3,556 matches
-
vreun raport fizic direct. Nu se Întîmplă nici o epidermizare a celor doi. Numai sub formă de emanație, de corpuscul, de undă, se Întîlnesc cei doi eroi. Alt vehicul este ochiul. Eroina Îl vede pe Luceafăr cu ochiul pineal, numai pe palierul noumenalului se petrece Întîlnirea mirabilă. Începînd cu strofa a 15 eroul, magul, astrul, se transformă pășind În lume, În realitatea obiectivă. „și din adînc necunoscut/ un tînăr mîndru crește” Adică din inconștient, din celălalt regim se Întrupează eroul, care trece
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
-n ziua cea dentîi/ cum izvorau lumine”... „e un adînc asemene /uitării celei oarbe”. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Întîlnim În aceste exemple tot decorul imaginativ romantic. O analiză tematică a nucleelor poematice generative va trebui să țină seama de palierele nominale și verbale care vor circumstanția rețeaua de semnificații, textura ontologică. ... Hyperion caracterizat prin grilă claudeliană „mă nasc, mă emit, mă ivesc, mă aprind, sunt un focar de lumină, de energie”...el este „vibrația nervoasă” și citim mai departe din
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
mă strecor printre ei Încercînd să-i strivesc cît mai puțin posibil, dar dezgustul Îmi roade inima” Also sprach Zarathustra -. „nu e nimic și totuși e o sete care-1 soarbe” Ce este acest „nimic”? Cum poate fi lecturat pe un palier normal al Înțelegerii? Să fie oare conceptul atît de des folosit de Soren Kierkegaard În opera sa ? Citim din cartea care a revoluționat o Întreagă fenomenologie a spiritului occidental „Le concept de 1-angoisse”: „În angoasă, În această stare există calm
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
magic sau fantastic. Cătălina rămîne amorsată numai la nivelul mithemului „ta legomena” adică la nivelul celor ce pot fi rostite: chemarea ei Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. fierbinte, rugile către Luceafăr, invocațiile repetate. La nivelul lui „ta dromena”adică al palierului „celor făptuite”eroina noastră rămîne În pură virtualitate. Cum am mai arătat „coniunctio” nu se realizează, schema dinamică ascensională de care pomenea Gilbert Durând În cartea sa „Structurile antropologice ale imaginarului” nu poate funcționa cum nici probantă nu a fost
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
să-i surprindem reprezentarea și logica internă, funcțiile în imaginarul social și artistic, semnificațiile pentru societatea franceză din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Parizienii formează un grup geo-social cu o structură specifică 94, niveluri și paliere, evoluție, modalități de acțiune specifice care dezvoltă un sistem de valori, o schemă de reprezentări, de roluri și reguli de joc specifice. Că identitate geografică, Pariziana ține de Paris, ca identitate socială de clasă aristocraților mondeni. Ca model psihosociologic, ea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
într-o lume a interdependențelor multiple? Mai întîi, poate, pe faptul că economia merge bine, iar coroana daneză e relativ stabilă, apoi pe sistemul bancar danez, foarte modern și solid construit. Este singurul sistem bancar din lume organizat pe trei paliere: Banca centrală daneză (Danish Bank), înființată în 1810, un număr mare de bănci comerciale naționale, regionale sau locale și foarte original un palier intermediar între celelalte două, reprezentat printr-o Centrală de plăți și tranzacții, o centrală la care toate
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
sistemul bancar danez, foarte modern și solid construit. Este singurul sistem bancar din lume organizat pe trei paliere: Banca centrală daneză (Danish Bank), înființată în 1810, un număr mare de bănci comerciale naționale, regionale sau locale și foarte original un palier intermediar între celelalte două, reprezentat printr-o Centrală de plăți și tranzacții, o centrală la care toate băncile comerciale au acțiuni, care le furnizează informații vitale și prin care se întrajutorează în caz de impas. Nivelul calitativ al serviciilor bancare
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
celălalt text; o intertextualitate parțială, care ar admite ca numai anumite elemente ale unui text să fie integrate celuilalt text44. Prin sintagma intertextualitate globală trebuie înțeles că repetarea este ușor vizibilă și se produce la două sau (cât) mai multe paliere ale textului. Însă este puțin probabil ca toate elementele unui text să relaționeze cu celălalt text. Aceeași cercetătoare stabilește încă o dihotomie în spațiul intertextual, în cadrul mai larg decât cel literar, pe linia semioticienilor care acceptă la modul aproape axiomatic
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
studiul formelor lirice pe care le îmbracă iubirea: "Ca și Leopardi în Aspasia, el nu vedea în femeia iubită decât copia imperfectă a unui prototip nerealizabil" (Titu Maiorescu). Un alt studiu de traducător 24 propune abordarea comparativă, fără a demarca palierele textului, insistând, în schimb, asupra importanței de care se bucură isotopia într-un asemenea demers. Din opera leopardiană, selecția traducătoarei se oprește la poemul L'Infinito. Prea neologic pentru lirica eminesciană, cuvântul va fi înlocuit, conservând nuanțele/axa paradigmatică, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și devine el însuși unitate de sens" (ibidem). Aceeași consecință nuanțată a contiguității este înregistrată și în cazul mitului, situație în care contextul legitimează textul de o manieră mai tensionată și, în plus, condiționarea acestei raportări vizează totdeauna mai multe paliere, ea se realizează dacă și numai dacă sunt respectate cel puțin trei condiții, la tot atâtea niveluri de constituire a semnificației semnificat, semn, semnificant. În intertext, lucrurile nu sunt mult diferite de situația mitului, doar că vizibilitatea intertextualității îl induce
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
o manieră tabulară, au loc avansări și reveniri halucinante. Identificarea unui segment inter-/intratextual comportă și un fel de eliberare de prezentul paginii în care lectorul se găsește, la un moment dat. El poate urca sau coborî, într-o secundă, paliere ale literaturii universale sau doar ale operei aceluiași autor. Repetarea intertextuală permite lectorului să acceadă la "forma pură a temporalității", denunțând tacit inconsistența ontologică a legii consecutivității. În acest punct, recunoaștem o axiomă a cugetării eminesciene și, totodată, unul din
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
teoriile legăturii hipertext/hipotext, dictează re-morfologizarea pânzei din pagina de carte (văzută etimologic) înnoite după inserția și integrarea prin fuziune a unei noi celule textuale. Tot cu gândul la intertext citim în continuare despre o serie întreagă de praguri și paliere ce trebuie trecute, un întreg sistem de filtraj care își pune amprenta asupra mesajului, formând tot atâtea grade de mediere (ibidem). Privind astfel drumul unui intertext în istoria literaturii, semiosis-ul ilustrează doar una dintre variantele reeditării intertextuale, și anume cea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
fie a cauzei inițiale a unei astfel de încleștări insolvabile. Sublinierea acestei specificități a tragicului și a tragediei are o importanță majoră, măcar în domeniul literaturii, dacă nu cumva și în alte teritorii disciplinare, precum psihologia, istoria și filozofia. Pe palierul estetic, neobservînd caracterul ireconciliabil, de tip marțial, al antagonismului tragic, riscăm să confundăm tragedia cu alte genuri melodrama și, oricît ar părea de paradoxal, chiar comedia. Dinamica melodramatică se susține tot prin intermediul contradicțiilor (comportamentale, tipologice, etice etc.), în timp ce umorul, motorul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
anume disperare în glas. "Tu, mason! Imposibil!" constată Fortunado cu dispreț, cerînd o dovadă. "Iat-o!" spune Montresor, spre surprinderea interlocutorului, dar, indubitabil, și a cititorului, scoțînd o mistrie de sub faldurile mantiei. O mică intervenție analitică se impune pe acest palier de la sine, oricît de mult am încerca, într-o primă fază, să rămînem pur descriptivi. La mijloc este o confuzie, neexplicată de naratorul lui Poe complet axat pe rolul idiotului inofensiv (desigur, pentru înșelarea neabătută a victimei sale). Cei doi
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
urmă, adusă la bordul corabiei, stîrnește un val de îngrijorare printre autohtoni. Ei vor dansa în jurul mormanului de păr alb, isterizați în mod acut, invocînd bizare forțe teurgice cu strigătul "Tekeli-li! Tekeli-li!". Contrastul dintre alb și negru trimite la un palier simbolic mult mai profund decît erau, probabil, pregătiți cititorii americani ai lui Poe, din veacul al XIX-lea, să înțeleagă. Ultimii supraviețuitori de pe Jane Guy, Pym și Peters, împreună cu băștinașul Nu-Nu, atunci cînd evadează de pe insulă într-o barcă, sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
-ului său devine astfel previzibil: disoluția apocaliptică în plan ontologic. Dacă tragedia lui Vere e acceptarea necesității, cea a lui Ahab ajunge să fie una de inacceptare funciară a condiției date. Ambele forme de expresie tragică se suprapun însă pe palierul anihilării finale a protagoniștilor. În Benito Cereno, un alt căpitan de vas, cu o natură generoasă, dar educată în spiritul riguros al nevoii de legi, ierarhii și repere, Amasa Delano pe numele lui, descoperă, în mijlocul oceanului, o corabie chiliană, transportatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
deopotrivă psihologice și culturale. Dacă în plan strict psihologic, personajul Babo este scindat între utopia recîștigării libertății și spectrul fatidic al morții, cultural abordînd lucrurile, exponentul Babo codifică tensiunile unei lumi împărțite între prejudecățile tradiției și inovațiile modernității. Pe acest palier de "transfer" așa-zicînd sclavul și-a trăit, fugitiv, visul de a fi stăpîn. Bibliografie Herman Melville Benito Cereno. Traducere din limba engleză de Petre Solomon. Col. "Cartea de pe noptieră". București: Humanitas, 2007. Reflectorul jamesian La sfîrșitul victorianismului și debutul modernismului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sugerează chiar că Dickens ar aparține exclusiv literaturii pentru copii, transferul operei lui către marea epopee a romanului fiind inoportună. De fapt, în aceste clișee de hermeneutică literară, se ascunde lipsa de interes a comentatorilor pentru ceea ce se află dincolo de palierul strict narativ al scrierilor lui Dickens și pentru investigarea elementelor profunde ale artei sale romanesti. Mai multe capodopere dickensiene sprijină o astfel de supoziție, de la Dombey and Son/Dombey și fiul (un veritabil debut al realismului psihologic în Europa, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
marcate de gesturi fizice elocvente (se spune chiar că bărbatul ar fi încercat, la un moment dat, să o violeze pe tînără!), domnișoara Hare îl respinge constant, nepunînd totuși capăt, definitiv, întîlnirilor cu el, întîlniri care, aparent, îi produc, pe palierul subliminal, o necontrolabilă (și vinovată!) plăcere. De fapt, intriga așa-zicînd "ideologică" a textului (elaborată de Orwell într-o unitate de timp limitată, moștenită, probabil, de la James Joyce care, cu cincisprezece ani înainte, publicase, mai întîi în serial și ulterior în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de intelectuali de peste Ocean (unii dintre ei, savanți importanți la vremea respectivă), Aldous Huxley recomandă introducerea narcoticelor în chestiune pe scară largă în viața americanilor, datorită efectelor lor benefice și, prezumtiv, absenței oricărei contraindicații (se credea că LSD-ul activează palierele "blocate" ale subconștientului, determinînd individul să lucreze la potențialul lui intelectual maxim, fără a dezvolta, în schimb, dependență). Demonstrativ, scriitorul începe să folosească el însuși menționatul drog, în 1955 chiar anul în care scrie un roman nu la fel de cunoscut precum
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
favorite, inovator, pe un fundal de scriitură science fiction, lucru ce ar putea anunța o schimbare majoră în opera sa, în deceniile următoare. Oricum, Kazuo Ishiguro (nominalizat ori laureat al unor premii prestigioase de literatură) se dovedește cu precădere, pe palierul psihologic al ficțiunii un romancier de anvergură, ce și-a cîștigat, în ultimii treizeci de ani, pe bună dreptate, o popularitate internațională. Capodopera sa prin excelență o constituie însă romanul The Remains of the Day/Rămășițele zilei (1989), distins cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fie un profesionist redutabil. Toate energiile lui sînt canalizate către îndeplinirea sarcinilor zilnice, nu din orgoliu personal, din teama pierderii poziției sau din vreo dorință patologică de înavuțire, ci voi spune un cuvînt prețios dintr-o deontologie singulară, construită pe palierele unei conștiințe-model. Revista la care e abonat eroul constituie un veritabil manifest teoretic asupra artei de a fi valet. Cum bine se observă, majordomul (în funcționalitatea sa primordială, conservatoare) nu reprezintă un subordonat obtuz si mai degrabă rudimentar, ci o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
din operele celor doi prozatori, Home Truths/Crudul adevăr și, respectiv, Castillos de cartón/ Castele de carton , irump dintr-o temă comună a "triun ghiului amoros", așa-zicînd, ca necesitate de supraviețuire a destinului individual -, ajungînd reperabile exegetic, surprinzător, pe același palier metodologic. Voi spune însă, de la bun început, că, dacă, la Lodge, "triunghiul amoros" funcționează ca o metaforă de disoluție a identității, la Grandes, acesta reprezintă tocmai cheia regăsirii ei. Optica romancierilor, deși aparent similară în contextul strict al construcției ficționale
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
jungiană a unui in/sub-conștient colectiv, ei credeau că lumea nu se află departe de un autoindus reflex al "uitării". Acumulînd prea multă informație, prea multă factu alitate, prea mult evenimențial sau, cu un singur termen, prea multă istorie, pe palierele noastre mnemotehnice, vom avea tendința, justificat, spuneau mulți teoreticieni încă de acum aproape un secol, "să eliminăm" o parte din "balastul" paseist, devenind extrem de selectivi în actul de preluare a ceea ce s-a întîmplat deja. Postmodernitatea a confirmat existența acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
astfel de "cutezanță". Acolo, brevitatea narativă are toate șansele, în cazul prozatorilor (și, cu precădere, al celor importanți), să funcționeze în varianta unei opțiuni literare unidirecțio nale. Ea stă (nu în teoria literară, ci chiar în planurile editoriale!) pe același palier cu marele roman, "genul epic minor" fiind absent din limbajul critic american. John Cheever constituie exemplul pe care orice critic trebuie să-l pună în capul listei de argumente atunci cînd încearcă să sprijine o asemenea ipoteză. Deși nu a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]