1,924 matches
-
cap că ar fi fost vorba despre un control cu interes exclusiv medical. Sentimentul de a fi dus la abator era mai puternic decât orice preocupare de a-și confirma starea de sănătate și aptitudinea de a putea planta în pântece viitorul țării. Prezumția de vinovăție, de preacurvie prezida aceste controale, transformând relația medic-pacient într-una de victimă-călău. Numărul fetelor „deflorate“ - cuvânt suav, care, în gura lui taică-meu, un afemeiat cronic, suna îngrozitor de libidinos - oferea partidului un rezultat estimativ al
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
vorbești urît“. Prin urmare, „cu respect“ este „cu respect“ și nimic altceva./ și mai cu respect l-am privit însă pe Soare. Tipul ne-a povestit că i-au murit soția și copilul. și nu oricum : soția cu copilul în pîntece. Că a fost un om terminat, că a și încercat să se sinucidă (și ne-a arătat, ca probă, o cicatrice la încheietura mîinii), că, în orice caz, acum mai trăiește doar în virtutea inerției. Groaznic ! Așa de tînăr și să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
afla, a vrut să pună în scenă o situație literară. Adică să joace rolul lui Iago. Bineînțeles, nu și-a dez văluit nimănui intențiile. Stătea la țuici cu taică-meu și, pe lîngă treaba cu nevasta moartă cu pruncul în pîntece, îl prelucra cu sistem și răbdare în privința Svetlanei, povestindu-i tot felul de orori. Apoi venea la noi și ne spunea : „Ia uite ce-au zis ai tăi...“. Rezultatul a fost că taică-meu, îngrozit de ce femeie ordinară îi adusesem
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
opri ! „Piff ! Piff ! Piff !“ în curînd, zăgazurile aveau să fie spulberate și șuvoaiele vor mătura totul în cale. Curînd, foarte curînd. Simți o arsură puternică, de parcă barosul se trans for mase într-un fier înroșit și i se îndesa în pîntece. Îl trezi un urlet neomenesc. Era al lui. Deasupra, încă lecată pe el, nevastă-sa plină de sînge și cu un brici în mînă. Îi flutură, triumfătoare, o bucată de carne prin fața ochilor și apoi o aruncă peste umăr, pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
macine pe Dumitru Dascălu: unde a greșit? Dar oare a greșit cu adevărat? Drum anevoios Primul sentiment care înmugurește și înflorește în sufletul inocent al oricărui copil este cel al dragostei față de mamă, față de cea care l a purtat în pântece, l-a adus pe lume, l-a hrănit și ocrotit, l-a învăluit cu dragostea ei totală și neprecupețită, l-a crescut și i-a dat aripi pentru a porni, cu proprile puteri, în lupta cu viața. Fiind cel mai
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
este că sfântul înger Gabriel, salutând-o pe Stăpâna noastră, îi vestește zămislirea lui Cristos, Domnul nostru (Și, intrând îngerul acolo unde era Maria, a salutat-o spunându-i: „Dumnezeu să te mântuiască, cea plină de har2, vei zămisli în pântece și vei naște un Fiu”). 2. Al doilea: îngerul întărește ceea ce i-a spus Stăpânei noastre, vestindu-i zămislirea sfântului Ioan Botezătorul („Și iată că Elisabeta, ruda ta, a zămislit un fiu la bătrânețea sa” ). 3. Al treilea: Stăpâna noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
sale, a simțit prezența Stăpânei noastre (Când a auzit Elisabeta salutarea Stăpânei noastre, pruncul a săltat în pântecul ei și Elisabeta, plină de Duhul Sfânt, a strigat cu glas mare, zicând: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău”). 2. Al doilea. Stăpâna noastră cântă cântarea, zicând: („Mărește sufletul meu pe Domnul”). 3. Al treilea. (Maria a rămas cu Elisabeta ca la trei luni, apoi s-a întors la casa ei.) 264. DESPRE NAȘTEREA LUI CRISTOS, DOMNUL NOSTRU
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
utilaje grele, înțepenite, dezmembrate, mâncate de rugina, care cu ani în urmă, erau buldozere, basculante, excavatoare. Ajungem pe marginea superioară a zonei de exploatare. Privirile aleargă nesătule, pentru a cuprinde totul. Sub noi se deschide un uriaș amfiteatru, săpat în pântecele muntelui sub formă de trepte, fiecare având 15 metri înălțime. Până jos, pe fundul excavației, sunt aproape 300 de metri. Domină culorile galben, gri, albăstrui și cel mai mult ruginiul, în funcție de caracteristicile rocilor și minereurilor expuse la lumina zilei în
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
faptele sale, mai ales în situația asta: despărțite, de doi ani încoace. Scumpa mea, dulcea mea copilă mult iubită, le-am mai spus și că, orice ai face, n-am să te reneg niciodată și că ai să rămâi odrasla pântecelui meu, a sângelui meu, a creierului meu, a inimii mele: copilul visat. Nici lașitate, nici „salamalec“, nici înjosire ca să-mi scap pielea. Strivită fizic, dar cu fruntea sus, cu capul sus. Și așa are să fie până la sfârșit, sper. Îmi pare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
decât 5. [...] Așadar, luni, la ora 3, tot la liceul de băieți, despre care ți-am mai vorbit, unde a avut loc verificarea. Peste 100 de verificați în sală. Las la o parte emoția ascuțită pe care o simțeam în pântece, greutatea ficatului care-mi trăgea tot corpul spre dreapta și zbuciumul ce-mi întețea bătăile inimii și pulsul, de parcă ar fi fost lovituri de ciocan. În sfârșit, chiar la urmă, numele meu: „Exclusă din partid, din cauza originii ei moșierești și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tent, zac mereu în mine, faptul că le-am exacerbat m-a obosit, m-a întristat, m-a îmbătrânit cu o sută de ani. Oare am să te regăsesc peste 100 de ani? Am să te mai port o dată în pântece? Oare când, într-un alt timp, te-am mai purtat, de mă chinuie amintirea asta ca și cum mi-ai fi aparținut de-a lungul unei veșnicii, în diferite epoci? Noapte bună, scumpa mea Nemesis. Într-o zi va trebui să răzbuni
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
176, p. 1873)"/>. Aspida apare cu aceeași simbolistică Într-un psalm În care Dumnezeu este invocat pentru a-i judeca și pedepsi pe cei păcătoși și nelegiuiți : „Cei fără de lege Își greșesc cărarea de la naștere, iar cei mincinoși rătăcesc din pântecele maicii lor. Veninul lor este ca veninul șarpelui ; ei sunt ca o aspidă surdă care-și astupă urechile, și care nu aude glasul vrăjitorului, glasul descântătorului dibaci” (Psalmul 58, 4-6). „Glasul descântătorului dibaci” rămânând, În acest caz, inoperant, adevărul trebuia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
1". Mai marii armatei și potentații politici au scăpat, bineînțeles, cu fața curată. În fața instanței au compărut doar oamenii din eșalonul doi al afacerii: gen. mr. Valeriu Ursu (directorul general al regiei Romtehnica), col.(r) Teodor Bălan, col.(r) Ion Pântece și maistrul militar Ion Mândruța, condamnați, cu suspendare, în 1997 Faptul că la comanda armatei se găsea gen. Nicolae Spiroiu - un agreat, pe atunci, al PDSR - iar gen.mr. Florentin Popa de la "Direcția de Înzestrare a Armatei" (implicat în afacerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
pământurile lui Costache, copiilor lor; „Nu mamă, pământul de pe coastă nu-l dau înapoi nici în ruptul capului, tata cică a jurat strâmb pentru el, e păcatul lui, asta este”. „Ești sămânță afurisită, pe care am purtat-o eu în pântece. Nu pot să mor neîmpăcată cu păcatul aista în cârcă” a spus Marița. „Lasă, mamă, eu Gheorghe am să-ți împlinesc voia, am să-i dau mătușii Maria și pământul din luncă și cel de la Poarta Lipovei, cele 28 de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mai împartă? Când va socoti el, cu vântul în pânze vei pluti spre "Pământul făgăduinței". Dee Domnul să fie bine, oftează Maria și-și face cruce. Alexandre, să ai milă de Isac. Iartă-l. Nu uita că ne-a zămislit pântecele aceleiași mame. Nu fi un Cain pentru Abel... Mangopul! Mangopul! Ard de nerăbdare să-l cuceresc! strigă Alexandru ca un posedat. Alexandre, îmi place inima ta înflăcărată, îi stâmpără Țamblac avântul eroic punându-i mâna pe umăr. Totuși, puțină măsură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
plâns!... Lasă, zice el cu năduf, o să i se tragă din aiasta: l-am blăstămat! Am dat acatiste pe la biserici: "Să-l trăznească Dumnezău pe ăla de-l știu eu!"... I-am pus și lumânări întoarse, hohotește el jucându-și pântecele revărsat peste brăcinar și hârâind din adânc o flegmă groasă o stupește între morminte, grijuliu să nu-și găsească pricină cu strigoiul mortului. Alexa îl consolează: Răbdărică, boier Cupcici, răbdărică... Până ți se tămăduiește pielița curului, o să ți se plinească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Isaia, schimonosit de ură, se zbate, izbucnește într-un hohot isteric: "Salcia"!!! Ai milă!!! urlă Negrilă. Sora se prăbușește la picioarele fratelui, îl imploră cu disperare: Frățioare!!... Măria ta!! În numele Sfintei Fecioare, al maichii noastre ce ne-a purtat în pântece, al pruncilor!... Nu-l osândi la batjocură! Dă-mi-l să-l îngrop creștinește!... Ca pe Dumnezeu te rog!! Ștefan o ridică, o îmbrățișează: Surioară... Rău îmi pare... De-aș vrea și n-aș putea... Există o sfântă dreptate. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ar fi fost și mai mare dacă în fund o improvizație de scânduri nu ar fi smuls din ea un spațiu pentru ca un alt apartament (cel din colț) să aibă și el puțină pivniță. Prin două ferestruici aruncam, toamna, în pântecele ei lemnele și cărbunii pe care, când transportul în sfârșit sosea, căruțașul le descărca nepăsător, le lăsa, mai bine zis, să se reverse pe trotuarul din fața casei. Era un sport agreabil să azvârli, pur și simplu, în pivniță, la întâmplare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sângele-i dă năvală la inimă, care-ncepe să zvâcnească de coaste... E pierdut!... Părul i se zbârlește pe coamă. Un fior îl fulgeră de-a lungul prin șira spinării și-i încovrigă coada de-a-ndăratele până-i înfige vârful în pântece... Ochii tulburi caută încotrova un punct de scăpare, dar abia se pune problema în mintea aiurită, și o piatră l-a izbit peste bot, alta la o încheietură, un lemn peste șale și altele plouă... El își iese acum din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pline de foc, câmp de care, se pare, e extrem de interesată chiar Providența. Soarele urcă și cu el și secreta mea speranță de a nu pierde sentimentul iubirii, cel pe care-l simt că mă taie ca un cuțit în pântece, un ciudat harakiri fără sânge și vărsare de intestine; ceva ca o emoție puternică la vederea unor oameni necunoscuți pe care doream din suflet să-i cunosc, să le aud vocea, să le văd buzele când formează anumite cuvinte de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Pace fără condiții”. Apoi a povestit despre nașterile celor patru copii: David s-a născut în mașină. Toate nașterile au fost ușoare și fericite, ca și cum ar fi fost privilegiată în tot. Despre Erica (la cadette) a spus că dansa în pântecele ei când punea muzică! Despre rolul de mamă: a avut mereu pe cineva care se ocupa de copii, ea nesuportând prezența unui copil mai mult de două ore. „Après tout, je suis un écrivain”, spunea ea în mod natural. Nu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a tuturor „majorilor”, copii de 22-23 de ani care-ți spuneau „mă” și „tu” numai pentru că aveau o tresă de sublocotenent pe umăr, deși „tu” fuseseși student și-ți făceai stagiul militar pe când îl purta pe el maică-sa în pântece, amenințarea aproape zilnică cu tunsul părului - deși toată lumea știe că păduchii tifosului exantematic nu se împacă deloc cu chica omului -, și atâtea altele pe care mi-e silă și să le mai amintesc! Cinci luni încheiate a durat acest calvar
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
importante în istoria țării. Lângă Buciumenii întăriți de Alexandru cel Bun popii Iuga, bunicul celui mai înverșunat dușman al lui Ștefan cel Mare care a fost logofătul Mihu, se întemeiază o altă vatră devenită cu timpul târg: Folticenii lui Stan Pântece. Destinul acestuia avea să fie deosebit de al celorlalte târguri care vor rămâne centre mai degrabă economice și comerciale. Imponderabile împrejurări vor face din Fălticeni un oraș al culturii, care va dărui țării oameni însemnați. În prima jumătate a secolului nouăsprezece
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
în sentimentalitatea vaporoasă, în exaltare, în reverie, în viziunea ossianescă a naturii. Cuprins de un wertherianism tardiv, eroul citește, în poze melancolice, la umbra fagilor, rătăcește călare în munți, se zbate de durere "ca o hiară sălbatecă care poartă în pântece săgeata vînătorului" și când aude că Zoe se va căsători cu un altul, leșină. Pentru această erotică, scriitorul creează un decor antideluvian, teribil, localizat la Dîmbo-vicioara. Nu lipsesc gesturile zgomotoase. Fulger se înfățișează în fața iubitei trădătoare și cu o zâmbire
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o toartă, având capacitatea de 4 8 litri și cu două torți, de 6-12 litri; borcane, chiupuri pântecoase, de 8-2+ de litri; tortare oale de transportat mâncarea la câmp, cu corp rotunjit și toartă transversală, arcuită deasupra gurii; ulcioare, cu pântecele bombat și gâtul lung; gâtlane(lăptare); căni de diferite mărimi, cu partea inferioară pântecoasă, gâtul evazat, gura bilobată, toarta arcuită, prinsă de gât și de pântece; străchini și străchinoaie de formă tronconică; ghiceve pentru flori, fierbători pentru vin, precum și olane
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]