1,847 matches
-
mult, cred. Nu știu dacă o AK-47 figurează În vreun muzeu de artă contemporană, dar ar trebui să se afle, așa, În bucăți. Ca asta. Totul inutil de frumos, odată demontată și expusă, mecanism cu mecanism, pe o manta militară pătată cu unsoare. Strânge-mi fișiul, te rog. Se tot slăbește, și nu vreau să fac Înșelătorii. Fac destule, cu un aparat de fotografiat atârnat de gât, un pașaport civilizat și un bilet de Întoarcere În buzunar. Sunt un tehnician indulgent
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mai reușit. Indignare În loc de groază. Și umbrele verticale, murdare, care reliefau expresia feței. Volum și viață, la un pas de moarte. Real ca și amintirile lui, ori pe-aproape. Satisfăcut, s-a dus la lighean și și-a spălat mâinile pătate de vopsea. - De ce ai luat parte? Ai fi putut doar să privești. Poate că ai fi putut chiar să-i Împiedici. Markovic a dat din umeri. - Erau camarazii mei, Înțelegi? Există ritualuri de grup. Coduri. - Firește - Faulques și-a strâmbat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În spațiu. Lucrase pulverizând apă, ca să păstreze proaspete primele straturi, umed pe umed: culori diluate și tușe iuți pe dedesubt, cu o densitate și un desen mai ferm pe deasupra. Pictorul de război s-a ridicat În capul oaselor pe salteluța pătată cu vopsele, pe care lucrase stând În genunchi, a lăsat penelul pe spirala recipientului cu apă, și-a frecat șalele și a făcut câțiva pași Înapoi. Era corect. Nu un Uccello conștient de sine, firește, ci un umil Faulques, care
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de la talie În jos, care, În picioare printre focuri de armă, privea cu interes și foarte liniștit, cu mâinile Încrucișate la spate, doi luptători ce trăgeau de jos. Fotografiase și o femeie de vârstă medie, grasă, nepieptănată, cu un halat pătat de sânge, care legăna un luptător tânăr, rănit la gât, ca și cum ar fi fost un bebeluș ori o păpușă. Faulques plecase de acolo când un nebun pusese mâna pe o armă și Începuse să tragă În toate direcțiile. - M-am
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fotografie cu ei doi, fiindcă apărea și Olvido În ea: o casă distrusă după un bombardament, cu Faulques - de astă dată era chiar el - care dormea pe jos, cu gura Întredeschisă, barba nerasă, capul sprijinit pe rucsac, ghetele și pantalonii pătați cu noroi, Nikonul și Leika pe piept și o pălărie din foaie de cort peste ochi. Iar Olvido, chiar când apăsa pe declanșator, cu chipul pe jumătate ascuns În dosul camerei foto, parțial vizibilă În oglinda spartă de pe perete. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
-și propusese niciodată să explice, să rezolve ori să schimbe ceva. Că Încerca doar să vadă lumea În dimensiunea ei reală, fără patina falsei normalități; punând degetul acolo unde se simțea pulsul teribil al vieții, deși avea să-l ridice pătat de sânge. Olvido, la rândul ei, era conștientă că trăise de mică Într-o lume fictivă, precum acel Budha tânăr căruia, povestea ea, familia Îi ascunsese vreme de treizeci de ani existența morții. Camera foto, zicea, și cu tine, Faulques
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Îi atârna Între buze, ochii cenușii și atenți, care lunecau pe imaginile de pe pereți, oprindu-se pe plaja de care navele se depărtau sub ploaie și În locul unde, În prim-plan, copilul Își privea mama Întinsă pe spate, cu coapsele pătate de sânge. Pe lângă amintirile profesionale ale pictorului de război, femeia datora multe, din punctul de vedere al compoziției, unui tablou de Bonnard: Indolenta. Deși, pentru femeia de pe perete, „indolentă” nu era expresia nimerită. Markovic continua să o studieze. - Îmi permiți
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
perete, iar acea variantă insolită nu fusese prevăzută; dar a observat că Încăpea, ca și cum spațiul i-ar fi fost rezervat Încă de la Început. Pictorul de război a dat pe gât cafeaua, realizând că mintea lui, ochii ce priveau fresca, mâinile pătate cu vopsele și pensula udă vădeau posibilități neprevăzute. Nuanțe ascunse, care poate că fuseseră Întotdeauna acolo. Paradoxal, noile linii ce Înaintau În zona nepictată - ori aceasta de capul ei - păreau să materializeze și să confirme cele pictate În restul frescei
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
decolorat. Un caiet de școală, cu coperți albastre, câteva file rupte, deschis În iarbă. Luase aparatul fotografic, făcuse doi pași Înainte, căutând un cadraj bun, mai făcuse un pas spre stânga și călcase pe mină. Faulques și-a privit mâinile pătate cu vopsea roșie, apoi s-a uitat la pictura murală din jurul său. Formele se schimbau În contact cu culoarea. Spațiile albe, schița În cărbune pe varul de pe perete nu-i mai păreau zone pustii. Sub lumina intensă a reflectoarelor cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
scurgere, cu mâna dreaptă și aparatul de fotografiat proptite În dreptul stomacului, brațul stâng Îndoit, cealaltă mână, cu ceasul la Încheietură, palma Întoarsă În sus, cercelul, o biluță mică din aur, pe lobul urechii din care curgea firicelul roșu care Îi păta o coadă, curgea pe obraz până la gât și la gură, apoi dădea ocol ochilor Întredeschiși, pironiți pe iarbă și pe bulgării de pământ răscolit, pe care se Întindea o baltă de sânge. Îngenuncheat lângă ea, cu camerele foto atârnându-i
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
61-62]. În consens cu această ecuație, prezența răului (a minciunii inclusiv) în lume este explicată în două posibile maniere [Bădescu, 1997:62-63]: • una reducționistă în sens negativ, conform căreia restaurarea chipului lui Dumnezeu în lume (a creației însăși) este esențialmente pătată de răutate și de păcatul oamenilor, care prin oboseală, abandon sau agresare nu reușesc să se poarte cu adevărat în consens cu chipul și asemănarea lui Dumnezeu; în această viziune, ecuația lumii devine y = ai(-xi), sugerînd că "oricît de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
viteaz fără patrie care promite să lupte alături de Tudor Vladimirescu pentru a câștiga inima iubitei, dar renunță din gelozie și caută să o cucerească prin sperjur. În cele din urmă, fără speranță, se duce la moarte pentru a nu-și păta numele. Nici tiradele Vladimirescului, al căror fond e preluat din documentele vremii, nu au căldura trebuitoare. Mai realizată e drama Mila Iacșici. Mergând pe urmele lui A.I. Odobescu din Mihnea Vodă cel Rău, P. inventează o relație erotică între pretendentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
pesimism placid, acel tragic impasibil și somnolent ce se pare că e al naturii noastre, împăciuite cu eterna întoarcere a roții cosmice și care își găsește simbolizarea în geografia gigantică asiată: În stele nalță munții Himalaia Și de pe vîrfu-i alb pătând răsare O lună caldă sfântă și bălaie Și-n văi umbroase ce se pierd în mare Munții bătrâni din stele se coboară Și-ntind în jos stâncoasele picioare. Noi suntem un popor alpestru și civilizația noastră e de brad și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
edenic al mirosurilor: Ca o biserică miroasă seninul cucerit o clipă, Dar se trezesc în umbră crinii, vărsîndu-și boarea lor profană, Văzduhu-i greu cât n-ar fi-n stare vâslind să-l taie o aripă, Un trandafir murind se farmă pătând cuprinsul ca o rană. Și tot mai grea, mai tare crește naiva florilor urgie, Se-ntrec care de care parcă să-nvingă ori să moară-n luptă. În van trimite-un gând de pace un miros blând de iasomie Și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și adepții săi veniți la fața locului, văzând că preotul satului îl întâmpina, exclamă: «O, om bun, ce părere ai despre acesta care are grijă de parohia acestui sat și locuiește cu o concubină iar noi toți știm că e pătat de multe nelegiuiri? Ce ar putea rămâne curat din ceea ce administrează sau oferă el?». Sfântul, observând răutatea ereticului, răspunse: Acesta este preotul satului, despre care voi spuneți asemenea lucruri?». Iar ei au aprobat. Atunci el a îngenuncheat în noroi și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
găsit acest verset: Toată ziua chipul meu a fost acoperit de rușine (Ps 43,16). Pe urmă, a demonstrat cu eleganță că aceia în care ar trebui să strălucească frumusețea Bisericii precum chipul unei femei, prin comportamentul lor rău, o pătează făcând-o să fie detestabilă în ochii tuturor. 2. Originile și răspândirea Ordinului A) Iacob din Vitry: Predici adresate Fraților Minori Iacob din Vitry a fost un activ predicator itinerant. Predicile sale, Sermones de tempore (ed. Anversa 1575, Veneția 1578
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
se afla una dintre cele mai mari pete de cafea pe care le-am văzut vreodată. În spatele recepționerului erau niște tablouri agățate strâmb. Pereții erau scorojiți. Mobila era veche, pătată și roasă. Revistele pentru vizitatori erau Îndoite la colțuri și pătate din pricina folosirii lor ca suporturi pentru cănile de cafea. Cheile telefonului public din hol aveau pete maronii. E important de menționat că nu era vorba despre o companie mică; era un producător de piese electronice de Înaltă tehnologie, cu peste
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
În natură. Ambiguitatea unui simbol: sania. Spațiul deschis. Poet al matinalului. Dialectica orelor. Figuri ale intimității și ale euforiei. O erotică enervant Îngerească. Erosul galant. Steluța și Rodica. Retorica peisajului, peisajul retoricii. Impresionism poetic? Retorica poemului epic (Dumbrava roșie). Aripa pătată de noroi a Îngerului. X. Spitalul amorului. 1. Apariția conștiinței erotice și nașterea conștiinței lirice. Scriitura erotică și funcțiile ei. Dragostea ca excitant al expresiei. 2. Conachi și preocuparea de a cuprinde noima amorului. Cele două firi ale amorului. Tema
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o observă. Lovinescu scoate astfel în evidență analogia dintre un anumit tip de creativitate (cea poetică) și inadecvarea socială a scriitorului cu suflet de copil. Prin urmare, comportamentul nesupravegheat, aspectul neîngrijit al vestimentației ("cărnos", "dinții mari, galbeni", "hainele groase, necălcate, pătate", "urme grase pe guler", "mânca urât, sorbea prelung") sunt prezentate în roman ca niște simptome caracteristice ale unei propensiuni accentuate spre reflecție solitară și spre abstragere ("ochii îi erau absenți", "retrași în sine, priveau înăuntru"; "lucra în el o forță
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mulți socialiști se angajează net pe calea reformismului: în 1896, programul de la Saint-Mandé al lui Alexandre Millerand afirmă că preluarea puterii se va face pe cale electorală și parlamentară și repudiază antimilitarismul. Ralierea și moderații. Radicalii, liniștiți de criza boulanjistă și pătați în viziunea unora de scandalul financiar din Panama din 1892, sînt atunci în retragere. În fața amenințării socialiste, republicanii moderați, denumiți "progresiști", guvernează. Ei beneficiază de ralierea conservatorilor moderați. Lansată prin toastul cardinalului Lavigerie în cinstea Republicii, în 1890 (toastul de la
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
De aceea, majoritatea scrisorilor nici nu ajung vreodată la destinație și multe din ele sînt primite abia după un an, doi sau chiar trei. în curînd Starbuck se întoarse cu o scrisoare în mînă - o scrisoare mototolită rău, umedă și pătată cu un fel de mucigai verzui, din pricină că fusese păstrată într-un dulap întunecos din cabină, însăși Moartea ar fi putut să fie poștașul unei astfel de scrisori. Ă N-o poți citi? exclamă Ahab. Dă-mi-o mie, omule! A
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
era împotriva căsătoriei, iar despărțirea lui Theonas de soția sa o prezintă în cadrul aprobator al Evangheliei. Avva Theonas categorisește faptele omului ca fiind bune, rele și mijlocii. În categoria faptelor mijlocii include acele fapte care săvârșesc, sfințesc, dar nu ne pătează dacă nu le luăm în seamă, adică căsătoria, agricultura, bogățiile, retragerea în singurătate, privegherile, citirea cărților sfinte, meditarea asupra lor și postul. Postul singur, însă, nu poate fi folositor dacă nu este practicat pentru dobândirea virtuților ca: mila, răbdarea și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
sa, de-a lungul veacurilor, de influența slavă "bulgarii ne-au impus voința lor, religia, limba" și de dominația turcă "turcii ne-au poruncit și impus voinței noastre capriciile și obiceiurile lor" -, greacă (fanariotă) "grecii ne-au poruncit și-au pătat caracterul nostru cu, în sfârșit, umbre nesănătoase" -, austro-ungară "ungurii ne-au poruncit în Transilvania și Banat"și rusească "rușii au înfrânt voința noastră îngenunchindu-ne țara" (Drăghicescu, 1996:354). Din toate acestea, cele mai puternice și grave influențe au fost
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
staiii! nu! doar atît, să fi zărit de departe marele turn, doar atît, nu! înapoi!, helicopterul căpcăun zgîriind cerul nevinovat al Sinaiei, frig și frică, nu e voie! Peleșul dispăruse (pentru totdeauna?) și de pe ilustrate. Iată, nu pentru totdeauna. Septembrie pătează cu galben marea peluză de sub ziduri, cerul e din nou el însuși, cel din veacul trecut, statuia lui Carol I, prințul întemeietor, e scoasă din beciuri cu lilieci și așezată pe soclul ei, în soare (pentru vecie?), cine e ăsta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
puteai scăpa cu una-cu două cînd părăseai atelierul din Sărărie, te conducea în papuci, își aprindea țigară de la țigară, dar uita s-o arunce pe cea deja aproape stinsă, încît pe la bodega din colț, între toate cele cinci degete pătate de vopsele se odihneau mucurile încă fumegînde. Era riscant să-i strîngi, la despărțire, mîna. Îi spuneai: au revoir! Îți spunea: au revoir! Și-și mai aprindea una. 11 martie Un organ de-alaltăieri. Adică Flacăra Iașului, dar nu cea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]