2,234 matches
-
consumate intră imediat în componența fizică și mentală a corpului printr-o rețea, ca a voastră, de vase capilare care alimentează în doze naturale tot organismul cănd are nevoie. Aurora: Lichidul de mare concentrație care conține doar hidrogen și o pastilă de oxigen? Evelin: La concentrația de hidrogen se mai adaugă fosfor, calciu, magneziu iar oxigenul, abosolut necesar pentru viața noastră, cuagulează totul. Aurora: Deci voi măncați oxigenul, nu-l respirați ca noi? Evelin: îl măncăm dar îl și respirăm dar
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Profesorul: La următoarea întălnire dl. Evelin așteaptă întrebările dumneavoastră. Ar fi de dorit ca ele să fie transmise înaintea întălnirii. Vă mulțumim pentru participare. Aplauze. x x x în laborator, profesorul și Evelin care și ia cota de hidrogen cu pastila de oxigen, iar profesorul cafeaua preferată. Profesorul: Evelin, s-a întămplat ceva? Evelin: Am avut o stare de disconfort care simt că încet, încet se accentuează. Nu prea am fost în formă cum spuneți voi, deși oamenii de știință, uneori
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Darwin, cu strămoșul nostru, cu evoluția și selecția naturală. Profesorul: Cu celebra luptă a tuturor împotriva tuturor și cel mai puternic învinge și merge mai departe prin istorie. Aurora: Văzănd și auzind disputa celor doi, înainte de a mai lua o pastilă, mă întreb: ce-i destinul? O luptă pentru supraviețuire? O luptă pentru a convinge omenirea de o teorie și să rămăi în istorie? Sau totul este o luptă permanentă doar pentru orgolii personale și putere? Intră Evelin. Evelin: Sper că
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Matei (2009, (15)). Savanții au inventat lumina artificială. Unii oameni au micșorat perioada de repaus și de somn, necesară refacerii organismului și suportă consecințele manifestate prin diverse boli. Dar unii oameni, în ignoranța lor, nu caută cauza bolilor. Ei caută pastila miraculoasă vindecătoare, care nu există. 3.2.1.1.CUM ACȚIONEAZĂ LUMINA ȘI ENERGIA SOLARĂ ASUPRA AERULUI Acumulând energie solară, aerul se încălzește, fenomen perceput prin creșterea temperaturii aerului, care se poate măsura. Temperatura aerului determină capacitatea aerului de a
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
portiere se deschideau fără zgomot, totul arăta și suna diferit atunci când gustai băutura fermecată pe care străinii o savurau pe malul Mării Negre (elixirul Sinalco), totul arăta și suna diferit atunci când gustai, cu aerul unei revelații, guma de mestecat și micile pastile albe de Tic-Tac. Dintr-odată, lumea din jurul nostru se lumina, având consistența de cristal ciocolatiu a batoanelor de Toblerone. În țara lor fără de culori, copiii vedeau ridicându-se, peste blocurile marilor bulevarde, un curcubeu de bomboane colorate. Era ca și cum, prin
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a propriului organism. Forma și funcțiile ei trimit la alte dispozitive prin intermediul cărora reparăm (spre exemplu piulița, șurubul etc.); cumva ne-o imaginăm ca așezându-se undeva, odată înghițită, într-un loc ce are o lipsă suplinită tocmai de această pastilă. Ne este mai greu să facem asta cu ceaiul; preferăm, în același timp, injecțiile. Și dacă nu suntem situați (și) într-un orizont religios, ne este greu să ne imaginăm acțiunea descântecului (care poate de aceea nu are efect). Rugăciunea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
să te văd necăjită. Câte zile și câte nopți a vegheat Cecilia lângă patul ei! — Hai, Ceci, du-te și mai dormi că mai stau eu cu mama. Cum să stai că te ia somnul și trebuie să-și ia pastilele la ora 24. —N-am să dorm, că și așa trebuie să fac o lucrare pentru mâine la istorie și e destul de dificilă, așa că mă va ține trează. Mă bazez pe tine, Leni. Fii fără grijă, că nu adorm. Ceciliei
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cu medicul, ca să te întremezi. Înconjurată de iubirea alor ei și respectând tratamentul cu strictețe, Silvia își revenea cu fiecare zi tot mai mult. Elena și Alexandru erau mai îngăduitori, dar cu Cecilia nu era de jucat. Nu mai iau pastilele astea că-mi fac greață, își exprima dorința câteodată. Nici să nu te gândești. Trebuie să le iei. Uite ți am adus paharul cu apă. —Au, Cecilia, mă omori cu zile. Nu spune așa, că-ți fac bine. De când le
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
perpetuum mobile, reface, din nimic, totul la loc...” „Ați Încercat să vă sinucideți?” Îndrăzni să Întrebe Noimann. „Am Încercat, cum să nu Încerc. De zeci de ori mi-am tăiat venele. De zeci de ori am luat tuburi Întregi de pastile, combinându-le cu alcool. M-am Întins pe calea ferată, așteptând ca trenul să mă tăie În bucăți. De zeci de ori m-am urcat pe un scaun și mi-am lipit mâinile de firul de la bec...” „Și?” Îl Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de șervețelele murdare îndesate înăuntru. Își ridică valiza, care răpăie sonor ca floricelele într-un cuptor cu microunde. La fiecare treaptă valiza răpăie tare ca un foc de mitralieră îndepărtat, și domnișoara Hapciu își ridică privirea spre noi și spune: — Pastilele mele. Scutură puternic valiza și spune: Un stoc pe trei luni... De-aia era regula despre bagaje. Ca să încăpem toți. Singura regulă era un bagaj de persoană, dar domnul Whittier n-a spus cât de mare, sau ce fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a autobuzului. Asta am adus pentru cele trei luni departe de lume. Agentul Ciripel, camera lui video. Sora Justițiară, bila de bowling. Lady Zdreanță, inelul cu diamant. De astea vom avea nevoie pentru a ne scrie povestirile. Domnișoara Hapciu, de pastilele și șervețelele ei. Sfântul Fără-Mațe, de snackurile lui. Contele Calomniei, de carnețelul și reportofonul lui. Bucătarul Asasin, de cuțitele lui. În lumina slabă din autobuz ne uităm cu toții pe furiș la domnul Whittier, organizatorul atelierului. Profesorul nostru. Sub cele câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
abdomenul plat cu mâinile. E o viață umană. Domnișoara Hapciu tuși în pumn. Își trase nasul, cu ochii exoftalmici și injectați în dosul lacrimilor, și spuse: E chiar viața mea în joc. Cu o mână vârâtă în buzunar, după următoarea pastilă. Și, desigur, domnul Whittier clătină din cap, nu. Stând acolo în scaunul lui de catifea albastră, cu holul căptușit cu aur și catifea în juru-i, domnul Whittier luă o lingură de ciorbă de midii dintr-o pungă de plastic Mylar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
prin parc, acolo unde nu te-ai duce niciodată noaptea. Când bei nu se poate să nu-ți placă faptul că fiecare înghițitură e o decizie irevocabilă. Te repezi cu capul înainte, ținând jocul sub control. E același lucru cu pastilele, sedative și analgezice, fiecare înghițitură e un prim pas hotărât într-o direcție oarecare. Inky spune: Noua intimitate e publică. Spune că dacă-ți iei o cameră în cel mai discret hotel - unul din locurile alea cu halate albe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spune: — Apusul civil e peste patruzeci și cinci... patruzeci și patru de minute. Domnișoara Hapciu tușește - o tuse lungă, hârâitoare, un sunet ca de pași pe pietriș - și abia ne putem abține să nu jubilăm. Scotocește în buzunare după o pastilă, o capsulă, dar nimic. Sora Justițiară ne părăsește, scuzându-se, o pornește în jos pe scări înspre hol, înspre patul ei, devenind tot mai scundă pas cu pas, până când creștetul ei, cu părul de un negru accentuat, dispare în întregime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tunde peluza. El e, între două vârste, chel, puțin cam corpolent, și uitat de toți. Vedeta asta a cărei stea a pălit. E fericit și trăiește într-o casă cu două dormitoare. La colțurile ochilor are riduri din cauza râsului. Ia pastile ca să-și controleze colesterolul. E primul care recunoaște că după toții anii ăia în centrul atenției, e un singuratic. Dar e fericit. Ce e important e că Doctor Ken a fost de acord. Sigur, îmi dă un interviu. Un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
monstru. În versiunea mea, seara trecută Kenneth Wilcox mi-a fluturat un pistol pe sub nas. A strigat că nimănui nu-i pasă. Lumea l-a folosit și apoi l-a aruncat cât colo. A băut și s-a îndopat cu pastile toată seara, și-a spus că nu-i era frică de moarte. În versiunea mea, a murit după ce-am plecat acasă. Am vândut povestea în săptămâna următoare. Ultimul interviu cu o fostă vedetă îndrăgită de milioane de oameni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o pungă de plastic și s-o pună pe raftul de sus undeva în camera în care se țin probele. S-o uite acolo. Pe Betty, nu pe Cora. Abandonată. Fermentând în interior. Neluată în seamă, acolo împreună cu pungile de pastile și cocaină. Cu sticluțele și baloanele pline cu bile de cocaină și heroină. Cu toate pistoalele și cuțitele care așteaptă să apară în câte-o sală de judecată. Toate pungile și baloanele alea împuținându-se treptat, devenind tot mai mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un Gulfstream G550, cel mai tare avion privat cu reacție pe care-l poți închiria, spune Flint. După care Flint își vâră două degete în buzunarul pantalonilor și-i întinde ceva lui Webber, așezat de partea cealaltă a culoarului. O pastilă albă. — Înghite-o, spune Flint. Și bea odată aia, aproape am ajuns. — Unde-am ajuns? spune Webber și bea pastila. A rămas răsucit, uitându-se la fotoliile de piele albă care se pot roti și lăsa pe spate. La covorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
își vâră două degete în buzunarul pantalonilor și-i întinde ceva lui Webber, așezat de partea cealaltă a culoarului. O pastilă albă. — Înghite-o, spune Flint. Și bea odată aia, aproape am ajuns. — Unde-am ajuns? spune Webber și bea pastila. A rămas răsucit, uitându-se la fotoliile de piele albă care se pot roti și lăsa pe spate. La covorul alb. La măsuțele de arțar cu ochi de pasăre, atât de lăcuite încât par ude. La canapelele de velur alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lasă îndeajuns combustibil pentru a detona bagajele, valizele și mulțimea de pungi pe care Jenson le-a încărcat în Florida, unde au aterizat pentru că pilotul începea să se simtă rău. Asta după ce i-au dat o cană de cafea. Trei pastile de Vicodin măcinate și amestecate în cafea ar face pe oricine să fie buimac, să amețească, să-i fie rău. Așa că au aterizat. Au debarcat pilotul. Au îmbarcat pungile. Domnul Jenson purtând în cârcă nitratul de amoniu. A apărut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de ei (doctorii) este o sămânță plantată în subconștientul nostru și va da roadele corespunzătoare. Dacă îți va spune că te faci bine așa va fi, dar dacă îți va spune că nu te faci bine și trebuie să iei pastile toată viața, așa va fi doar cu mici excepții așa cum s-a întâmplat cu mine. Aceasta este puterea cuvântului dragii mei prieteni, cuvântul este acea sămânță care rodește cu timpul și ori este benefică, ori distructivă (otravă mentală). Se spune
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
etc. Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete, oamenilor mari și caracterelor mici. Profituri rapide și relații superficiale. Sunt vremuri în care avem excursii rapide, scutece de unică folosință, aventuri de-o noapte, moralitate de doi bani, corpuri supraponderale și pastile pentru bucurie, liniște și moarte. Avem de toate, dar suntem mai triști și mi se pare un paradox. Ceva nu se încadrează în toată această abundență, ceva lipsește din acest joc al bucuriei și abundenței. Eu, miam răspuns în felul
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ÎNTRERUPSE LEGĂTURA ȘI COBORÎ DIN NOU ÎN SALA MOTOARELOR. ERA TULBURAT DE LIMITA ÎN TIMP CARE I SE IMPUSESE. DAR I SE PĂREA CĂ AR AVEA POSIBILITATEA SĂ ÎNTÎRZIE ATACUL CU ÎNCĂ O ORĂ SAU CHIAR MAI MULT. LUĂ O PASTILĂ CARE SĂ-I AMÎNE SOMNUL ȘI SE APUCĂ SĂ LUCREZE LA MOTOARE. CURÎND DUPĂ MIEZUL NOPȚII ÎNCHEIE AJUSTĂRILE DE ECHILIBRU LA UNUL DINTRE PROPULSOARE, AȘA CĂ ACUM DISPUNEA DE JUMĂTATE DIN FORȚA NECESARĂ PENTRU A RIDICA ÎN AER O ASTRONAVĂ DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
monstru care se predă iute văzînd că pe Hedrock nu-l interesează convertirea lui tîrzie. Ceilalți constituiau obstacole ale căror curiozități și inerție mintală trebuiau înfrînte. Abia a doua zi de dimineață la șapte fără un sfert Hedrock luă o pastilă energizantă, niște vitamine și se întinse jumătate de oră ca ele să-și facă efectul asupra trupului său obosit. Mîncă mult la micul dejun și puțin înainte de opt își puse la maximum augmentatorul din costumul "de lucru". Sosise ziua uriașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
o șansă lui Fermín. Ea primi cu plăcere. Majoritatea chiriașilor ei erau nenorociți și singuri pe lume, ca și ea. După ce-i trecu spaima, prinse și mai mult drag de Fermín și-l puse să promită că va lua niște pastile pe care doctorul Baró i le recomandase. — Eu pentru dumneata, doña Encarna, Înghit și o cărămidă, dacă e nevoie. Cu timpul, cu toții ne-am prefăcut că uitasem de această Întîmplare, Însă niciodată n-am mai luat În glumă poveștile despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]