2,056 matches
-
se hâțână de două ori către stânga. Și, alunecând pe un soi de mâzgă marină, ucenica se prăbuși, bătând aerul cu brațele, într-o peliculă de apă sărată, ce-o acoperi, instantaneu, până la piept. Atingerea de sloi a puhoiului îi paraliză respirația. Săltîndu-se întîi cu șalele, tălpile îi fugiră din nou. Și, de data aceasta, nemaibucurîndu-se de privilegiul de-a se opri în șezut, oglinda apei îi trecu, cu două palme, peste creștet. Iar în curentul care-o rostogoli de 5-6
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îi atârna ca o piftie. Nădragii în vine, cu doar un crac scos. Mustața cu care o rașcheta. Secrețiile ce-i duhneau ca un pumn de scorțișoară. Dezmeticindu-se, se decise ca, înălțîndu-se într-un cot, dacă să nu-l paralizeze în întregime, să-i paralizeze, cel puțin, mirosul, 135 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI pe manivela lui Arasel... Vai de mine, nenorocita. Îmi place, na! s-o văd de aici. - Da!... Dar ești îndrăgostită s-o vezi. Mai de pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Nădragii în vine, cu doar un crac scos. Mustața cu care o rașcheta. Secrețiile ce-i duhneau ca un pumn de scorțișoară. Dezmeticindu-se, se decise ca, înălțîndu-se într-un cot, dacă să nu-l paralizeze în întregime, să-i paralizeze, cel puțin, mirosul, 135 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI pe manivela lui Arasel... Vai de mine, nenorocita. Îmi place, na! s-o văd de aici. - Da!... Dar ești îndrăgostită s-o vezi. Mai de pe vîrf?... Sau mai de pe cotor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
DANIEL BĂNULESCU - Sinistrate, să nu-mi faci nici un rău, Sinistrate! o schimbase pe bolborosit cotoranța, chiar și după ce el se gândise s-o încurajeze, adresîndu-i-se poate chiar cu "mămico", dar îi fusese și prea tîrșă că asta cumva o să-l paralizeze, înțepenindu-l cu vreo croșetă pe undeva. Așa că își înghițise precizarea. - "...Lumea asta nu-i așa... iar cealaltă-i altceva... Lumea asta-i cum o vezi Iar cealaltă-i cum o crezi!..." continua s-o audă, pe hoașcă, băiatul, pradă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de Jake. Așa că da, aș vrea să-l omor... dar cu drăgălășenie? Eu mă gândisem la ceva un pic mai dureros. Susan a început să-și fluture furculița, indicând astfel că voia să vorbească, numai că, momentan, gura îi era paralizată cu lasagne. Dacă a fost așa cum zici tu și s-a certat cu maică-sa, atunci ăsta e momentul perfect ca să intri în scenă și să fii prietena lui, să-i devii confidentă. Poți să-i dai de înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
s-o avertizeze înainte să intre în ambuscada aia emoțională. — Chestia asta s-a întâmplat acum șase luni, Fiona, a continuat David pe un ton măsurat. Acum șase luni! De ce nu mi-ai spus nimic? Fiona a rămas neclintită. Era paralizată din cauza unui amestec de incertitudine și, dacă era să fie sinceră, vinovăție. Păi, m-am gândit că trebuie să fie alegerea lui Jake când să-ți povestească un eveniment atât de important din viața lui, a replicat ea nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pare rău... îți pare rău..., Julia a repetat cuvintele, meditând la înțelesul lor. Nu. Scuza asta nu mă face să mă simt mai bine. Nu vreau scuze de fațadă, James, vreau o explicație. —O explicație? Bărbatul arăta ca un iepure paralizat în lumina farurilor unei mașini. Ce vrei să spui? Julia a întins mâna spre centrul mesei și-a luat o batistă de hârtie din cutie, după care s-a șters la nas. Adică vreau să știu de ce te-ai culcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mers până la ușă și a dat la o parte pânza de sac, așteptând cu o galanterie înțepenită ca doamna O’Toole să iasă șontâcăind din încăpere. în luminiș, printre puii adormiți, s-au oprit din nou și nesiguranța le-a paralizat membrele doar pe jumătate dornice. Virgil își trecu limba lui mare peste buze. Dolores O’Toole își bălăngăni stângace mâinile pe lângă trup, ca o vrabie cu aripa frântă. — Virgil. Numele lui pluti discret pe deasupra paraliziei. Dolores îl rostise cu grija
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
stătea ghemuit acolo. Elfrida și-a strâns buzele, atinsă de jignirea pe care o resimte cel căruia nu-i e apreciat ajutorul. Ignatius spusese întotdeauna că Virgil Jones nu era în toate mințile și era clar că avusese dreptate. îl paralizase vocea din capul său. Fusese mai convingătoare ca niciodată și-l lăsase pe Vultur-în-Zbor dezgustat de sine însuși. Iată ce îi spusese: Era deja străin unul suspect - în orașul în care se hotărâse să se stabilească. Avea nevoie de oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
era în spatele lui, impasibilă. Aici, spuse Virgil Jones. Aici ar trebui să fie. Vultur-în-Zbor închise ochii și-și controlă zvâcnirea sălbatică dinăuntrul lui. Era timpul. Merse către Virgil, călăuza lui oarbă, a cărui limbă se agita agonizant din pricina tensiunii. Fiind paralizat de Trandafir, nu putea să-și dea seama singur dacă acela era locul corect. Vultur-în-Zbor trebuia să fie cobaiul. Dacă te așezi în locul unde stau eu și te concentrezi asupra Porții, ar trebui să dai de ea, spuse Virgil. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
spus în privința sosirii lor, dar acum ei neagă existența lui și a Efectului său. Obsesivitatea este forma lor de apărare. Nu pot să îndur să văd ce se întâmplă cu orașul K, locul bucuriei de odinioară. Dacă mintea îmi este paralizată, cel puțin viața nu-mi este așa. Vina. Trebuie să fie vina cuiva. Este a noastră. A fost experimentul nostru. Dar Trandafirul... Trandafirul e un lucru minunat. Cum de ne-a adus atât de multă suferință? E groaznic că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se zbată și să lovească cu picioarele în cel care o ținea strâns să nu scape. De parcă ar fi putut să-și măsoare forțele cu el. Ea, care zbura la o rafală mai puternică a vântului. O amorțeală plăcută îi paraliză corpul, acaparând cu viteză fiecare celulă, anihilându-i voința, forța. Căzu moale în brațele bărbatului care o ridică ușor și o așeză cu atenție pe bancheta din spate a mașinii. Totul se petrecu atât de repede, încât trecătorii nici nu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
întorceau în pădure, în momentul în care străinul apăruse lângă ea. Nu reușea să înțeleagă de ce nu se împotrivise atingerii lui, de ce acceptase să o folosească ca pe o jucărie fără să reacționeze nici intr-un fel. Ce forță îi paralizase voința făcând-o o simplă marionetă în mâinile lui? Parfumul lui se juca cu simțurile sale pătrunzând prin nările mici care respirau profund, vrând parcă să-l aducă mult mai aproape de ea, să-l simtă prezent în toți porii la
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
se zbată și să lovească cu picioarele în cel care o ținea strâns să nu scape. De parcă ar fi putut să-și măsoare forțele cu el. Ea, care zbura la o rafală mai puternică a vântului. O amorțeală plăcută îi paraliză corpul acaparând cu viteză fiecare celulă, anihilându-i voința, forța. Căzu moale în brațele bărbatului care o ridică ușor și o așeză cu atenție pe bancheta din spate a mașinii. Totul se petrecu atât de repede, încât trecătorii nici nu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
forfecând aerul cu mișcări descreierate. Realiză că nu mai are timpul necesar pentru a-și Îndrepta corpul și nici un punct de sprijin de care să se ajute. Gândi că totul e pierdut și un fior rece, tăios, Îi Îngheță corpul, paralizându-l. Însă În clipa aceea, când desprinderea devenise iminentă, un vânt puternic și misterios, venit de peste mări și țări, izbi violent fereastra lăbărțată, care-l lovi cu atâta forță, Încât Îl Împinse cu totul Înapoi, În cameră. Tresări ca la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tare caraghioasă Libelula. Firavă, lunguiață, chiar părea o insectă uriașă. Pistruiatul făcea pipi, iar fetița Îl arăta cu degetul și râdea. Apoi totul se opri. Un pârâit puternic și o lumină orbitoare, spartă Într-un mănunchi de scântei pulverizate ne paraliză un moment zbenguiala. Se auzi o bufnitură În spatele nostru. Ne-am Întors speriați. Undeva, sub firele de Înaltă tensiune, se zbătea o mogâldeață ciudată. Ne-am apropiat Încordați. Nu ne venea să credem ochilor. La picioarele noastre se afla o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
deja iubiți. Ce mai faci? De la: Kate Reddy Către: Debra Richardson Complet nebună. La propriu. Viața trupească e doar o amintire vagă. Acum sunt doar un creier pe băț. Am de susținut o ofertă pentru un client $$$$$$ cu o stagiară paralizată de frică și care crede că Geoffrey Chaucer este un rapper. Plus Emily e bolnavă și Ben aproape a fost decapitat În timp ce Pol Pot era ocupată să asculte Kiss FM. Nu mai vreau să fiu adult. Când am Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mai mult decât orice instrument de tortură. Pe deasupra, ea lucrează igienic, fără sânge, fără țipete. Discret. La drept vorbind, Inchiziția nu e doar o instituție. Sau e mai mult decât o instituție. E ca o boală, ca o molimă, care paralizează în oameni sinceritatea. Ea își are sediul în fiecare dintre noi. ― Ciudată exactitate e în cuvintele tale. ― Toți sau aproape toți lucrăm pentru Inchiziție prin spaimele noastre, chiar dacă nu ne place s-o recunoaștem. Lăsîndu-ne înspăimîntați, am încurajat-o să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
va disprețul ― Și nu te-ai dus s-o scoți din ghearele lor? ― După arestarea Juliei, am trăit câteva zile și nopți de coșmar. Am pornit de mai multe ori spre Inchiziție, hotărât să mă autodenunț. Pe drum, însă, mă paraliza frica . Îmi ziceam că n-o puteau reține la nesfârșit, văzând că n-o interesau porcăriile alea. Nu-mi imaginam că... Dar, firește, asta nu mă dezvinovățește... Odată m-am dus, ros de remușcări, chiar seara. Închipuindu-și că venisem
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
veni în fire. Probabil că se ridicase sprijinidu-se pe piciorul întreg, pentru că sări ca din pușcă, eliberându-se din strânsoare. Acul nu era de găsit. Violet se smiorcăia ca o banshee 1. Doi polițiști se năpustiră pe ușă, oprindu-se paralizați în fața acestui haos. — Faceți ceva! țipa Violet la ei, arătând cu gesturi disperate către Hugo, întins pe podea. Moare! Moare! Probabil că Hugo se lovise la cap când se răsturnase; gemea, dar era conștient. Totuși, nici unul dintre noi nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
încercând să o ridice, ca să nu mai zacă pur și simplu acolo ca un, ca un... cadavru. Atunci auzi podeaua din cealaltă încăpere scârțâind sub greutatea unor pași. Maggie vru să strige după ajutor. Dar un fel de spasm îi paraliză mușchii gâtului, împiedicând cuvintele să iasă. Acum zgomotul pașilor se apropia și Maggie aștepta împietrită. Ușa bucătăriei se deschise. Se uită în spate și văzu silueta unui bărbat ivindu-se în cadrul ușii iar în umbră, conturul clar al unui pistol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
repede pe o alee lăturalnică. Cei patru oameni-iepuri se aflau în spatele ei, recuperând teren. Se opri din nou. Maggie simțea că răsuflarea ei din viața reală devenea rapidă și gâfâită. Oricine ar fi fost cei din spatele capetelor de iepure, îi paralizau avatarul. Acum nu va mai putea să se întoarcă la insula de pe lacul Geneva. Oricare ar fi fost mesajul pe care Shimon Guttman îl ascunsese acolo, nu putea ajunge acum la el. Maggie auzi ușile liftului deschizându-se. Se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cumva experimenta starea de conștiință a morților. Simțurile îi reveneau încet, ca într-o succesiune. După ochi, urmară brațele, care îi dădură de știre că erau imobilizate. Se strădui să-și amintească: fusese împușcat și acolo? Era posibil să fie paralizat? Încercă să nu intre în panică. În schimb, își simți inima încetinindu-și ritmul până la bătăile acelea slabe, care anunță de regulă momentul morții. Era ca și cum trupul lui ar fi intrat de urgență într-o stare de criogenie, știind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tratează... Mai degrabă se tratează hernia! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Hernia? Ha! Nu te pricepi la hernie! BĂRBATUL CU BASTON: Oricum, nu-i așa gravă... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Cum să nu fie gravă? BĂRBATUL CU BASTON: Gândește-te că unii sunt paralizați! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Și ce dacă sunt paralizați? BĂRBATUL CU BASTON: Unii trăiesc toată viața fără un rinichi! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Da’ nu mă interesează... BĂRBATUL CU BASTON (Violent.): Cum să nu te intereseze? Unii au lepră, poftim! BĂRBATUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PĂLĂRIE: Hernia? Ha! Nu te pricepi la hernie! BĂRBATUL CU BASTON: Oricum, nu-i așa gravă... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Cum să nu fie gravă? BĂRBATUL CU BASTON: Gândește-te că unii sunt paralizați! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Și ce dacă sunt paralizați? BĂRBATUL CU BASTON: Unii trăiesc toată viața fără un rinichi! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Da’ nu mă interesează... BĂRBATUL CU BASTON (Violent.): Cum să nu te intereseze? Unii au lepră, poftim! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu vorbesc de lepră! Eu vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]