3,902 matches
-
zece frați: cinci sub streșină, și cinci afară: pe cei de sub streșină îi plouă, pe cei de-afară nu. (Torsul, Cinci degete se udă spre a trage firul) Câmpul alb, oile negre. Cin-le vede nu le crede, cin-le paște le cunoaște. (Scrisul) Ce trece peste apă și nu face valuri? (Chiotul) Am un car cu fân și merge pe patru resteie. (Oaia) Ce e dulce, și mai dulce și pe taler nu se taie? (Somnul) Pe poduri ferecate, Trec
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
rând decât lucrul pe care-l spui. Povestea întîia e spusă curat numai spre a interesa pe copii pentru lectură. Lăsăm să urmeze una cu o aplicațiune morală: Un cioban tânăr se afla odată cu oile în munți la pășune. Oile pășteau, iar el ședea lungit pe o stâncă, la umbra unui brad, cu capul pe mână, privindu-le cu mare plăcere! Păstorul fiind obosit, după câtva timp începu a dormita și din când în când a-și scăpăta capul. Un berbece
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
nenorocit de pământ, care de veacuri e fatalmente predestinat de-a fi cutreierat de tot soiul de neamuri și care n-a înflorit decât sub aspra împărăție a romanilor și de atunci încoace niciodată, în loc de a-l lăsa să fie păscut în liniște de oile mocănești și brăzdat pe ici pe colo de plugul vrunui gospodar, se fierb planuri de colonizare, se proiectează două linii de drum de fier spre Dobrogea, apoi un pod peste Dunăre ș. a. m. d. Nu e
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
căruia, bizar, se ițea granitul roșcat al stîncii singuratice, ocolită de vaporașele cu stegulețe semănînd, ruptă-bucățică, cu gemenele lor de pe rîul Moscova. Neuronii clamau apoteotic: "Hidrocentrala V.I. Lenin", iar mîndria patriotică atingea cote de alertă. Nimic. Pe fundul gloriosului lac pasc acum vacile ancestrale Stînca stă înfiptă resemnat în iarba primordială. Dezolare? Nu. Cu gîndul și la alte catastrofe ecologic-ideologice ale comunismului (ce ruginită apocalipsă industrială ți se întinde la picioare, cînd urci, la Iași, dealul Cetățuii!), mă așez la curățica
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de la 20 de metri unduioasa mișcare nu schimbă nimic. Dansul continuă. Pornesc excitat. Viteză maximă pînă la viaductul de la Coada Lacului. Din nou cîrcotașul demon: cu ce parșivă plăcere trec iar peste fantoma secată a lui Ilici! Geologica stîncă, vacile păscînd în acea Românie... eminamente agricolă, atît de urîtă de neamurile proaste care au stăpînit țara jumătate de secol și au maculat-o cu megalomaniile lor cincinale. Iarăși destins de-a lungul șerpuitor al Ozanei, pînă la... pînă la... Cum să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Scena se repetă cu fiecare fată care trece-n sus. Cînd parada se stinge, lunganul scoate fîșicul de bancnote din buzunar și-i plătește stupefiatei codane. Parcă ar fi Eugen Andoni, inegalabilul prieten, plecat fără întoarcere în raiurile Bîrnovei. Caii pasc printre albine. Sînt cinci. Doi roșii, grași, unul cenușiu, cu coamă albă, unul alb, pătat cu negru, unul negru, un mînz prostănac și firav. Botul lor ocolește floarea galbenă a păpădiei, în care stau înfipte albinele. Pe cerul albastru trece
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
jos, dinspre bălți, vine zgomot de osii. Cîteva secunde, apoi boturile se afundă iarăși în iarbă. Ce liniște! Îmi aprind o țigară și mă descalț. Pe spinarea celui alb, pătat, s-a așezat un cioroi. Ciugulește. Bătrînul cal nu mai paște, stă cu ochii aproape închiși, îi place ciuguleala cioroiului. Din cînd în cînd își vîntură coada să alunge muștele. Cioroiul fuge, după care revine pe crupă. Ciugulește des și hapsîn. Dumnezeu știe ce! Bătrînul crede că cineva îl mîngîie. Eroare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
orașului aveau însă loc de hrană numai 425 locuitori. În Iași, la 1861, din cei 2.384 „mahalagii” cu case în Tătărași numai 300 aveau vite mari. Iar dintre aceștia din urmă, 10 erau proprietarii tuturor oilor (3.025) care pășteau pe imaș. În orașe, distribuția pământului nu s-a făcut în mod echitabil, în funcție de necesități, ci în funcție de suma pe care familiile o avansau eforiei care răscumpăra moșia, așa încât, în cele din urmă, și pământul se concentra în mâna celor înstăriți
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
între 1832-1838, când între meșteșugari au intrat 86 de birnici mahalagii. În Iași, la 1861, dintre cei 2.384 mahalagii cu case în Tătarași numai 306 aveau vite mari. Între acei mahalagii, 16 erau proprietarii tuturor oilor (3.025) care pășteau pe imaș. Vitele erau crescute și îngrășate numai pentru piața orășenească. Distribuția pământului nu s-a făcut într-un mod echitabil, după necesități, ci în funcție de suma pe care orășenii o avansau eforiei, așa încât, în cele din urmă, și pământul se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
specifice textului dramatic (sau valorifică un astfel de ,,produs" din auxiliarele existente, adaptat însă particularităților grupei de copii cu care va lucra punerea în scenă) poate aduce suplimentar față de o piesă de teatru preșcolar/o scenetă contextuală (de Crăciun, de Paște etc.) o mai mare implicare a copiilor în nuanțarea interpretării, chiar în proiectarea anumitor elemente care țin de punerea în scenă: pentru proiectarea decorului, de exemplu, poate fi valorificată tehnica Lotus (Floarea de nufăr): plecând de la ideea de ,,obiect" magic
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
familiile Pămîntului. Aud îmblăciul lui Urizen; hambarele-i sînt pline; nici o cămara Nu rămîne, si in Podgorii din belșug mănunchiurile stau sub Strugurii ce cad și-nmiresmați țîșnesc pe vînturi. Sculați Turme și cirezi, si calcați Grînele-n picioare! vitele mele, pașteți 700 Ciorchinii copți! Pastorii strigă după Lúvah, prințul Iubirii. Taurii lui Lúvah să calce Grînele-n picioare și harabaua plină s-o tragă În Hambar în vreme ce copiii-adună Spicele din jurul ușii. Atunci își ridica-vor mîinile neprihănite și-i mîngîia-vor înfuriatul nas
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-atât de rău acum și-atunci era atît de bine..."! Mai afurisită schemă ca asta, măi Octăvele, n-ai tu... Așa că jos cu degetul din tîmplă și atenția mărită la ce se-ntîmplă pe lîngă noi... Orientare... lipeală... învîrteală... Altfel, ne paște sărăcia. Octav: Nea Matei, dar eu citesc prin ziare că... totul e spre bine... și mergem spre foarte bine...! Matei: Pe dracu! Octav: (ia un ziar) Uite, uite ce scrie aici... că macroeconomia s-a stabilizat... că inflația a scăzut
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de lucru fără a conduce prin aceasta la sporirea sarcinilor de serviciu, deteriorarea condițiilor de muncă ori diminuarea veniturilor; timpul liber de care beneficiază angajații în zilele de sărbători legale (1 și 2 ianuarie; prima și a doua zi de paști; 1 Mai; prima și a doua zi de Rusalii; Adormirea maicii Domnului; 1 Decembrie; prima și a doua zi de Crăciun); numărul de ore suplimentare de lucru ce pot fi prestate la solicitarea conducerii organizațiilor (nu pot fi efectuate fără
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]
-
apărut la Cleveland (Ohio, SUA), săptămânal, între 1 septembrie 1906 și 31 decembrie 1941, în 1957, între 1964 și 1965, 1978 și 1980. Proprietar și redactor-șef a fost Moise Bâlea (1907), editor manager, Iulius E. V. Ioanovici (1907-1919), C. R. Păscu (1919-1922), iar editori, Ioan Jivi-Bănățeanu (1918-1921), George Stănculescu (1922), I. N. Barbu (1925), Andrei Popovici (1921-1924). Purtând inițial subtitlul „Organ al românilor din Statele Unite și în special al bisericilor gr. orientale”, de la 10 noiembrie 1907, apare cu subtitlul „Organul tuturor
AMERICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285316_a_286645]
-
COMEDIA, revista apărută la Iași, săptămânal, între 14 noiembrie 1924 și 22 februarie 1925. Prim-redactor este Adrian Păscu. Publicația, un „magazin artistic”, intenționează să devină „o tribuna liberă și obiectivă”, care să pună la îndemână publicului cititor „cele mai exacte știri” referitoare la mișcarea teatrală, literară și artistică din Iași și din alte centre de cultură ale țării
COMEDIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286343_a_287672]
-
pună la îndemână publicului cititor „cele mai exacte știri” referitoare la mișcarea teatrală, literară și artistică din Iași și din alte centre de cultură ale țării. Colaborează cu versuri Mihai Codreanu, Enric Furtună, cu eseuri și teatru, Sandu Teleajen, Adrian Păscu, iar cu amintiri, G. M. Vlădescu (despre Emil Gârleanu, A. de Herz, I. A. Bassarabescu și M. Sadoveanu), G. Spina (despre Panait Istrati și D. Anghel), Octav Botez (despre Romain Rolland). În numărul 4 din 1924, se publică O scrisoare
COMEDIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286343_a_287672]
-
cerând evidența senzorială echivalează cu o revoltă ieșită tocmai din esențialitatea setei lui de certitudini: „Vreau să te pipăi și să urlu: «Este»!” Între credință și tăgadă, nici una biruitoare, încordarea către nemărginire („Sunt, Doamne, prejmuit ca o grădină,/ În care paște-un mânz”), „neliniștita patimă cerească” e chiar prețul râvnit: existența se substanțializează în patosul interogației, zbaterilor, iar omenescul se dezvăluie eroic în neostenita sa sete de perfecțiune. Drama căutării de sine întru Dumnezeu revine ciclic în poezia lui A. Un
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Cu o seninătate amară, care a mirat-o și pe ea, Charlotte a simțit cum se naște și răsună în mintea ei un gând limpede: „Mai întâi a fost infernul orașelor arse și, câteva ore mai târziu, - calul acesta care paște iarba plină de rouă, în răcoarea nopții. Țara asta e prea mare ca să poată fi învinsă. Liniștea din câmpia asta nemărginită va rezista bombelor...” Niciodată nu se simțise atât de apropiată de pământul acesta. În timpul primelor luni de război, somnul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Cu toate acestea Alexie (Ivanco), dibaci întru ale războiului și bogat în iscodiri, știu să le creeze poziții grele și mai cu samă cu un vicleșug războinic avu un succes escelent. El puse să strângă o mulțime de turme ce pășteau pe plaiurile munților, le coborî la șes și le trimise împreună c-un număr de romei prizonieri, ca parte de pradă cuvenită aliatului său Ioan, stăpânitorul regiunii Zagora, înlăuntrul lanțului de munți al Balcanilor, cu care încheiase încă de mai-înainte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
toți, pe câți îi putu numai prinde din oraș, în șanțurile cetății, îi acoperi cu pământ pîn-în creștet, încinse astfel cetatea c-un cumplit brâu de morminte de-o nefericită memorie, rase zidurile și întăriturile din temelie, găti astfel grozave Paști orașului dărâmat și deșert și se-ntoarse apoi fără grijă și nesupărat de nimeni în Moesia, după campania aceasta de răzbunare. Nouă răscoală în Macedonia. Protostratorul Manoil Kamytzes, vărul împăratului, săturîndu-se în sfârșit de lunga sa închisoare în Moesia, imploră
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
planurile și tactica latinilor printr-o recunoaștere. El puse o trupă de cumani să execute o năvală asupra vitelor de tăiat și de ham, asupra turmelor de vite albe și a hergheliilor de cai care erau ale oștirii împresurătoare și pășteau pe lângă tabăra latină, pe grasele pajiști. Latinii, cum zăriră pe cumani, săriră în picioare cu sălbatică impetuozitate, apucară lăncile, se aruncară pe cai și apucară la goană după cumani cu dârlogii slobozi. Cumanii însă fugiră cu toată graba îndărăt și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tîtîne-său căută să se puie în posesiunea țării și eliberă deja hrisoave domnești. Astfel dete la 5 iunie 1418 din Argeș un document de privilegiu pentru coloniștii germani din orășelul ardelenesc Helta, prin care le dădea acestora dreptul de-a-și paște vitele în munții Valachiei și pe lângă acestea le dădea asigurarea că-i va apăra efectiv pe ei și orășelul lor contra oricărui atac dușmănesc. CAPITOLUL VI ÎNCEPUTUL EXISTENȚEI DE SINE A MOLDOVEI SUB PRINCIPI PROPRII În întinsa regiune care, începînd
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aversiune contra felului muieresc al lui Alexandru, despre care am vorbit mai sus, îl uciseră pe acesta și-l aleseră împărat pe Maximin, care însă nu domni mult. Două lucruri îl făceau urât și desprețuit. Întâi originea sa obscură, căci păscuse vite în Tracia (ceea ce era știut de toți și-l degrada în ochii tuturor); apoi că pregetă de-a merge la Roma în chiar începutul domniei lui și de-a lua în posesiune demnitatea imperială; pe lângă acestea îi ieși nume
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
atestate colin- dele și basmul în discuție ; alte „bulgărisme” existente în aceste colinde („în schela mării”) ; și, mai ales, faptul că, în unele colinde identice sau similare, copacul cosmic este un arțar de câmp (jugastru) : „Din prundul Mării-și Negre,/ Paște [= crește] un galben jugastru” (89, p. 53). Sau chiar „trei păltiori” (104) : D-în prundurile mării, La marginile țării, Născători, crescători, Sunt trei păltiori ’nalți și gălbiori (18, p. 58 ; 17, p. 96 ; 16, p. 275). 3. Paltinul consacrat în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în circuitul socioeconomic (un act de cosmizare, deci) (108). În unele variante ale colindei, această idee este în mod expres formulată. După ce este învins de erou, leul îi cedează toate domeniile sale : Rămâneți voi [munți] la junelu Să mi-ț pască boi-n voie [...] Rămâneți voi [codri] la junelu Să mi-ț pască oii-boii [...] Rămâneți voi [câmpii] la junelu Să mi-ț pască capre-n voie (109, pp. 280-281). Colindele românești de vânare a leului par să difere de cele de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]