4,121 matches
-
administrat cu grijă și patrimoniul Sfîntului Petru, constituit din cele mai întinse posesiuni din lumea latină; latifundiile Bisericii se găseau în Italia, Sicilia, Sardinia și Corsica, Gallia și Africa. Grigorie a înțeles că, ieșind de sub autoritatea împăratului, devenea, în consecință, păstorul Occidentului barbar. Din acest motiv, nu s-a mai orientat spre Orient și spre controversele dogmatice, așa cum făcuseră papii pînă atunci, ci spre Occident, fiind primul papă care a corespondat continuu cu conducătorii barbarilor, mai ales cu cei ai francilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
comunicate" străinilor de vorbitorii înșiși. Al. Marcu, A. Armbruster și alții (chiar și noi înșine!) au presupus că în comunități romanofone exista o �conștiință" a limbii lor asemănătoare cu latina. Să fi avut oare o memorie a originilor latine acești păstori romanofoni (chiar dacă unele comunități trăiau în regiuni cu toponime latine)? Chiar dacă, în cronicile bizantine, erau considerați rhomanoï? VI. Răspunsul nu poate fi afirmativ. Romanofonia comunităților din Peninsula Balcanică - dar și a celor de la nordul Dunării - nu constituia, la început, o
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
în sonete de o neîndoielnică frumusețe artistică. Iată un sonet din deschiderea epopeii, în transpunere literară: „Voshopolei că-i fură începători / Oierii doar - și numele-i ne-o spune; / Acolo fu menit să se adune / Și să prospere neamul de păstori. Veniră toți, cu zeghele pe umeri / Și pâine neagră în desagi de lână; / Aveau drept arme bâtele în mână, / Iar oi - pe degete să li le numeri... // Și n-au găsit o streașină cruciș, / Nici adăposturi pentru oameni, vite; Cerul
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
cer..., cea mai gravă trădare a Evangheliei, trădare care se înscrie totuși în ordinea divină a lucrurilor. „În zilele acelea, se vor înmulți cei care, lipsiți de înțelepciune, vor fi iubitori de argint. Și vor fi mulți prezbiteri nevrednici și păstori care își vor asupri oile lor, iar acestea vor fi lacome, căci nu vor avea păstori sfinți” (3, 24). Principalul semn eshatologic va fi însă retragerea Duhului din sufletele credincioșilor și mai ales din ale prezbiterilor. Aceștia vor fi cuprinși
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lucrurilor. „În zilele acelea, se vor înmulți cei care, lipsiți de înțelepciune, vor fi iubitori de argint. Și vor fi mulți prezbiteri nevrednici și păstori care își vor asupri oile lor, iar acestea vor fi lacome, căci nu vor avea păstori sfinți” (3, 24). Principalul semn eshatologic va fi însă retragerea Duhului din sufletele credincioșilor și mai ales din ale prezbiterilor. Aceștia vor fi cuprinși de patru duhuri rele: „duhul rătăcirii, al desfrânării, al slavei deșarte și al iubirii de argint
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Acest ton alarmant se face simțit de‑a lungul întregului comentariu, dar mai ales în secțiunile referitoare la persecuții. În prima omilie (cap. 20) Hipolit descrie scena unei arestări, inspirată probabil dintr‑un fapt real, experiat de comunitatea al cărei păstor era. Alianța paradoxală dintre romani și iudei reprezintă unul dintre semnele eshatologice: „Când cele două popoare se vor înțelege să‑i piardă pe sfinți, vor pândi ziua prielnică și, intrând ca niște străini în casa Domnului, când toată lumea se roagă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mulți profeți mincinoși au ieșit în lume” (1In. 4,1). Apoi Iuda, fratele lui Iacob, spune lucruri asemănătoare: „În vremea de pe urmă vor fi batjocoritori trăind după poftele lor nelegiuite. Aceștia sunt cei care, fără nici o teamă își sunt loruși păstori” (Iuda 18). Așadar, teologii și apostolii sunt în perfect acord în această privință [...]. Atunci când Domnul Isus Cristos a luat trup din sfânta și preacurata Fecioară, a ales seminția lui Iuda din care să se nască [la cea dintâi venire]. Caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Palestina (cf. P. Prigent, SC 172, pp. 22‑24. . Expresia nu se regăsește nicăieri în Vechiul și Noul Testament. Ea ar putea fi totuși o trimitere la sk£ndalon din Apoc. 2, 14. . Episodul se referă la asuprirea celor „șaptezeci de păstori”. . Numele „Cel Iubit” este cristologic (Mt. 3,17; 12,18); îl regăsim încă de la Is. 44,2. Apare de asemenea în Urcarea la cer a lui Isaia, 3, 13.18. . Este vorba, de fapt, de un motiv iranian - scurtarea anului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
București, 1951; Cântece bătrânești, București, 1951; Lupta pentru pace, București, f. a.; Nicoară Potcoavă, București, 1952; Însemnări pe marginea articolului 80, București, 1952; Opere alese, I-IV, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1952-1953; Aventură în Lunca Dunării, București, 1954; Muncitori și păstori, București, 1954; Evocări, București, 1954; Opere, vol. I-XVIII, note de Profira Sadoveanu, București, 1954-1959, vol. XIX-XXII, îngr. Constantin Mitru, note de Profira Sadoveanu, București, 1964-1973; Mărturisiri, București, 1960; Cântecul Mioarei. Lisaveta, îngr. Constantin Mitru, introd. Mihai Gafița, București, 1971
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
sol aspru și stâncos, brăzdat de numeroase râpe și ale cărui pante, formate din rocă poroasă, sunt perforate de grote asemănătoare, mi se spune, cavernelor săpate În munți de kafiri. Aceste excavații Încă servesc de loc de retragere familiilor de păstori care migrează cu turmele lor urmând variațiunile anotimpurilor și vin să-și facă aici cartierele de iarnă, În aceste peșteri de troglodiți.» (...) Dintre toate locurile populate situate pe aceeași pantă a munților, singurul nume cunoscut este Khanoum, unde dl Honigberger
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
vizuini ale rasei umane și de a culege poveștile populare de acolo merită Întregul nostru interes; și, trebuie știut, grație d-lui Honigberger În particular, prin atenția pe care a acordat-o acestor monumente de la Jelalabad și povestirilor fantastice ale păstorilor afgani. De altfel aici, În părțile cele mai abrupte ale acestor munți și cele mai depărtate de trecătorile care servesc ca drum invaziilor și comunicațiilor pacifice ale popoarelor, e de sperat să Întâlnim monumentele cel mai bine conservate, probabil pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Honigberger la săpăturile de la Bahrabad și cu care descoperă, În acel st¿pa, Într-o cutie de piatră, un flacon care conținea o substanță rășinoasă de culoare albă, amestecată cu cenușă sau „pământ pulverulent”, cf. pp. 434-436ț era un simplu păstor grosolan, străin la prima vedere, și proprietarul, neîndoios prin drept de ocupare, al părții de munte unde era situat st¿pa din Bahrabad. A asistat la săpături cu nu mai puțină atenție decât dl Honigberger și a urmărit progresele cu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
o treime din cenușile descoperite, a fost probabil singurul motiv care l-a Împiedicat pe călător să-i livreze tot ce poseda; afganul avea să se retragă surprins de liberalitatea europeanului ș«Franghi»ț. Dl Honigberger, care a ghicit speranțele păstorului din Bahrabad, și care Își promitea o diversiune de la dezamăgirea pe care o Încercase prin aceea a afganului, nu a neglijat deloc să-și satisfacă curiozitatea cu privire la utilizarea pe care avea să i-o dea cenușii arheologul afgan. Câteva zile
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
care o Încercase prin aceea a afganului, nu a neglijat deloc să-și satisfacă curiozitatea cu privire la utilizarea pe care avea să i-o dea cenușii arheologul afgan. Câteva zile mai târziu, a fost informat de un locuitor din Jelalabad că păstorul, de Îndată ce s-a aflat În posesia acestui inestimabil tezaur, a chemat În secret un meșter aurar din acest oraș și, după ce a strâns câteva ustensile de cupru care nu constituiau cea mai mică parte din averea sa, le-a topit
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Eșecul acestei tentative nu era făcută să-l angajeze În a experimenta virtutea pe care trebuia să o posede de asemenea această cenușă, aceea de a prelungi viața, de a readuce tinerețea și vigoarea În trupurile epuizate de vârstă. Căci păstorul afgan credea că descoperise nici mai mult, nici mai puțin decât praful care convertește metalele În aur și procură longevitatea: tristul rezultat al experienței sale nu era pentru el un motiv de a se Îndoi de exactitatea acestei opinii. Rămăsese
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de această prețioasă substanță, dar că ele erau familiare europenilor, pentru care formau un obiect de studiu constant, și că posesia cenușii culese din st¿pa de la Bahrabad avea să devină pentru vreunul dintre ei sursa unor bogății inepuizabile. Bietul păstor nu știa că nu exista până În prezent vreun succes al științei alchimice decât pentru guvernele orientale, care i-au tratat aplicațiile prin mijloace politice” (Journal Asiatique, septembre 1837, pp. 401-405, 408, 420-424,432, 437-440). „Va fi interesant de reunit relatarea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Călărașu are însă tragere de inimă la carte și, când învață să citească, împrumută cărți de la un consătean. Dar familia nu îl lasă să lenevească, lectura nu e ocupație activă, folositoare, așa că Marin este trimis să pască oile și, ca păstor, are probleme cu o oaie rea, Bisisica, opusă din toate punctele de vedere mitului mioritic. Când se îmbolnăvește de friguri, mama îi pregătește cămașa de înmormântare și discută cu sanitarul satului despre iminența decesului. Copilul ascultă convorbirea și o va
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Vodă Constantin Brâncoveanu, București, 1932; Introducere în arta spiritistă, pref. Maria Constantinescu, București, 1932; Manifest poetic, București, 1932; Lespezi poetice, București, 1933; Mica, București, 1933; Mojdrean înverzit, București, 1933; Sunet de bronz, București, 1933; Cromatica unui gând, București, [1933]; Legenda păstorului sărac, București, 1934; Poezii, București, 1934; Giulgiu de albă ceață, București, 1934; Încă câteva poeme, București, 1934; Bucur, București, 1935; Mozaic, București, 1935; Camee, București, 1935; Cortegiul plin de sărbătoare, București, 1935; Stema Moldovei, București, 1935; Frumusețea zilelor, București, 1936
TREBONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290244_a_291573]
-
partid acționați de la Moscova, unii având modele în nomenclatura de vârf din vremea guvernării dejiste. În celelalte romane - Exerciții de existență (1982), Inocenții și blidul Satanei (1994), Strania iubire (1994), Intoleranță și ultimul înger (1995), Fratele Negru - Fratele Roșu (1998), Păstorul de păsări. Romanul adolescenței (2002), Manechini și sentimente (2003) - prozatorul experimentează modalități variate, nu întotdeauna fericite. În Exerciții de existență, bunăoară, textul produce absurd cu mijloacele ludicului, prin intervertirea numelor și prin schimbarea vârstei personajelor, în real inserându-se forțat
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
București, 1995; Invocațiile Fericitului fără chip, București, 1995; Apocalipsa și generația următoare (Viziunile intergalactice ale contelui Incapucciato), București, 1996; Fratele Negru - Fratele Roșu, Constanța, 1998; Inocența și păcatele. Reflecții despre lumea în care murim, București, 1998; Arta fascinației, București, 2002; Păstorul de păsări. Romanul adolescenței, București, 2002; Simbolistica viselor. Dicționar: interpretări, semnificații, ipoteze, București, 2002; Manechini și sentimente, București, 2003. Repere bibliografice: Andrei Apolzan, „Versuri”, GL, 1967, 34; Zaharia Sângeorzan, „Lava intermediară”, CRC, 1971, 2; Nicolae Prelipceanu, „Ochii fastului”. „Cânturile marelui
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
latinitate într-o mare slavă”, reprezentată de români. Se adaugă necrologurile Sextil Pușcariu și Dragoș Protopopescu, portretul comemorativ Nicolae Iorga - la opt ani de la moartea năprasnică a marelui istoric, Eminescu - la centenarul nașterii, Sângele martirilor, Unitate spirituală și acuzatorul articol Păstori nevrednici, despre decretul abuziv de desființare a Bisericii Greco-Catolice din România, dar mai ales despre lipsa de solidaritate a înalților ierarhi ai Bisericii Ortodoxe din țară. Prin cronica deosebit de favorabilă la romanul lui Constantin Virgil Gheorghiu La Vingt-cinquième heure și
UNIUNEA ROMANA – L’UNION ROUMAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290354_a_291683]
-
Șiugariu, Poetul George Tutoveanu, „Cronica”, 1938, 38; Gh. Vrabie, Bârladul cultural, București, 1938, 263, passim; George Ivașcu, „Sonete”, JL, 1939, 10; Vasile Damaschin, Poetul bârlădean, SE, 1940, 745; Călinescu, Ist. lit. (1941), 573-574, Ist. lit. (1982), 646, 1013; [George Tutoveanu], „Păstorul Tutovei”, 1942, 8-10 (semnează Tudor Arghezi, Victor Eftimiu, Pamfil Șeicaru, D. Iov); Nichifor Crainic, Poetul George Tutoveanu, G, 1942, 9; Arghezi, Scrieri, XXVII, 404-405, XXXIII, 261-262, XLI, 453-455; [George Tutoveanu], VBA, 1942, 12 (semnează B. Jordan, Octav Sargețiu, Const. R.
TUTOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290317_a_291646]
-
Poetul G. Tutoveanu în 1928. Colaborează cu versuri la „Convorbiri literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Vremea”, „Adevărul literar și artistic”, „Cuget clar”, „Neamul românesc” ș.a., precum și la revistele bârlădene „Graiul nostru”, „Scrisul nostru” (unde e secretar de redacție), „Lumina”, „Păreri literare”, „Păstorul Tutovei”, „Școala bârlădeană” ș.a., iar cu studii de istorie literară la „Limbă și literatură” (e membru în comitetul de redacție), „Contemporanul”, „Ateneu”, „Tomis”, „România literară”. A mai semnat cu pseudonimele G. Roman, Ion Trestianu, G. Veroni. U. a fost un
URSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290388_a_291717]
-
STRĂUȚ, Irimie (28.I.1932, Feneș, j. Alba), poet, publicist și prozator. Provine dintr-o familie de păstori și de mineri. Urmează școala generală la Bulzești, Hunedoara, Alba Iulia și Lupeni, iar liceul la Petroșani. Va absolvi Școala de Literatură „M. Eminescu” (1954) și Facultatea de Istorie-Filosofie (1970). Își face debutul în 1951, cu un reportaj, la „Scânteia
STRAUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289974_a_291303]
-
introduce o tehnologie complet nouă. Un alt exemplu de proiect de dezvoltare compatibil din punct de vedere cultural a fost cel implementat în estul Africii. Această zonă aridă, semiaridă și de savană concentrează una dintre cele mai numeroase populații de păstori din lume, adesea amenințată de secetă, malarie/musca țețe și războaie coloniale sau postcoloniale. Un proiect de dezvoltare a acestei zone a fost gândit și implementat după ce musca țețe a fost eliminată dintr-o zonă afectată. Odată deschisă această nouă
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]