3,023 matches
-
fățărnicia clerului ori procesele sociale nocive: lichelismul, paralizarea energiilor țării (Ploșnițele, Năpârca, Baroane, Omul cu ochii vineți). Desfigurarea bestială sau hidoasă a omului, traducând-o pe cea morală, paiațele anapoda, colajele eterogene, arătările cu o morfologie cvasifantastică, vermina foșgăitoare din pamflete trec în sfera vastei teme argheziene a apocalipsei. A. a realizat cea mai cutremurătoare panoramă a „materiei care se îneacă în propria-i putreziciune”. Valoarea excepțională a artei sale pamfletare vine din sugestia piezișă a unei intenții de exorcism și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
unei intenții de exorcism și din potențialul de halucinare al imaginilor. El rămâne un nume printre reprezentanții de prestigiu ai genului: Jonathan Swift, P.-L. Courrier, Léon Bloy, L.-F. Céline. Tablete din Țara de Kuty experimentează un amestec de pamflet, meditație și utopie. Americanii Mnir, Kuic, Pitak descoperă în Kuty, țară neaflată pe hartă, o societate primitivă și încercarea de civilizare a băștinașilor dă naștere unei parodii de proiect utopic - o noutate la nivelul vremii. Nu departe, prin situarea în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
de utopiile negative, scriitorul montează bufonada unei „civilizații superficiale de forme”. Tipare și imbolduri swiftiene se simt în crochiurile savanților ignoranți, al feministei, în satira găunoșeniei din viața intelectuală (Mya Lak, În preistorie, Explorări, Prezidenta). Eliberat parcă de orice constrângere, pamfletul dă curs slobod elementului monstruos și trivial, cerând ex negativo respectul structurilor vitale. Tableta este genul care, în literatura română, îi aparține: A. îl creează și îl consacră. Mărturisind aversiune față de compunerile dezlânate și inexpresive, își propunea să releve substanța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
din Tristan Bernard (Cafeneaua cea mică, 1912) și D. I. Fonvizin (Neisprăvitul). A. este în aproape tot ce a scris o individualitate creatoare viguroasă, inconfundabilă, prin opțiuni, atitudini, stil. Unitatea amplei sale opere, de la poezia lirică la romane și utopie, de la pamflet și tablete la poemul în proză și de la portrete la ideile despre scris, rămâne cea dată de un echilibru instabil de reacții, dar tocmai de aceea mai adevărat, mai uman, și de raportarea originală la tradiție (pentru el, un „fond
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
îngr. Mitzura și Baruțu T. Arghezi, Cluj-Napoca, 1974; Ars poetica, îngr. Ilie Guțan, Cluj-Napoca, 1974; Caligula, postfață Z. Sângeorzan, București, 1975; Poezia filosofică, îngr. și pref. Elena Zaharia-Filipaș, București, 1976; Zdreanță, Craiova, 1977; Cuvinte potrivite, postfață Gh. Grigurcu, București, 1977; Pamflete, îngr. și pref. Mariana Ionescu, București, 1979; Versuri, I-II, îngr. și postfață G. Pienescu, pref. Ion Caraion, București, 1980; ed. 2, I-II, îngr. și postfață G. Pienescu, București, 1985; Versuri, repere istorico-literare Mircea Scarlat, București, 1980; Versuri, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
passim; Gheorghe Grigurcu, Psihologie argheziană, RL, 1999, 7, 8; Tudor Arghezi, DCS, 17-19, 170, 187, 199-200; Marian Beșteliu, Tudor Arghezi, poet religios, București, 1999; Cărtărescu, Postmodernismul, 279-284, 296-298; Aurel Ciulei, Tudor Arghezi, romancierul, pref. Al. Balaci, București, 1999; Cornel Munteanu, Pamfletul ca discurs literar, București, 1999, passim; George, Reveniri, 134-136, 146-160, 339-340; Nicolae Manolescu, Inutile silogisme de morală practică, RL, 2000, 22; Dumitru Chioaru, Poetica temporalității, Cluj-Napoca, 2000, 108-136; Dicț. esențial, 35-41; Baruțu T. Arghezi, „Duhovnicească”, „Psalmi”, „Testament” de T. Arghezi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
George, Reveniri, 134-136, 146-160, 339-340; Nicolae Manolescu, Inutile silogisme de morală practică, RL, 2000, 22; Dumitru Chioaru, Poetica temporalității, Cluj-Napoca, 2000, 108-136; Dicț. esențial, 35-41; Baruțu T. Arghezi, „Duhovnicească”, „Psalmi”, „Testament” de T. Arghezi, Cluj-Napoca, 2001; Ștefan Melancu, Apocalipsa cuvântului. Pamfletul arghezian, pref. Nicolae Balotă, Cluj-Napoca, 2001; Popa, Ist. lit., I, 1122-1132, passim; Vârgolici, Portrete, 302-328; Alex. Ștefănescu, Tudor Arghezi, RL, 2003, 26; Ion Tudor Iovian, Gherla imaginarului arghezian, Bacău, 2003. S.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
cazul unui colocviu științific) și dezbaterea polemică, care este schimbul de argumente punînd ceva în litigiu (ca în dezbaterile politice). S-a încercat inventarierea procedeelor caracteristice ale relației polemice și genurile care le ilustrează în mod deosebit (precum satira și pamfletul). Se pot stabili și fenomene de enunțare localizate: insulta, apostrofa, negarea, adjectivele tari, formele fatice ("spune dar...", "crezi tu..."), tehnicile argumentative (citate trunchiate, amalgamări) etc. Polemica se poate folosi pentru a caracteriza discursivitatea și, de aceea, unele interpretări pragmatice plasează
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
figuri literare contemporane, între care un nuanțat și extrem de expresiv omagiu adus lui Paul Verlaine. Întâlnirea cu N. D. Cocea îl determină pe V. să îmbrățișeze ideile socialiste, articolele sale de atitudine transformându-se, nu de puține ori, în virulente pamflete împotriva fruntașilor Partidului Național Liberal și îndeosebi împotriva membrilor familiei Brătianu. Apogeul publicisticii lui literare este atins la „Contimporanul”, când promovează, împotriva tendințelor îngust-naționaliste, ideile și mișcările europene de înnoire. Înfățișat de E. Lovinescu drept „principalul factor al extremismului [literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
în încercarea, de altfel, nereușită, de a impune numărătoarea pascală alexandrină în locul celei romane. Nu ne-au rămas decât prologul, în plus, complet doar într-o versiune latină, și scrisoarea de dedicație adresată lui Teodosius. S-a pierdut și un pamflet contra lui Ioan Hrisostomul a cărui versiune latină realizată de Ieronim a fost utilizată de Facundus din Hermiane (În apărarea celor Trei capitole 6, 5) care spunea că era plin de injurii insuportabile, și de diaconul Pelagius (În apărarea celor
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Partea a doua (12-19) respinge acuzațiile aduse lui Ioan într-o scriere - menționată în capitolul 13 ca syngramma - a lui Teofil din Alexandria (care a fost principalul artizan al distrugerii acestuia și a condus sinodul de la Quercia din 403), probabil pamfletul pierdut al lui Teofil din care s-au păstrat fragmente la Facudus din Hermiane în Apărarea celor Trei Capitole. Episcopul declară că a urmărit personal toate fazele procesului intentat lui Ioan și că posedă informații din sursă directă despre activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mijloacelor tactice de realizare și de menținere a anumitor scopuri. Deși există o mare varietate de utilizări strategice ale termenului modern "societate civilă", varianta originară datează din ultimul sfert al secolului al XVIII-lea prin recomandări, ca de exemplu, în pamfletul revoluționar al lui Thomas Paine, Common Sense, despre cum să contești mai bine puterea despotică prin formarea de tranșee ale societății civile 12. În deceniile recente și mai ales în prima fază a discuțiilor reînnoite despre societatea civilă, termenul a
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
părți ale Europei, numărul crescut de călătorii ale claselor "respectabile" și relațiile diplomatice curente între curțile regale, extinderea comerțului, precum și tot mai rapida și mai larga circulație a ideilor străine în domenii ca filosofia sau literatura, a cărților și a pamfletelor, a corespondenței, educației, a vestimentației și a relațiilor sociale. Încă nu s-a scris o istorie a cosmopolitismului secolului al XVIII-lea, dar este clar că în scrierile lui Pietro Verri, ale lui Immanuel Kant, Thomas Paine și ale altora
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
26 aprilie 1862. Redactor responsabil era I. V. Adrian. B., prima publicație satirică din Moldova cu o apariție mai lungă, confirmă prin conținutul ei orientarea politică unionistă și democratică a întreprinzătorului și neobositului ei redactor. Dar tonul articolelor politice, al pamfletelor și satirelor în versuri apărute în paginile revistei este, de cele mai multe ori, de o violență care nu mai lasă loc și pentru o expresie literară îngrijită. Umorul e greoi, cu ironii, calambururi și jocuri de cuvinte rudimentare. Țintele revistei sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285812_a_287141]
-
îl făcu să supraviețuiască teribilului său tiran și să-i rămână moștenire lui Vespasian. Vitellius - urmașul efemer de câteva luni al lui Nero, îi proscrise la rândul lui pe astrologi, dar aceștia erau deja deprinși cu persecuțiile. Ei răspândiră un pamflet anonim în care anunțau: "împăratul nu va vedea sfârșitul lunii". Moartea lui a întîrziat față de prezicere cu numai câteva săptămâni și toți se corectară: "astrele au prezis că nu va vedea sfârșitul anului". Vespasian, detronîndu-l pe Vitelius, îl chemă imediat
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
supus investigației, totul trece prin grila analizei. În al doilea rînd, aș remarca răceala analizei, obiectivitatea pur științifică a demersului. Este foarte ușor, atunci cînd te ocupi de "orori", să te lași condus pe panta, spectaculoasă literar e adevărat, a pamfletului și, în general, a abuzului de adjective și calificative. Spre onoarea lor, autorii reușesc excelent să se sustragă acestor tentații facile, procedînd mai degrabă ca niște entomologi, în colectarea completă a datelor, cuplați cu niște chirurgi ori chiar medici legiști
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
strict științifică, deci singura relevantă în ordinea analizei, dar și, probabil, singura eficientă chiar și în ordinea ceva mai pragmatică a lucrurilor. O asemenea carte poate fi mai eficientă în susținerea eforturilor "de-comunizării mentale" decît o întreagă bibliotecă de pamflete și denunțuri, oricît de reușite literar ar fi acestea. În sfîrșit, nu aș dori să trec sub tăcere curajul intelectual și civic al autorilor acestei prime istorii complete a comunismului occidental. În ciuda faptului că, în 1992, anul apariției cărții, după
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
imediată a unei țări devastate de sărăcie, care se ascunde sub enigmatica siglă R.M.? Câtă apă va mai curge pe Prut și pe Nistru, până în clipa când nu va mai trebui să recurgem la alegorii literare și parabole escatologice, la pamflete satirice și la scene din Bosch pentru a-i defini situația? Este întrebarea la care va trebui să găsim un răspuns rapid în anii ce vin. decembrie, 2000 Sinonime ale întunericului Câteva zile petrecute la țară, cele văzute, auzite și
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
tragi-comica - în părțile ei esențiale - campanie electorală prezidențială din Basarabia, care ne-a oferit bogate, dar deloc proustiene „zile de lectură” (liste de susținere cu un IQ discutabil), denunțuri, eseuri de stânga și eseuri de dreapta, mărturisiri, apeluri biblice, parabole, pamflete, biografii romanțate ale unor comuniști și ale unor democrați, utopii de toate culorile, kafkiene „Scrisori către tata”, oedipiene „Scrisori către mama”, simple „Scrisori către colegul de bancă” etc.), bietul și atât de implicatul scriitor basarabean a mai fost chemat și
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
intenții, fără a avea pretenția - așa cum s-a insinuat - că face ordine în literatură, a eșuat lamentabil în suburbane atacuri la persoană care au oripilat cititorii. Dezbaterea de idei și de principii a fost înlocuită la un moment dat cu pamfletul vulgar și cu portretul fiziologic caricatural (e mult mai dificil să te menții în albia civilității, a argumentelor: unora li se pare de-a dreptul castratoare această autoîngrădire, o nedreptate făcută „naturelului”, umorilor care își cer dreptul la exprimare!). Au
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
pamfletaș bine garnisit, pe care îl dedică bucureștenilor. Furat de tonul moralizator al opului său, Boris Druță, căruia îi apreciez uneori stilul mucalit și șugubăț, comite câteva regretabile greșeli de ortografiere, care sporesc nepermis de mult cantitatea de umor a pamfletului. Îi spunem noi dlui Boris Druță că vara trecută a fost la Eforie Sud și Techirghiol (nu la Euforie-Sud și Tekirghiol), iar negresele au maniere pe Broadway (nu pe Broadwey). Februarie, 1998 Declanșarea oficială a campaniei electorale pentru alegerile parlamentare
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
galantă a epocii se articulează, cu accente ludice, un dialog subtil, de o discretă modernitate. Răzvrătitul Toderiță evocă viața bunicului autorului, unul dintre opozanții lui Mihail Sturdza, în al cărui portret se îmbină pitorescul cu nuanța grotescă și accentele de pamflet. Refugiat la Paris, protagonistul are prilejul să fie martor la scene din revoluția franceză de la 1848. Între alte episoade, se relatează o întâlnire cu Nicolae Bălcescu, pagini ample vorbesc despre „vântul veacului” romantic și schițează o istorie „din interior” a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
Bălcescu, pagini ample vorbesc despre „vântul veacului” romantic și schițează o istorie „din interior” a marilor prefaceri din Europa. Cu un caracter autobiografic, romanul Promoția 907, rămas în foileton (în cotidianul „Epoca”, 1935), face o incursiune, cu tușe caricaturale, de pamflet social, în subteranele vieții unor persoane publice. Ultimul text scris de R., Pui de cuc, încheiat în 1945, de asemenea inedit, poate fi definit ca roman al unei familii din boierimea rurală. Personajele capătă aici o mai evidentă adâncime, neatinsă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
Fetișcană/ Subsoară/ De fecioară/ Ai picioare/ Domnișoare", "fătălăul" fiind o împreunare fabuloasă, mitologică, dintre un strigoi sau voievod, cu o trestie sau căprioară. Utilizând literar blestemele, poetul răzvrătit calcă peste tabuuri, ocara se prăvălește infernal, în unele poezii sau în pamflete. În insolitele Flori de mucigai se petrec fapte nesăbuite între violențe și galanterii de mahala, unde protagonistele sunt Tinca, țiganca florăreasă înjunghiată; Rada, stăpânită de un senzualism sălbatic ("măceș cu ghimpi fierbinți"). Uneori, crizele erotice provoacă tensiuni, diversiuni, încăierări; un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o leacă, pune-o leacă/ Face oameni și lumină/ Din puțin scuipat cu tină/ Și dintr-un aluat mai lung/ Scoate luna ca din strung" (Abece). Atras de o estetică a negării violente, a proferării înjurăturii și ocării, Arghezi scrie pamflete "un gen literar jumătate actual și jumătate etern", tablete în care se află nuclee narative. În Icoane de lemn este prezentată o lume deformată grotesc, plină de răutăți, de pofte lumești, amintind de atmosfera din Psalmi, iar în culegerea Poarta
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]