1,958 matches
-
din America îl plasează pe președinte cu cinci procente mai jos. Se pare că s-a descurcat prost la dezbaterile televizate“. Ultima știre: „S-a raportat un incendiu la un chibuț din nord. E posibil să fie o acțiune premeditată“. Parcară pe strada Yad Harutzim și intrară direct în clubul Blondie. Zgomotul te izbea din prima, un ritm săltat pe care Maggie îl simțea în măruntaie. Era un bombardament constant de lumină, care includea și o rază tăioasă ce mătura ringul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Stătea singură, uitându-se într-o parte și-n alta când simți o mână apucând-o și trăgând-o mai întâi spre dreapta, apoi spre stânga, apoi pe panta pietruită și, în cele din urmă, pe strada principală, unde era parcat un Mercedes argintiu, gata de plecare. —Jur că, dacă nu te omoară ei, te omor eu. Uri, îmi pare rău. Dar nu puteam să-l las pur și simplu acolo, să poată oricine... —Erau acolo? Nu i-am văzut. Uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
așeză din nou pe spinarea ei, împingând-o afară. De data asta nu mai opuse nici un fel de rezistență: voia să iasă din spațiul acela sufocant, strâmt. Dacă fusese un garaj, nu stătuseră mult în el. Mașina părea să fi parcat chiar în fața unei uși. Fu îmbrâncită înăuntru, apoi pe niște scări, ghidată de bărbatul care stătuse mereu în dreapta ei. Apoi, după încă vreo câțiva pași, auzi o ușă închizându-se în spatele ei. —OK. Fu atât de uluită să audă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
șoferul scurta distanță până la hotel, dar nu vru să intre imediat. Văzuse atât de puțin lumina zilei, încât voia să o lase să pătrundă înăuntrul ei acum. Rămase pe loc, uitându-se în jur. Intrarea era aglomerată, blocată de taxiuri parcate cu motoarele pornite, oaspeți intrând și ieșind cu multe valize. Ieșeau mai mulți decât intrau, se gândi Maggie; turiștii probabil că părăseau Ierusalimul după problemele din ultimele câteva zile. De-ar fi știut ei. Auzi un megafon zbierând. Se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un vis cu ochii deschiși despre cum încercase să mă violeze și Warren spărsese ușa chiar la timp și venise să mă salveze, dar apoi a vorbit din nou. Putem merge pe jos - nu e departe, nu? - sau am mașina parcată după colț dacă preferi. Warren- adică, domnul Chipstead - a zis c-o să ieși cam acum, așa c-am adus mașina mai aproape pentru că e așa o vreme oribilă. Eu și cu Warren suntem prieteni vechi, să știi, și-aflasem c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a fost? întrebă căruntul. ― O domnișoară. Doamne, ce voci aspre au fetele de azi! ― Ce-a vrut? ― N-am înțeles prea bine, dar poate că dumneavoastră știți despre ce este vorba. Spunea de un getax oprit în fața vilei, care trebuie parcat în altă parte și asta cât mai repede. Ioniță Dragu dădu din cap. ― E mașina șoferului. Normal, un taximetru abandonat atrage atenția. Melania Lupu își țuguie buzele. ― Despre asta nu mi-a pomenit nimic. Vreau să spun, nu mi-a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fața. Împrejurările îmi interziceau orice risc. ― Mi s-a spus că la un moment dat s-a primit un telefon. Știți cumva despre ce era vorba? ― În principiu. Șoferul lăsase taxiul în fața casei și femeia ne-a cerut să-l parcăm în altă parte. S-a dus Dascălu. Eu mă aflam în muzeu și nu cunosc alte amănunte. ― Când Dascălu s-a întors v-a pomenit de un bilet... ― Da, îl găsise chiar el sub ușă. Sosise la țanc! ― L-ați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
numai în faptul că se află acolo spionii, cu figură de distrați, ascultând și înregistrând pe ascuns ce se spune, dar există și automobile care alunecă suav de-a lungul cozii părând că umblă în căutarea unui loc unde să parcheze, dar care au înăuntru, ascunse privirilor, camere video de înaltă performanță și microfoane de ultimă generație capabile să transfere pe un suport grafic emoțiile care aparent se ascund în murmurul divers al unui grup de persoane crezând, fiecare dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și o vom executa pur și simplu, fără să ne uităm în urmă, Da, domnule, spuse inspectorul, Da, domnule, spuse agentul, călcându-și jurământul. Automobilul intră pe strada unde locuiește omul care a scris scrisoarea, e clădirea aceea, etajul, trei. Parcară mașina puțin mai înainte, agentul deschise portiera ca să coboare comisarul, inspectorul coborî pe cealaltă parte, comandoul era complet, în linie de tragere și cu pumnii strânși, înainte. Acum îi vedem opriți pe palier. Comisarul face semn agentului, acesta apasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-i privească în timp ce coborau scara. Clădirea nu avea lift și nici nu era de așteptat să aibă vreodată. Cei trei polițiști dădură o raită cu mașina prin oraș ca să treacă timpul până la prânz. Nu aveau să mănânce împreună. Aveau să parcheze automobilul aproape de o zonă cu restaurante și să se împrăștie fiecare la restaurantul său, ca să se întâlnească din nou după exact nouăzeci de minute într-o piață puțin mai îndepărtată, unde comisarul, de data asta la volan, avea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
le-o pusese responsabilul garajului când intraseră cu mașina, Domnii, de unde sunt. Comisarul, cinste lui și experienței sale în ale meseriei, bineînțeles că nu și-a pierdut cumpătul, Suntem de la providențial, răspunse el sec și imediat, încă și mai sec, Parcăm mașina unde trebuie, în spațiul care aparține firmei, prin urmare întrebarea dumitale, pe lângă că e impertinentă, denotă și lipsă de educație, Poate că e impertinentă și denotă proastă creștere, dar eu, pe dumneavoastră nu-mi aduc aminte să vă fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
extrem de proastă, acești colegi ai mei, fiind noi la firmă, vin pentru prima oară, dar eu am tot fost pe aici, și acum dă-te la o parte pentru că șoferul e cam nervos și te poate lovi fără să vrea. Parcară mașina și intrară în lift. Fără să se gândească la faptul că putea comite o imprudență, agentul vru să explice că nu avea nimic cu nervii, că la analizele făcute pentru intrarea în poliție fusese apreciat ca extrem de liniștit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să ies singur și să-i mărturisesc ministrului că am eșuat în misiunea mea sau dacă să ies însoțit ca să vă conduc la închisoare. Ultimele gânduri n-au mai fost ale comisarului, mai preocupat acum să găsească un loc să parcheze mașina decât să anticipeze decizii asupra destinului unui suspect și asupra propriului său destin. Își consultă din nou carnetul de însemnări și sună la soneria apartamentului unde locuia fosta soție a bărbatului care a scris scrisoarea. Sună încă o dată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vremurile glorioase ale evului mediu timpuriu, când cavalerii se duceau la vânătoare și încă nici unul nu văzuse fugind vreun ghepard ori nu se auzise de existența lui. Limbajul e conservator, umblă mereu cu arhivele în spate și detestă actualizările. Comisarul parcase mașina la întâmplare, acum avea harta orașului desfăcută pe volan și, nerăbdător, căuta locul postului șase-nord la periferia septentrională a capitalei. Ar fi relativ ușor să-l localizeze dacă orașul, exceptând cazul în care avea formă de romb, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
propoziții. Brave New World s-a dezmembrat după mai puțin de un an; a cântat cu alte câteva trupe în nordul Californiei; au apărut bărbați, apoi alți bărbați, apoi a început să exagereze cu drogurile. În cele din urmă, a parcat-o pe Lucy la niște prietene - un cuplu de lesbiene care se apropiau de cincizeci de ani și locuiau în Oakland - și s-a internat într-o clinică de dezintoxicare, unde a reușit să se pună pe picioare după șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
folosise termenul „bum“ când încercase să-mi refuze darul, iar când am legat cuvântul de anunțul lui Dimitrios că urma să lipsească „vreo câteva zile“, am început să mă întreb cât de rău o bătuse nenorocitul. Bărbatul Marinei s-a parcat pe bancheta din fața mea și s-a aplecat peste masă. — Tu ești Nathan? m-a întrebat el. Nathan Glass, dobitocul? — Exact, am spus. Dar al doilea nume nu e Dobitocul, ci Joseph. — Bine, șmechere. Spune-mi de ce-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să știm... pentru simplul motiv că se temea că o vom trimite înapoi. La urma urmelor, era fugită de acasă, iar copiii fericiți nu fug de-acasă. Atâta lucru era sigur, indiferent dacă acolo avea televizor sau nu. Cu Lucy parcată pe jos în living, mâncând fistic și urmărind un episod din Inspectorul Gadget, m-am retras împreună cu Tom în bucătărie, unde nu ne putea auzi vorbind. Am discutat treizeci sau patruzeci de minute bune, dar n-am ajuns la nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
așa? N-au mâini și degete ca să se deschidă singure. Singura explicație e că cineva și-a pus în cap să vă aranjeze mașina. — Trebuie să se fi întâmplat în timp ce stăteam la masă. Mașina a mers foarte bine până am parcat în fața restaurantului. Întrebarea e: ce motiv avea cineva să ne facă o porcărie ca asta? — O sută de motive, domnu’ Glass. Poate niște copii puși pe năzbâtii. Știți cum e, o mână de adolescenți plictisiți, puși pe șotii. Genul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Rufus l-a urmat - dar încet, prudent, aproape încremenit de groază. Până să coboare el treptele, Dryer și Trumbell ieșiseră deja din magazin și Harry smucea ușa de la intrare - continuând să hohotească, în continuare pe urmele lor. Un taxi era parcat la bordură, cu motorul și aparatul de taxat mergând, iar cei doi au urcat pe bancheta din spate înainte ca el să îi poată ajunge din urmă. Și-a vânturat pumnul în direcția lor, s-a oprit o clipă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Street 87 era o casă prăpădită, cu două niveluri, la capătul unui drum pe jumătate de țară, jumătate de oraș, la vreo cinci kilometri de centru. M-am rătăcit de mai multe ori până să găsesc adresa și, când am parcat Fordul Escort închiriat pe aleea de pământ, am observat că toate obloanele casei erau închise. Era o duminică mohorâtă, întunecată, din mijlocul lui decembrie. Concluzia logică era că nu era nimeni acasă - sau că Rory și soțul ei locuiau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
acestei logici, în care reușita nu poate fi decît individuală, iar cîștigul tău reduce din reușita mea, este însă următorul : chiar dacă, prin absurd, ar cîștiga fiecare, de fapt, am pierde cu toții ! Dacă eu cîștig lupta cu vecinii mei și îmi parchez mașina pe trotuar, tu cîștigi lupta cu vecinii tăi și îți pui și tu mașina pe trotuar, iar el reușește aceeași performanță, aceasta nu înseamnă că vom avea trei cîștigători competitivi, ci doar trei pietoni care, ca și vecinii lor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
spun exact cîte oi ai în turma ta, îmi dai și mie una ? Ciobanul se uită la tînăr, se uită la oile care pășteau liniștite, mai îl măsoară o dată cu privirea pe tînăr și răspunde sec : — Așa să fie... Tînărul își parchează mașina, își scoate laptopul, își branșează mobilul, caută pe internet pagina NASA, comunică prin satelit, zoom in, zoom out, scanează toată zona, deschide o bază de date cu cîteva zeci de fișiere Excel cu formule complexe, clichează și așteaptă cîteva
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mari sau mai mici, după ce își dădeau binețe între ei, se opreau în fața acestei coșcogeamite clădiri, admirau cele două minuni ale tehnologiei moderne în semn de respect față de stăpânii celor două autoturisme: o Pobedă cenușie și un Moscvici roșu, ambele parcate în fața noii clădiri alături de o brișcă veche și de câteva căruțe ale ceapeului cu câte unul sau chiar doi cai fiecare, își scoteau căciula, schimbau câteva vorbe între ei și intrau în uriașa sală care în scurt timp devenise neîncăpătoare
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
la Primărie trebuiau: ori să parcurgă peste zece kilometri pe jos, ori să schimbe două autobuze; unul care să-i ducă în oraș, iar altul din oraș până în centrul civic al comunei-mamut. Profesorul Bidaru venise cu bicicleta, pe care o parcase la umbra unui copac lângă o sumedenie de biciclete Carpați, mai vechi sau mai noi, ce se sprijineau între ele două câte două. Fiind invitat, a parcurs și el același traseu ca toți ceilalți participanți. Văzut din apropiere, căminul cultural
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
drumului: odată, de două ori, poate de zece sau douăzeci de ori și nu s-a lăsat, nu s-a oprit, diavolița, decât hăt-departe, în fața unui automobil de teren nou-nouț, blindat, de mărimea unui tanc, ce tocmai oprise pentru a parca și care avea farurile deja stinse. Gâfâind, ca după o repriză de fotbal, se aplecă cu greu, își luă șapca mototolită care se pitise chiar lângă roata din față a bolidului și... când să se ridice pe verticală ca să-și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]