6,259 matches
-
Acasă > Cultural > Artistic > PARFUMUL PĂPUȘILOR DE PORȚELAN 74-75 (SFÎRȘIT Autor: Ioan Lila Publicat în: Ediția nr. 549 din 02 iulie 2012 Toate Articolele Autorului 74 HAPPY END Scenă clasică pentru tejghea: Un ceai pentru sentimentele gingașe! Ba pe mă-ta! Lichiorul duhnea a sirop de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 74-75 (SFIRSIT de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356726_a_358055]
-
trebuiau să se convingă de un singur adevăr, si asta psihopat și limitat de sinergia faptelor! Și, acuma, în fine, sfîrșitul! Iar difuzorul continuă să se lamenteze: “La femei, precum la mare, te îneci între vapoare!” SFÎRȘIT Referință Bibliografica: PARFUMUL PĂPUȘILOR DE PORȚELAN 74-75 (SFÎRȘIT / Ioan Lila : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 549, Anul ÎI, 02 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ioan Lila : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 74-75 (SFIRSIT de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356726_a_358055]
-
în: Ediția nr. 295 din 22 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului PERLE DE CEARA Există undeva, pe cerul imens, o superstea gigantică, Eta Carina, despre care nu aveam habar pînă mai ieri. Mai strălucitoare și mai pură decît ametistul. Parfumul păpușilor din porțelan, pietrele prețioase, bestiarul, vibrația de moment, păcatul norilor, nuferii de zăpadă, trandafirii sufletului, infinitul plus un pic ... CrisLi se întrece pre sine ... poezia lumii, esența lucrurilor, inefabilul simțurilor, nuferii cu aripi de fluturi ... , dar încă nu e timpul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) CAP 2 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356805_a_358134]
-
zicea că e nedrept pentru ea că se născuse fată, pentru că, dacă ar fi fost băiat, ea ar fi ajuns general și ar fi purtat războaie și ar fi inventat strategii de luptă, dar așa trebuia să se joace cu păpușile și să le tragă șuturi fraților ei molateci, care nu realizau ce noroc era pe capul lor că aveau o soră ca ea. Nici la biserică nu-i plăcea, pînă la urmă, da' nu avea ce face, părintele le preda
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
Să văd și eu ce mai e pe aici. Și văd, lume multă, oameni puțini! Cum stă oare ea aici cu el alături? Și copilul unde o fi în acest moment?! Îl aruncă de la unul la altul ca pe o păpușă de cârpă? Înțeleg însă că nici nu s-a pus problema să i-l ia cineva pe copil. Ea l-a vrut și l-a obținut imediat, definitiv și irevocabil. Pe ea o cunosc foarte bine de ani de zile
CINCI MINUTE ŞI ATÂT de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356864_a_358193]
-
domnișoarelor, ceva e putred pe planeta Pământ și miroase a crimă și trădare. Și dacă nu ne vom trezi în ultimul ceas din amețeala asta a războiului de epurare genetică, în care am fost aruncate pur și simplu ca niște păpuși de cârpe de niște codosi descreierați, ajunși acum fără țară, fără patrie, fără mamă, fără tată, fără suflet și fără nici un Dumnezeu, și care tot vor acum să conducă lumea prin Guvernul lor Mondial, în Noaptea asta în 72 de
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 8 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356758_a_358087]
-
Se termină la ora șase seara (de aici și numele Sechseläuten) prin incinerarea Böögg-ului, acesta fiind cel mai important moment al festivalului. Pe rug este incinerată o efigie cu pocnitori a unui om de zăpadă din vată numit Böögg. Arderea păpușilor care intruchipează imaginea iernii datează dinaintea sărbătorii Sechseläuten. Prin două reforme de organizare municipală din cantonul Zurich în 1838 și 1866, breslele au fost private de toate funcțiile lor politice deținute din 1336 până în 1798 și recăpătate parțial după 1815
FESTIVALUL PRIMĂVERII SECHSELÄUTEN de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356885_a_358214]
-
puști dintre cei pe care i-am văzut azi și am tăcut lângă ochii lor care cerșeau răspunsuri așa cum tăceam când m-am întâlnit prima dată copil așa cum tăceam mai mereu copil nu mi-amintesc să fi vorbit cu vreo păpușă din lingură de lemn sau măcar singur știu doar că umbrele scobiturii erau negre și-ar fi vrut sa mă-ntrebe până când am pierdut-o cu ochii deschiși am tăcut ireproșabil pentru liniștea lumii cu pleoape lăsate deși vocea mea
AM VORBIT CU MINE ÎNTRE PATRU OCHI de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357023_a_358352]
-
acel ceva ce ne-ar putea garanta confortul, fie ne plafonăm atingând confortul însuși. Confortul, prin urmare, nu este decât saltul spre moartea sufletului, o moarte ce nu ne lasă nici măcar conștiința că odată am fost vii. Îmi amintesc de păpușa copilăriei mele. Bunicul din partea mamei făcuse războiul. Era în Rusia. O bombă tocmai aruncase în aer un magazin cu jucării. O ploaie de țărână, moloz și cioburi căzuse peste bunicul meu. Când a ridicat capul, lângă el, la o distanță
SALTUL SPRE MOARTE de RODICA STAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356564_a_357893]
-
tocmai aruncase în aer un magazin cu jucării. O ploaie de țărână, moloz și cioburi căzuse peste bunicul meu. Când a ridicat capul, lângă el, la o distanță de un braț, de sub țarină și cioburi, zări zâmbetul inocent al unei păpuși. Un zâmbet ce se încăpățâna să persiste în ciuda mizeriei, durerii, frigului și terorii. Era o păpușă de cârpe. Așa cum stătea, încă culcat la pâmânt, bunicul a întins încet mâna, a luat păpușa, a scuturat-o de țarină și privind-o
SALTUL SPRE MOARTE de RODICA STAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356564_a_357893]
-
peste bunicul meu. Când a ridicat capul, lângă el, la o distanță de un braț, de sub țarină și cioburi, zări zâmbetul inocent al unei păpuși. Un zâmbet ce se încăpățâna să persiste în ciuda mizeriei, durerii, frigului și terorii. Era o păpușă de cârpe. Așa cum stătea, încă culcat la pâmânt, bunicul a întins încet mâna, a luat păpușa, a scuturat-o de țarină și privind-o mai atent, și-a amintit de zâmbetul fiicei lui. Aproape instinctual a pus păpușa la piept
SALTUL SPRE MOARTE de RODICA STAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356564_a_357893]
-
țarină și cioburi, zări zâmbetul inocent al unei păpuși. Un zâmbet ce se încăpățâna să persiste în ciuda mizeriei, durerii, frigului și terorii. Era o păpușă de cârpe. Așa cum stătea, încă culcat la pâmânt, bunicul a întins încet mâna, a luat păpușa, a scuturat-o de țarină și privind-o mai atent, și-a amintit de zâmbetul fiicei lui. Aproape instinctual a pus păpușa la piept, sub vestonul hainei, să o păstreze ca dar pentru fiica lui, mama mea. A purtat acea
SALTUL SPRE MOARTE de RODICA STAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356564_a_357893]
-
Era o păpușă de cârpe. Așa cum stătea, încă culcat la pâmânt, bunicul a întins încet mâna, a luat păpușa, a scuturat-o de țarină și privind-o mai atent, și-a amintit de zâmbetul fiicei lui. Aproape instinctual a pus păpușa la piept, sub vestonul hainei, să o păstreze ca dar pentru fiica lui, mama mea. A purtat acea păpușă la piept tot războiul, mai bine de doi ani. Așa am moștenit eu păpușa de la mama. Numai că păpușa copilăriei mele
SALTUL SPRE MOARTE de RODICA STAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356564_a_357893]
-
a scuturat-o de țarină și privind-o mai atent, și-a amintit de zâmbetul fiicei lui. Aproape instinctual a pus păpușa la piept, sub vestonul hainei, să o păstreze ca dar pentru fiica lui, mama mea. A purtat acea păpușă la piept tot războiul, mai bine de doi ani. Așa am moștenit eu păpușa de la mama. Numai că păpușa copilăriei mele nu mai avea nici ochi, nici gură și nici nas, le pierduse probabil la frecușul cu haina bunicului. Dar
SALTUL SPRE MOARTE de RODICA STAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356564_a_357893]
-
zâmbetul fiicei lui. Aproape instinctual a pus păpușa la piept, sub vestonul hainei, să o păstreze ca dar pentru fiica lui, mama mea. A purtat acea păpușă la piept tot războiul, mai bine de doi ani. Așa am moștenit eu păpușa de la mama. Numai că păpușa copilăriei mele nu mai avea nici ochi, nici gură și nici nas, le pierduse probabil la frecușul cu haina bunicului. Dar l-am rugat pe bunicul să le deseneze cu creion chimic. Ce bucurie să
SALTUL SPRE MOARTE de RODICA STAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356564_a_357893]
-
a pus păpușa la piept, sub vestonul hainei, să o păstreze ca dar pentru fiica lui, mama mea. A purtat acea păpușă la piept tot războiul, mai bine de doi ani. Așa am moștenit eu păpușa de la mama. Numai că păpușa copilăriei mele nu mai avea nici ochi, nici gură și nici nas, le pierduse probabil la frecușul cu haina bunicului. Dar l-am rugat pe bunicul să le deseneze cu creion chimic. Ce bucurie să ai o păpușă cu ochi
SALTUL SPRE MOARTE de RODICA STAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356564_a_357893]
-
Numai că păpușa copilăriei mele nu mai avea nici ochi, nici gură și nici nas, le pierduse probabil la frecușul cu haina bunicului. Dar l-am rugat pe bunicul să le deseneze cu creion chimic. Ce bucurie să ai o păpușă cu ochi și nas și gura. Această păpușă mi-a luminat copilăria. O chema Ana și îi făcusem o păturică cu care o înveleam în fiecare noapte. Aveam și eu o grijă, grija păpușii. Anii au trecut, eu am mai
SALTUL SPRE MOARTE de RODICA STAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356564_a_357893]
-
nici ochi, nici gură și nici nas, le pierduse probabil la frecușul cu haina bunicului. Dar l-am rugat pe bunicul să le deseneze cu creion chimic. Ce bucurie să ai o păpușă cu ochi și nas și gura. Această păpușă mi-a luminat copilăria. O chema Ana și îi făcusem o păturică cu care o înveleam în fiecare noapte. Aveam și eu o grijă, grija păpușii. Anii au trecut, eu am mai crescut și am văzut o fetiță îndestulată ce
SALTUL SPRE MOARTE de RODICA STAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356564_a_357893]
-
chimic. Ce bucurie să ai o păpușă cu ochi și nas și gura. Această păpușă mi-a luminat copilăria. O chema Ana și îi făcusem o păturică cu care o înveleam în fiecare noapte. Aveam și eu o grijă, grija păpușii. Anii au trecut, eu am mai crescut și am văzut o fetiță îndestulată ce primea câte o păpușă aproape în fiecare zi de la mama ei. Văzusem la ea dorința nepotolită de a avea ceva mai mult. Însă bucuria ei nu
SALTUL SPRE MOARTE de RODICA STAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356564_a_357893]
-
copilăria. O chema Ana și îi făcusem o păturică cu care o înveleam în fiecare noapte. Aveam și eu o grijă, grija păpușii. Anii au trecut, eu am mai crescut și am văzut o fetiță îndestulată ce primea câte o păpușă aproape în fiecare zi de la mama ei. Văzusem la ea dorința nepotolită de a avea ceva mai mult. Însă bucuria ei nu ținea decât câteva minute, minutele în care păpușa stârnea o mică curiozitate prin noutatea ei. Toate acele păpuși
SALTUL SPRE MOARTE de RODICA STAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356564_a_357893]
-
și am văzut o fetiță îndestulată ce primea câte o păpușă aproape în fiecare zi de la mama ei. Văzusem la ea dorința nepotolită de a avea ceva mai mult. Însă bucuria ei nu ținea decât câteva minute, minutele în care păpușa stârnea o mică curiozitate prin noutatea ei. Toate acele păpuși fără nume și fără păturici, și fără cineva care să le învelească, sfârșeau într-un sac anonim, aruncate la grămadă, contorsionate grotesc, uneori fără picioare și mâini. Am văzut atunci
SALTUL SPRE MOARTE de RODICA STAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356564_a_357893]
-
păpușă aproape în fiecare zi de la mama ei. Văzusem la ea dorința nepotolită de a avea ceva mai mult. Însă bucuria ei nu ținea decât câteva minute, minutele în care păpușa stârnea o mică curiozitate prin noutatea ei. Toate acele păpuși fără nume și fără păturici, și fără cineva care să le învelească, sfârșeau într-un sac anonim, aruncate la grămadă, contorsionate grotesc, uneori fără picioare și mâini. Am văzut atunci la fetița aceea o lipsă a atașamentului, a prieteniei și
SALTUL SPRE MOARTE de RODICA STAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356564_a_357893]
-
la Hagel”. Totul devenise plat, inert... Atmosfera dădea impresia unui pian blocat pe nota “do” de jos. Atunci am realizat brusc, că de fapt el murise, murise sufletește demult. Doar corpul animat biologic se mișca aidoma figurinelor de la teatrul de păpuși. Iată un mort ambulant, mi-am zis. Un om pe-a cărui cruce nu se va pune niciodată data reală a morții. Atunci am realizat că procesul morții sufletului nu este unul brusc, și nici moartea nu ți se înfățișează
SALTUL SPRE MOARTE de RODICA STAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356564_a_357893]
-
piesele Pygmalion, Unchiul Vania, O noapte furtunoasă, Apus de soare, Azilul de noapte și multe altele. Înființează, pe lângă teatrul cel mare, un teatru pentru copii și tineret unde pune în scenă Rodia de aur, Capra cu trei iezi, Familia Chiț-Chiț, Păpușa cu piciorul rupt, Pufușor și mustăcioara și altele. Despre această perioadă de la Cernăuți aflăm lucruri extrem de interesante de la prietenul lui cel mai bun, dramaturgul Mircea Ștefănescu, pe care îl invita mereu acolo și pe care-l ținea două-trei luni în
NOMEN ARTIS- DINCOLO DE TACERE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356754_a_358083]
-
oferta bucătăriei cipriote. Știți că la „koupepkia” bucătarii ciprioți adaugă și scorțișoară? Da, au un gust un piculeț diferit dar sunt bune, însă nu reușesc să egaleze sarmalele noastre românești în foi de varză murată și cu ciolan afumat printre „păpușile” ce înoată în sucul acela delicios, deși puțin prea gras, dar cu inconfundabila aromă de afumătură! Mezelurile sunt de asemenea la mare căutare în Cipru, datorită ingredientelor și condimentelor specific mediteraneene folosite ele având un gust deosebit de cele românești. În
DESPRE BUCĂTĂRIA CIPRIOTĂ ŞI REMARCABILELE EI DELICII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355140_a_356469]