2,986 matches
-
acestea. Prin urmare, mă aflu acum în imposibilitatea de a exprima ceea ce reprezintă la modul figurat textul acestei rude „umile” ale lui Camon. Acest text, ca să ne înțelegem cât de cât, se numără printre acelea care pentru noi constituie un „pamflet”, o „predică”, un „eseu critic”, o „invectivă”, dar nu este nimic din toate astea. Asemănările cu aceste „figuri” structurale sunt complet întâmplătoare; după cum sunt întâmplătoare referirile la noțiuni și la termeni pe care autorul îi preia de sus: cultura parohială
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
se reține o bucată după răspunsul la „Poștă redacției”. Critică literară dau Marin Sârbulescu și Tiberiu Tretinescu. „Cronică limbii” e ținută de Ion Coteanu, „Cronică dramatică” de Al. Cerna-Rădulescu, iar „Cronică măruntă” de Felix Anadam (Geo Dumitrescu). Rubrică „Insectar” cuprinde pamflete antifasciste, semnate cu pseudonimul Ion Călimara. Ultimul număr, al șaptelea, e consacrat lui G. Călinescu. Interzisă de cenzură, revista reapare într-un singur număr, la 1 noiembrie 1942, sub titulatura „Gândul nostru”. D.B.
ALBATROS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285219_a_286548]
-
a etichetat pe Ana Pauker și Vasile Luca ca fiind „Fără Neam și Dumnezeu”, utilizînd acronimul FND (de la Frontul Național Democrat). Traducerea „fără Dumnezeu ori țară” (p. 59) este literal făcută din engleză, ignorîndu-se existența unei sintagme cu valoare de pamflet În limba română. Sintagma „Legea confesiunilor religioase”, din 4 august 1948 (p. 79), se cerea (re)tradusă prin „Legea cultelor religioase”. Ziarul Cominformului este citat În varianta sa engleză, For a Lasting Peace, for a People’s Democracy (p. 184
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Știri din lumea evreiască”, „Tribuna”, „Versuri și proză”, „Vieața nouă” ș.a. A fost redactor fondator al revistei „Adam” (1929-1940), publicație de orientare antifascistă și antihitleristă, unde polemizează cu Nae Ionescu și A. C. Cuza. Nu s-a sfiit să atace, în pamflete, extrema dreaptă, devenită amenințătoare în România și în Europa. A mai fost redactor al lunarului „Palestina” (1939-1941) și a înființat colecțiile „Biblioteca socială” și „Biblioteca umorului universal”. În 1953 primește Premiul de Stat pentru romanul Domnul general guvernează. Editorial, L.
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
rând, câteva portrete de evrei, surprinzând mentalitatea lor specifică. Experiența de ziarist se simte puternic aici, ca de altfel în toate scrierile lui L. Stereotipiile și procedeele gazetarului zădărnicesc de multe ori tentativele romancierului de a ajunge la psihologia personajelor. Pamfletul copleșește narațiunea, instalând un echilibru șubred între artă și șarja grotescă, iar pe alt plan ducând la distorsionarea adevărului despre oameni și evenimente. Autorul transcrie în multe dintre cărțile sale fragmente din articole apărute în ziare, discursuri ale oamenilor politici
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
și adolescenți - Palatul primăverii (1961), Jurnal de bord (1963), Alarmă la Colțul viu (1964) -, o plachetă Prin fereastră-zarea- albastră (1966) ș.a. În 1979 emigrează în Germania, unde activează ca redactor al postului de radio Europa Liberă, prezent în programe cu pamflete și cu emisiunea „Tribuna satelor”. Colaborează la „Dialog” (Germania), „Alergătorul de la Marathon” (Danemarca). Proza din Palatul primăverii și din celelalte cărți publicate de M. până în momentul plecării din țară este caracterizată de o atitudine convențional-educativă, abordând fie subiecte din viața
MANUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287998_a_289327]
-
câteva cărți, un exemplu elocvent fiind romanul Gorganul (1980). Anii de după plecarea din țară a lui M. vor demonstra, prin abandonarea ei, caracterul ocazional al acestei producții. În Șapte vaci slabe (1984) și în Foamea de adevăr (1987) sunt reunite pamfletele scrise pentru Europa Liberă. SCRIERI: Palatul primăverii, București, 1961; Jurnal de bord, București, 1963; Alarmă la Colțul viu, București, 1964; Anul întâi, București, 1965; Prin fereastră-zarea-albastră, București, 1966; Arca lui Noe, București, 1968; A Tale That Goes Up to Five
MANUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287998_a_289327]
-
inclusiv în corespondența cu congregația De Propaganda Fide sau cu episcopul Ioan Bob), M. scrie pagini vii, convingătoare, în care stringența logicii, inteligența inventivă și asociativă, subtilitatea deducțiilor, efervescența spirituală sunt dublate de o ironie savuroasă, ce incendiază tonul până la pamflet și invectivă. Un ingenios joc al aluziilor și insinuărilor, al disimulării, urmat brusc de revelarea adevărului, folosirea doctă a figurilor de stil, dar și a expresiilor de coloratură populară definesc și concretizează atitudini, idei, intenții. Devenit memorialist în ultima parte
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
A fost distins cu Premiul „B.P. Hasdeu” (1975) și cu Premiul „Timotei Cipariu” (ex aequo, 1979) ale Academiei Române, cu premiile revistelor „Ateneu” (1993) și „Convorbiri literare” (1998), precum și cu Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1999). Primele articole de critică literară, pamflete (unul la adresa lui Mihai Beniuc) și traduceri i-au apărut în revista samizdat „Cuvântul nostru”, scoasă de studenții filologi ieșeni în anii 1957 și 1958. În presa tipărită publică pentru întâia oară în „Iașul literar” (1959), revistă la care a continuat
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
Lenin În Statul și revoluția sunt juxtapuse peste cele din Ce e de făcut?, pentru a se demonstra modificarea importantă pe care a Înregistrat-o viziunea sa asupra relației dintre partidul de avangardă și mase. Fără nici o Îndoială, tonul din pamfletul scris În grabă Între august și octombrie 1917 - după Revoluția din Februarie și chiar Înainte de cea din Octombrie - este În mică măsură compatibil cu textul din 1903. Existau motive tactice importante pentru care, În 1917, Lenin să fi vrut să
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
fost, de fapt, vocea criticii Rosei Luxemburg printre bolșevici. Activistă revoluționară, șefă a grupării femeilor din cadrul Comitetului Central (Jenotdel) și, la Începutul anului 1921, colaboratoare apropiată a Opoziției Muncitorești, Kollontai era o persoană incomodă pentru Lenin. Acesta din urmă considera pamfletul foarte dur scris de ea chiar Înaintea celui de-al zecelea Congres, În 1921, aproape un act de trădare. Congresul a Început chiar În timp ce se punea la cale Înăbușirea rebeliunii muncitorilor și marinarilor din Krondstadt și În toiul răscoalei de la
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ei din Rusia exista o legătură directă. La Începutul secolului, Alexandra Kollontai fusese profund impresionată la citirea lucrării Reformă socială sau revoluție și avusese ocazia să o Întâlnească pe Rosa Luxemburg la un miting socialist din Germania. Însă, chiar dacă În pamfletul ei se găseau ecouri ale majorității criticilor aduse de Luxemburg practicii socialiste autoritare și centralizate, Împrejurările istorice În care apărea textul erau diferite. Intervenția lui Kollontai făcea parte din pledoaria Opoziției Muncitorești pentru Înființarea unui Congres național al producătorilor, aleși
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
negociere cu organele de stat, În numele femeilor muncitoare care organizaseră creșe și cantine. În cele din urmă, Opoziția Muncitorească a fost scoasă În afara legii, iar Alexandra Kollontai - redusă la tăcere, nu Înainte, Însă, de a lăsa moștenire o critică profetică. Pamfletul ei ataca partidul de stat, pe care Îl compara cu un profesor autoritar, cam În aceeași termeni ca și Luxemburg. Autoarea se plângea, mai presus de toate, de faptul că relația dintre comitetul central și muncitori devenise unilaterală, de comandă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
text expediat clandestin postului de radio Europa Liberă încă în luna octombrie 1989, dar care a fost receptat și transmis abia în prima zi a revoluției -, I. schimbă radical obiectul și tonul discursului poetic. Tăind în carne vie, ironia devine pamflet politic, melancolia elegiacă se transformă în diatribă necruțătoare și vehementă, cu adresă socială, fapt ce a scandalizat unele mentalități pudibonde. Dezamăgirea poetului e sintetizată în versuri abrupte, fără menajamente: „Eu am visat ceva cu totul diferit”; „România, când vom înceta
ILIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287525_a_288854]
-
a acuzat pe autor că e sprijinit de „supraviețuitorii Gărzii de Fier” și este „un colaborator al radioului franchist”. Atacurile au fost declanșate, de fapt, de presa de la București: în numărul din 10 august 1960 al revistei „Glasul patriei”, un pamflet semnat de G. Mărgărit lovea deopotrivă în romancier și în Virgil Ierunca, recenzentul care elogiase cartea. La rândul ei, Legația RPR din Franța s-a angajat într-o campanie denigratoare: mai multor ziare franceze li s-au trimis informații privind
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
acordării Premiului „Năsturel-Herescu” al Academiei Române pentru romanul Ion, în 1921, alegerea ca membru al Academiei Române în 1939, compunerea în trei variante succesive a discursului de recepție Lauda țăranului român, rostit la 29 mai 1940, relațiile cu Tudor Arghezi după apariția pamfletului acestuia la adresa romanului Ion ș.a. Bine structurat și cu informații inedite este capitolul consacrat receptării operei lui Liviu Rebreanu în străinătate. De asemenea, elucidarea pseudonimului Ion Jalea, cu care Liviu Rebreanu a publicat în 1919 broșurile Basarabia. Descrierea. Istoria. Unirea
ILIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287526_a_288855]
-
inaugurează rubrica „Bilete de papagal”, pe care o însoțește de o notă explicativă: „Nemaiputând să apară într-o minusculă foaie deosebită, iată-le intercalate într-un nou spațiu, crâmpeie de fițuică în dâra de vânt a unui tren.” În urma publicării pamfletului Baroane (625/1943), numărul următor, care conținea un alt pamflet, Schimbarea la față, este confiscat, ziarul interzis, iar autorul, poetul Cuvintelor potrivite, arestat și închis în lagărul de la Târgu Jiu. I.z. reapare pentru scurt timp la 24 august 1944
INFORMAŢIA ZILEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287551_a_288880]
-
o notă explicativă: „Nemaiputând să apară într-o minusculă foaie deosebită, iată-le intercalate într-un nou spațiu, crâmpeie de fițuică în dâra de vânt a unui tren.” În urma publicării pamfletului Baroane (625/1943), numărul următor, care conținea un alt pamflet, Schimbarea la față, este confiscat, ziarul interzis, iar autorul, poetul Cuvintelor potrivite, arestat și închis în lagărul de la Târgu Jiu. I.z. reapare pentru scurt timp la 24 august 1944, dar nu rezistă decât patru numere. M.Pp.
INFORMAŢIA ZILEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287551_a_288880]
-
Critic literar cu un discurs elaborat, mizând pe un spectru stilistic bogat, I. reușește să armonizeze modalități dintre cele mai diferite de abordare a unei teme, textele sale având atât rigoarea cercetării științifice, cât și virtuțile registrului ironic sau maliția pamfletului. Majoritatea cărților lui sunt culegeri de studii și articole dedicate scriitorilor ruși. Pentru fiecare caz în parte, criticul impune o anumită disciplină a redescoperirii subiectului investigat, făcând abstracție de gradul de cunoaștere a unui scriitor în rândul publicului. Ia totul
IORDACHE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287600_a_288929]
-
pentru bufonerii lexicale, jocuri de cuvinte și înșirări de vocabule fără sens, parodiind descântecul. Duritatea invectivelor este atenuată de impresia finală de gratuitate și joc, de farmecul, spontaneitatea și umorul dialogurilor. În alte satire (Ingratul, îndeosebi) înverșunarea polemică ia forma pamfletului și a blestemelor clocotind de ură. H.-R. a fost un prozator de mare talent, dar nici una din scrieri nu este pe măsura înzestrării sale. Fără să persevereze în vreo direcție anume, el s-a dovedit la fel de dăruit pentru proza
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
Iosif Clișci și este român. Grivița anilor 1931-1933 constituie subiectul unei proiectate trilogii romanești, din care au apărut doar primele două volume, Sfârșitul jalbelor (1950) și Marea pregătire (1952). Un culoar narativ nou, cu discret rol jucat de satiră și pamflet, se observă în romanul Lagard cel însemnat (1966), dar notabil cu adevărat se dovedește a fi abia romanul Eu, Consula! (1971). Pe fondul relaxării politice a anilor ’70, scrierea aduce în prim-plan o narațiune cu o tematică mai liberă
JAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287667_a_288996]
-
funcțiilor publice și cu o aprigă competiție pentru poziții la curte sau în administrația provinciilor, fiindcă acelea permit înjghebarea unor ierarhii clientelare. Aceste trăsături erau percepute drept orientale chiar când privirea se oprea asupra realității de la Versailles. Unul din numeroasele pamflete produse de propaganda ostilă lui Ludovic se intitulează La Francia turbantizzata 65. Totuși, nici un istoric din zilele noastre n-ar susține că paradigma orientală se poate aplica monarhiei Bourbonilor. Persia Scrisorilor lui Montesquieu nu e decât o metaforă. Atunci, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
împotriva domnitorului Mihail Sturdza, fostul său protector, acum adversar fățiș. După eșecul mișcării se refugiază la Cernăuți, unde redactează manifestele politice ale revoluționarilor moldoveni: Dorințele partidei naționale în Moldova și Proiect de constituție pentru Moldova. Colaborează la gazeta „Bucovina” cu pamflete politice și notițe nesemnate. După numirea ca domnitor a lui Grigore Alexandru Ghica, K. se întoarce din exil în 1849 (fusese în același an la Viena și Paris) și începe o rapidă ascensiune politică, devenind în scurt timp principalul susținător
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
răspândite și rămase în pagini din presa vremii, dintre care unul e scris cu mult spirit și vervă: Curierul Iașilor, 10 februarie 1860, apărut în „Steaua Dunării” și semnat Civis Bahluensis. În timpul mișcării de la 1848, K. a scris și două pamflete împotriva domnitorului, impresionante prin acumularea paroxistică a invectivelor (Noul Acatist al marelui voievod Mihail Grigoriu, 1848) și prin subtilitatea ironiei (Carte a fostului rege Ludwig Filip către încă fiindul domn Mihail Sturdza). Discursurile lui K., exclusiv politice, dezvăluie mari însușiri
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
a activiștilor de partid), de neocolit de către eventualul istoric al formelor teatrale în ceaușism. Din această perspectivă, este obligatoriu de semnalat evoluția autorului către panoramarea socio-satirizantă a României anilor 2000: Titircă, Inimă-Bună (palavre și adulter la domeniile Marvila) este un „pamflet antioligarhic” (2002), pe tiparele proiectatei piese caragialiene Titircă, Sotirescu & Co., și care plasează în contemporaneitate tema ciocoilor vechi și noi, pe N. Filimon, I.L. Caragiale și Teodor Mazilu, într-o șarjă cu zece episoade tocmai nimerite pentru un spumos serial
GENOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287215_a_288544]