monștrii să ia aminte, să nu devină el însuși un mons tru“ (Dincolo de bine și de rău, § 146). Cei doi regi din prima povestire, ca și Abenjacán, vagabondul care sa voit o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
răzbune pe familia mea, și atunci eu... Și acest Balamber l-a întâlnit pe Gualfard? Audbert încuviință energic: — Da, așa e! Și pe urmă... — Și pe urmă?... Pe urmă, a doua zi, războinicii care îl însoțiseră pe Gualfard l-au pândit pe Waldomar și l-au ucis, împreună cu toată escorta lui. Eu... am văzut totul. Un murmur de stupefacție urmă acelor cuvinte. Frediana, care se ridicase din jilțul său și își făcuse loc printre războinicii masivi, veni înaintea lui Audbert. Grimhilde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în mișcări tipică, în general, celui deprins cu mânuirea armelor; alții - nu puțini, într-adevăr - păreau mai mult a fi simpli țărani, animale de rezistență, iar alții dădeau impresia de caricaturi de oameni: slabi și palizi, cu trupul deformat, îi pândeau pe noii-veniți cu priviri neîncrezătoare, atunci când nu erau fățiș ostile. Cei mai mulți purtau haine de țărani, dar nu lipseau pantaloni, tunici și jambiere militare ori hlamide fin țesute, care trebuie să fi îmbrăcat în trecut umeri mai nobili. Nu purtau toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-l pironească cu sulița de perete. Dar David s-a ferit de el, și Saul a lovit cu sulița în perete. David a fugit, și a scăpat noaptea. 11. Saul a trimis niște oameni acasă la David, ca să-l pîndească și să-l omoare dimineața. Dar Mical, nevasta lui David, i-a dat de știre și i-a zis: "Dacă nu fugi în noaptea aceasta, mîine vei fi omorît." 12. Ea l-a coborît pe fereastră, și David a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
nu seamănă cu cele cuprinse îndeobște în formula "ten years later", prin care filmele americane înfățișează șocul schimbărilor, metamorfoze surprinzătoare ori cataclisme, vindecări miraculoase ș.a.m.d. Andrei Oișteanu nu mai este demult un "tânăr autor care promite" sau care pândește o colaborare la reviste precum Ethnologica sau Revista de Istorie și Teorie Literară, ci moderează colocvii la Grupul pentru Dialog Social cu candidați la președinția țării, este premiat în România și Israel pentru cuprinzătoarele sale studii dedicate imaginii evreului în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
la dureri. Aceeași slăbiciune o speculase și la vânarea cerbilor. Primăvara, cu o cochilie uriașă, imita boncălăitul cerbilor în rut. Ca și licornul, cerbul, înnebunit de dorință, alerga prin pădure în căutarea dragostei, dar moartea era cea care îl întâmpina. Pândise, în ținuturile Cirenaicei, Basiliscul, a cărui suflare usucă iarba și copacii, iar privirea îi e atât de otrăvită că omoară pe loc omul sau dihania și numai oglinda, ce-i întoarce ocheada înveninată, îi poate veni de hac. Vânase păsări
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
energie neașteptată îl anima și o curiozitate nouă îi mâna pașii și gândurile. Soarele se înălțase deja și decorul începea să se schimbe. Câteva șure de fân, o moară de vânt cu aripile înțepenite și câțiva flăcăi cu nădragii suflecați, pândind printre pietrele lucioase, în apa puțină a râului, pești argintii cu trupuri șerpești. Urbea nu putea fi prea departe. Cărarea se lățise și era brăzdată de riduri adânci, lăsate de roți de căruță. Gușteri cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
apa puțină a râului, pești argintii cu trupuri șerpești. Urbea nu putea fi prea departe. Cărarea se lățise și era brăzdată de riduri adânci, lăsate de roți de căruță. Gușteri cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării. Trecuse de mult de poarta cetății, fără să fi băgat de seamă. Ulițele erau ticsite de oameni în haine curate de sărbătoare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un medalion conținând o inimă de liliac, un ochi de găină neagră și un creier de broască râioasă. Umbla vorba că a prins o dată un pui de năpârcă și l-a băgat într-o cușcă închisă cu lacăt. Apoi a pândit să vadă de unde a luat șerpoaica-mamă iarba fiarelor să-și scape puiul. Și-a crestat buricele degetelor și și-a băgat pe sub piele iarbă dintr aceea, de săreau toate zăvoarele de îndată ce le atingea cu mâna. Nu-și arăta nimănui prețiosul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de lilieci care se izbeau de case și copaci, fiindu-le dereglat simțul de orientare în spațiu. Din timp în timp, câte un poteraș, care pierdea la sorți trăgând paiul cel scurt, își apropia cu precauție urechea de gura tâlharului, pândindu-i ultima suflare. Dacă își încorda atenția, putea să audă un vâjâit spiralat, un vârtej marin, un vuiet stins și îndepărtat, ca atunci când închizându-ți ochii îți lași urechea sărutată de gura sidefată și netedă a unei cochilii. Zlota își
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
rămâne impresionantă alăturarea de tablouri cu peisaje realiste (drumul spre iarmaroc și iarmarocul), tablouri stilizate mirific (schitul din peșteră) și fantastic gotic (castelul grafului Augenstein). Iată, în stil realist: "Gușterii cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării". Sau, în bogăția amețitoare de culori ale iarmarocului: "Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște". Cel mai reușit capitol îmi pare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
subiectul) un filon exploatat pe tradiția Mateiu Caragiale, Panait Istrati, Pavel Chihaia (cel din Blocada) ș.a.m.d. Finalul povestirii rămâne deschis. în loc a-i da câștig de cauză unuia dintre "oponenți" (este ideea vehicul", care menține curiozitatea cititorului adeziune pândită concomitent de insatisfacția soluției așteptate), autorul induce o incertitudine esențială pentru construcția epică: astfel nu vom mai avea siguranță dacă am urmărit efectiv o dispută între două persoane sau numai frământările aceleiași conștiințe dedublate, un binom reductibil la unu. Ni
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
acel consiliu venețian urmărea viața privată a cetățenilor venețieni, apoi am început și noi să căutăm a descoperi ce se petrece prin familii. Începusem un adevărat "spionaj". Și, în avântul nostru, aveam un curaj nebunesc. Intram prin străzi, prin antrete, pândeam pe la geamuri! Era un fel de nebunie - dar urmăream infamiile și nedreptățile, în numele justiției! Odată am făcut o adevărată descoperire. Am văzut, pe un geam, cum o doamnă, una din cele mai frumoase din Roman, a intrat plângând într-o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
patru ani, îmbrăcată ca și mama ei, miniatura de țărancă are ochii negri, strălucitori ca două mărgele de cocs, și se lipește de oameni ca o pisică. Iubirea de copii, la Adela, este în adevăr o pasiune. Prin sat îi pândește, parcă ar voi să-i fure, se aruncă asupra lor, îi ia în brațe, îi sperie uneori cu dezmierdările ei vijelioase, le dă bani, le dă bomboane, care nu lipsesc pentru acest scop niciodată din săcușorul ei... Mutra mea, cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
bea apă, strecura sub perna consoartei sale câte un topor mânjit cu sânge și o mulțime de pene lipite de ascuțișul lui... Sau ungea clanțele de la uși cu vaselină, cu borhot sau chiar excremente, după care se culca la loc, pândind cu urechea, cum cei ai casei, buimăciți de somn, se sculau unul câte unul, mai Întâi babulea, apoi mama ei, Fevronia, și, În sfârșit, Mașa, lipăind cu picioarele goale prin casă, Înainte de a se duce spre toaleta așezată tocmai hăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
obligații...Cu aceeași mașină făcu cale Întoarsă unde șoferul Îl debarcă la locuința Carlei. Intră În casă cu evidentă precauție În așa fel ca fata să nu fie trezită, lungindu-se pe recamierul din sufragerie, unde adormi imediat. X MOARTEA PÂNDEȘTE DIN UMBRĂ Adoua zi, Tony Pavone se sculă cu noaptea Încap; Îi era Încă somn dar, avea atâtea treburi de rezolvat Încât nu-și putea permite să atârne prea mult În așternut. Atunci când se Întâmpla ca sâmbătă noaptea să rămână
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Șantierului mai comandă un rând, Tony Pavone se simți obligat să comande și el repetir, În timp ce tartorul Îl politiza de felul cum va trebui să decurgă activitatea lui În zilele următoare.Paharele golindu-se prea repede,ospătarul fu nevoit să pândească momentul când urma să primească poruncă de-a repeta de fiecare dată comanda. Însfârșit, Șeful Șantierului ceru nota de plată.Suficient de bine dispus, acesta făcu ochii mari, agitându-se. „Prietene, nu văd eu bine ori ai Încurcat borcanele.Șase sute
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
până ce acesta va reveni unde Îi era locul. Atena era o fată extrem de frumoasă și, molipsitor de comunicativă. Atât Șeful Șantierului, Gică Popescu Șeful Contabil, tehnicienii grupului de șantiere, precum și unele persoane din Centrală cu funcții Înalte Îi dădeau târcoale, pândind momentul când Îi va putea vorbi confidențial. Mai erau unii beneficiari de lucrări, furnizori de materiale, nu mai punem la socoteală șoferii care o asaltau oferindu-i serviciile lor, ne putem creia o imagine dincolo de orice Închipuire a agitației, a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Însoțit de o armată de reporteri ziariști, televiziune, atașați diplomatic, securiști și agitatori mincinoși, efectua așa zisele „ vizite de lucru” prin piețele Capitalei unde produsele vegetale și animale era expuse demonstrativ Într-o abudență aproape incredibilă. Locuitorii acestei țări flămânzi, pândeau momentul când cortegiul prezidențial se Îndrepta către alte piețe ale orașului, se năpusteau să facă cumpărături, acum era momentul. Dar, totală deziluzie...! Toate produsele alimentare dispăruse ca prin vrăjitorie...! Exponatele erau ridicate cu maximă rapiditate și afișate estetic la următoarea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu tabla de șah desfăcută iar eu jucând teatru pentru ai-i câștig bunăvoința, pierdeam partidele una după cealaltă,făcându-l să jubileze și, sperând să scap fără urmări disciplinare În interiorul unității...! Sosise momentul să solicit permisia bine meritată și pândeam momentul când Îl pot găsi În toane bune - permanent era nervos iar unii angajați militari din depărtare schimba direcția mersului ocolindu-l - și, amânam de pe o zi pe cealaltă când, Într-o mohorâtă zi de noiembrie a anului 1952, “Lovitură
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
depărtare. Avea să facă orice era nevoie ca să-o protejeze pe ea și pe Andy, inclusiv să abandoneze cabana și s-o apuce direct prin râu. Bărbatul nu-i spusese nici de puma pe care-o împușcase după ce animalul le pândise cabana vreme de trei nopți. Și nici că fusese la un pas să plece. Nu voia ca Pearl să-și facă griji. Pearl îl pescuise deja din râu. Făcuse deja destul pentru el. * * * Alice a fost prima la rând ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]