1,833 matches
-
Pippidi 58) Având ca scop principal apărarea teritorială, dar și slabe forțe armate și necăpătând decât rareori ajutor extern (Papacostea 7-277), voievozii români, la limită, nu au evitat să transforme în temă politică vulnerabilitatea, statutul de margine expusă presiunilor imperiului "păgân", și să contextualizeze valoarea militantă a moștenirii creștine bizantine, precum și imaginea ei23. Această temă politico-religioasă centrală a lăsat totală libertate domnitorului în a-și impune autocrația prin vocabular politic, coduri ceremoniale și scenografie de inspirație constantinopolitană, apărând ca un "uns
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de întemeietor de lumi "normale". Sitaute între cult și folcloric, imaginarul cărților populare își asigură aderența la stratul cultural "minor" prin schemele narative mitizante și prin fabulosul și rolurile specifice basmului; pe de altă parte, elementul creștin suprapus peste cel păgân adaptează materia narativă la exigențele unei lumi guvernate de ortodoxia "înaltă", sub imperiul pattern-ului biblic. Ca proiecție în fantastic, compensatorie față de imaginarul regalității misogine (sub influența bisericii), cărțile populare ar fi trebuit să aibă ca subiect mai degrabă o
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
timpului nostru, noi purtăm arca libertăților lumii. Cu 70 de ani În urmă, am scăpat din sclavie și, În afară de primul drept din naștere - am Îmbrățișat un continent al Pământului -, Domnul ne-a dat nouă, ca moștenire viitoare, vastele domenii ale păgânilor politici, care vor veni și se vor așeza În umbra arcei noastre, fără vărsare de sânge. Dumnezeu a predestinat, iar omenirea așteaptă mult de la rasa noastră, simțim lucruri mărețe În sufletele noastre.7 Mulți americani continuă să se vadă drept
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Gheorghe Ștefan (1653-1658) și-a îndreptat privirile către Rusia și în 1656 „s-a parafat primul tratat” între cele două state. Ne reține atenția art. 4, care se referea la regiunea Bugeacului și la cetățile răpite Moldovei și trecute la „păgâni”. Țarul Alexei Mihailovici urma să-și ajute aliatul ca «cetățile acelea... să fie iarăși hotarul țării noastre și în stăpânirea noastră (a Moldovei - n. ns.), precum au fost dintru început la domnii vechi, înainte de a le fi luat turcii». Împrejurările
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
evitat. Deși a căzut în păcat, omul nu a pierdut total legatura cu Dumnezeu, de aceea era capabil de săvârșirea unor fapte morale și înainte de venirea lui Hristos. Valorile morale au existat și înainte de apariția creștinismului. Conform legii naturale, și păgânii făceau « din fire » cele ale legii (Rom.2,14-16). Scopul pentru care acestea se practicau era mai ales reglementarea relațiilor între semeni, prin care să se asigure conviețuirea pașnică pe un anumit teritoriu. Creștinismul aduce un nou scop al practicii
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
Își au Încă un rol Însemnat În practicile religioase curente. Am prezentat În altă parte cum cele trei momente esențiale ale vieții umane (naștere, căsătorie, moarte) au stat la baza practicării unui ritual dublu, cel creștin (sau musulman) și cel păgân, anterior ambelor religii (Stahl, 1996; vezi și „La naissance, le mariage et la mort, rituels païens, rituels chrétiens”, 2002). Refuzul ierarhiei religioase de a lua În considerare realitatea socială a condus la situații care uneori țin de absurd. Trimisesem spre
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a încetat lucrarea ei și a lucrat voința Stăpânului. O, har netâlcuit!” (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 25-26) „Pentru că nici păgânii, nici iudeii, nici ereticii nu credeau că Dumnezeu a născut pe Cuvântul fără sămânță și fără pătimire, de asta, când Se naște azi din trup pătimitor, a păstrat nepătimitor trupul cel pătimitor, ca să arate că, după cum atunci când S-a născut
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
persecutați pentru că nu au dorit să se lepede de Hristos și să jertfească zeilor. Sub masca idolilor și a zeilor păgâni, se ascundeau de fapt demonii, care aveau dorința ca oamenii să se închine lor, nu lui Dumnezeu. Demonii comunicau păgânilor prin oracole să ucidă pe creștini. Persecuțiile împotriva creștinilor au atins cote înalte în primele trei secole creștine. Dintre acestea, care au dat Bisericii peste zece milioane de martiri, câteva dintre ele au fost cele mai sângeroase: persecuția lui Deciu
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Cel viu și să slujească demonilor pierzători, oferindu-le bunurile lor. Însă, aceștia din urmă erau convinși de faptul că nu li se dădea, pe cât li se lua și nu puteau fi păcăliți atât de lesne. De aceea urau darurile păgânilor, pricinuitoare de pierzanie, neprimind o cinste care este mama necinstei veșnice. Li se dădeau averi trecătoare și o slavă care iute se veștejește. Erau făcuți cunoscuți împăratului pământesc, ca să fie înstrăinați de adevăratul Împărat. Dar ei disprețuiau întreaga lume, aceasta
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
un sens și devine mântuitoare. Marea bucurie a martirilor, departe de a se înrădăcina ca o căutare nesănătoasă a suferinței și a morții, își are obârșia în forța nădejdii lor, și,mai mult decât atât, în comuniunea lor cu Hristos. Păgânii identifică nădejdea creștinilor în înviere cu inima mesajului creștin, și de aceea se înverșunează atât de mult împotriva trupurilor martirilor<footnote Élise-Marie Pinchon, „Bucuria la martirii din secolul al II-lea”, traducere de Simona Goicu, în rev. Altarul Banatului, Anul
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
8. footnote>. Pentru a întări această mărturisire avem destule mărturii și din primele secole. Astfel, Sfântul Ambrozie al Milanului, în scrisoarea a XXI-a, scrie despre Sfântul Apostol Petru care, pe când semăna în popor învățăturile lui Dumnezeu, a întărâtat sufletele păgânilor, care au început să-l caute. Dar sufletele creștine l-au rugat să se retragă pentru câtva vreme. Și deși era dornic să pătimească, a fost înduplecat în fața rugăminților poporului. Căci era rugat să mai aștepte, pentru a învăța și
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
o bună mărturisire (I Tim. 6, 13)”<footnote Ibidem, cartea a cincea, I, 29-30, p. 185. footnote>. În Istoria bisericească, Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului ne aduce în atenție martiriul Sfântului Teodor și lucrurile minunate și înfricoșătoare petrecute cu dânsul. Împăratul păgân Iulian Apostatul a poruncit ca Teodor să fie scos din închisoare. Acesta era numele acelui tânăr luptător curajos pentru Adevăr. Pe acesta unii l-au întrebat dacă a simțit durere, când a îndurat torturi cu înțepături foarte crude. El însă
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
În gândirea lumii romane, fiii lui Dumnezeu, eroii și salvatorii nu mor pe cruce. În acel timp, moartea lui Isus nu putea fi privită cu sentimentalism și, cu siguranță, nici crucea, un simbol îngrozitor în antichitatea romană. Pentru iudei și păgâni deopotrivă, nu era nicidecum clar în ce măsură toate acestea puteau fi numite „vestea cea bună” (semnificația cuvântului „evanghelie”). Dacă Isus nu a fost executat, dacă nu ar fi fost răstignit, de ce să se fi inventat o istorie absurdă? Nu, moartea lui
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
pentru toate neamurile?» Dar voi ați făcut-o peștera tâlharilor” (Mc 11,17). Prima parte a acestui verset citează din Is 56,7, care face parte dintr-un oracol care înaintează cu privirea în timp spre ziua când toate popoarele, păgânii și iudeii ce locuiesc departe de țară, vor veni la Ierusalim și vor fi bineveniți. Toate popoarele îl vor adora pe Dumnezeul lui Israel; darurile lor vor fi primite, iar rugăciunile lor ascultate. Acest oracol nu spunea ceva nou iudeilor
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
apare întrebarea cu privire la conspirația națiunilor împotriva Domnului și a Unsului său. În rugăciune, apostolii mărturisesc: „Căci, într-adevăr, împotriva slujitorului tău sfânt, Isus, pe care tu l-ai uns, s-au adunat în cetatea aceasta Irod și Ponțiu Pilat, împreună cu păgânii și popoarele lui Israel” (Fap 4,27). Această temă are ecou într-o predică atribuită lui Paul: „Deși nu au găsit în el nici un motiv de condamnare la moarte, i-au cerut lui Pilat să-l ucidă” (Fap 13,28
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
mai sălășluiască în mijlocul lor și nu va mai locui împreună cu ei nici un om știutor de răutate [...] și va curăți Ierusalimul întru sfințenie ca la început. (vv. 4, 22, 24, 26, 27, 30). Isus însă nu a ieșit învingător asupra romanilor, păgânii nu au fost alungați, domnia lui s-a terminat înainte de a începe. În locul întronării, sfârșitul său a fost răstignirea; și, după cum am notat deja, răstignirea era forma cea mai umilitoare de execuție, rezervată sclavilor și celor mai periculoși criminali. Pentru
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
rău poporului său, să-l atârni de copac înainte să moară. Pe baza mărturiei a doi martori, va fi dat la moarte, și ei înșiși să-l spânzure de copac. Dacă cineva a comis o crimă capitală și fuge la păgâni, blestemându-și poporul și pe fiii lui Israel, și pe el să-l spânzuri de copac până la moarte. Dar să nu lași trupurile lor să rămână atârnate de copac peste noapte; le vei îngropa chiar în acea zi. Într-adevăr
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
care privesc pietatea (în special, așa cum o exemplifică Tobit), impuritatea cadavrului și evitarea pângăririi țării, sugerează clar că, în împrejurări obișnuite (adică în timp de pace), niciun cadavru n-ar trebui să rămână neîngropat, fie că vorba de evreu sau păgân, de nevinovat sau vinovat. Toți trebuiau îngropați. E foarte interesant că unele tradiții analizate anterior ar putea avea o legătură directă cu mediul sacerdotal, sau chiar ar putea fi rodul său (ca în scrierile de la Qumran). Dacă este așa, atunci
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Luca însă ne precizează că Isus a înviat abia duminică. Prin urmare, „paradisul” se referă obligatoriu la un loc sau o stare de fericire deplină în așteptarea învierii trupești. Limbajul „învierii” în lumea antică Lumea păgână nega învierea, deși mulți păgâni credeau în tot felul de teorii despre viața de după moarte. Unicul lucru de care erau siguri că nu se putea întâmpla era că nimeni, după moarte, nu se mai putea întoarce la viața trupească. Există în mitologia greacă o povestire
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
concluzie după citirea difuză, pentru prima dată, a relatărilor evangheliilor. Trăsăturile creștinismului de la început cu privire la înviere Așadar, dacă luăm în considerare creștinătatea de la început și trecem pe aceeași hartă credințele paleocreștine despre viața de după moarte și înviere, împreună cu credințele vechilor păgâni și ale evreilor antici, găsim câteva lucruri interesante. Credințele despre viața de după moarte sunt, evident, unul din cele mai conservatoare lucruri într-o cultură. Lumea își poate schimba părerea despre alte aspecte ale credinței, dar în convingerile despre moarte (inclusiv
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
altul, toate argumentele se prăbușesc. Același lucru este valabil pentru operele creștine scrise ulterior Noului Testament. Să analizăm, pentru moment, ce s-a întâmplat în anul 177. În sudul Franței, martirii din Lyon au fost uciși în primul rând pentru că păgânii nu mai suportau să-i asculte vorbind despre înviere. Când creștinii erau arși până la moarte, păgânii declarau că le-au ars trupurile și apoi au împrăștiat cenușa în râu, ca să fie siguri că nu vor mai învia. Învierea a devenit
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Să analizăm, pentru moment, ce s-a întâmplat în anul 177. În sudul Franței, martirii din Lyon au fost uciși în primul rând pentru că păgânii nu mai suportau să-i asculte vorbind despre înviere. Când creștinii erau arși până la moarte, păgânii declarau că le-au ars trupurile și apoi au împrăștiat cenușa în râu, ca să fie siguri că nu vor mai învia. Învierea a devenit o chestiune crucială și vitală, fiind unul dintre motivele cheie pentru care biserica era cunoscută și
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
și l-au ucis. Cu siguranță nu era Mesia. Toți știu că misiunea lui Mesia este să-i învingă pe dușmanii păgâni, să reconstruiască templul și să aducă dreptatea lui Dumnezeu pe pământ. În schimb, el a fost înfrânt de păgâni; templul e dărâmat; dreptatea lui Dumnezeu nu mai vede niciunde. Tot ce mai avem e dreptatea romanilor... mulțumim frumos!”. Mergând mai departe cu imaginația, primul ar răspunde: „O, nu! Vezi, eu cred că Simon a înviat din morți”. Probabil, ceilalți
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în derâdere. M-am gândit că, dată fiind impietatea vieții mele trecute, aș fi putut să exclam ca și marinarul dintr-o povestire de Voltaire: „De patru ori am călcat pe crucifix în patru călătorii în Japonia!” M-am numit păgân, idolatru. Totuși, ironiile acelea nu au întrerupt vagul murmur interior pe care îl deslușisem în adâncul sufletului meu. Tonul lui avea ceva copilăresc. Parcă i-aș fi propus un târg interlocutorului meu anonim: să mai trăiesc doar douăzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
YHWH, poate fi în mod evident unificat, în ciuda unor diferențieri interne” (p. 10). Față de YHWH, ’elohm (autorul îl ortografiază cu litera mică) reprezintă totdeauna un predicat. Aparține sferei umane, e ambiguu întrucât desemnează și dumnezeirea unică și pe zeii păgânilor, e plin de tot imaginarul religios al omului și are nevoie să fie purificat de toate percepțiile nepotrivite și să fie pus în legătură cu subiectul YHWH spre a-și dobândi întregul sens de care e capabil. Numai YHWH poate face aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]