5,114 matches
-
pare că m-am înșelat și i-am supraestimat. După ce i-am capturat și pe ceilalți doi, le-am luat și lor armele și tot ceea ce ne putea fi de folos, i-am lăsat inconștienți și le-am dat câțiva paznici de la noi. Ce generoși eram! Voi cinci, arătasem eu spre câțiva care nu aveau în grijă pe Gardieni, luați câteva bastoane și rămâneți aici. Nimeni nu iese și nimeni nu intră pe ușile alea! spusei hotărât arătând spre ușile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
probleme și griji. Câțiva radiau de fericire, și aveau toate motivele să fie atât de bucuroși! O ceată de copii, de adolescenți, de elevi au învins, au măturat pe jos cu elita trupelor Guvernului, Gardienii. Nu Poliția, nu Garda, nu Paznicii, ci Gardienii înșiși! Ar trebui slăviți și petrecuți zile întregi de acum încolo, dar cine avea să le satisfacă bucuria asta? Mai aveam încă multe de făcut și foarte multe de stabilit, de plănuit, de pus în practică. Mai aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
merg leneș spre intrarea mare. Oare ce voi spune? Ce mi se va propune? Vor renunța la toate legile stupide? Vor depresura școala? Ce se va întâmpla? Pe măsură ce mergeam, am putut să văd și altceva decât pereții albi ai holului. Paznicii de la uși au fost primii pe care i-am zărit. Armele le erau strânse puternic de către degetele lor, iar pe fața lor citeam crispare și atenție. Apoi l-am văzut pe Sergheiov. Ținea în mâinile sale două pistoale și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și liniștindu-se subit. "Nu te bizui pe ceea ce vezi. Lucrurile sunt rareori așa cum par." "O voce nouă. Un Sfetnic întârziat?" "Nu te amăgi cu puterea ta de observare. Nu toți din capul tău sunt Sfetnici." "Și atunci?" "Eu sunt Paznicul. Vezi tu... eu sunt o fărâmă a primului Sfetnic. Mi-am dat seama că, pe măsură ce trece timpul, ceilalți vor deveni mai mulți și mai puternici și integritatea mentală a celui care îi găzduiește va fi compromisă cândva. Eu sunt aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ar fi trecut, ei ar fi devenit mai puternici și tu mai slab și la un moment dat, nu i-ai mai fi putut ține în frâu." " Atunci, presupun că ar trebui să-ți spun "Bine ai venit!"" "Mulțumesc." Un Paznic... întâi Sfetnici, apoi nemuritori, profesori care dispar în aer, comploturi vechi de când lumea, Cronicarul... și să nu uităm piesa de rezistență: mă pot vaporiza și citi mințile celorlalți. Super! Și când te gândești că acum câteva zile eram normal... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
coridorul lângă care trona o placă pe care scria "Paza Ieșiron". Lumina aici era plăcută. Erau becuri veșnice, care se încărcau cu orice fel de energie găseau în jurul lor, din zece în zece metri. Mergeau de vreo cinci minute, când paznicii patrupezi se opriră și adulmecară aerul. Corvium părea și el neliniștit. Doi dintre "câini" o luaseră înainte și se făcură nevăzuți. Ceilalți rămaseră lângă Împărat. Li se făcu semn la ceilalți opt să se adăpostească cât de cât și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
perimetrului este o clădire înaltă de vreo trei, patru etaje. Are o bază de vreo zece, cincisprezece metri pătrați. N-am văzut alte anexe. Foarte bun, încuviință Corvium. Fă-o pe-a lunetistul și uită-te după eventualele patrule și paznici din jurul clădirii! Mârâi apoi ceva către Vagabonzi, lucru care îi contrarie pe ceilalți, și îi puse în mișcare. Aveau cam două sute de metri până la clădirea vizată. Alergară cât putură de repede, dar nu avansau cum vroiau ei. Se împiedicau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de repede, dar nu avansau cum vroiau ei. Se împiedicau în nămeții proaspeți și se poticneau mai des decât ar fi vrut. Sergheiov se piti de câteva ori și luă în cătare câte ceva ce i se părea a fi vreun paznic, dar de fiecare dată era dezamăgit. Ninsoarea îi juca feste. Ajunseseră la peretele exterior și se lipiră de el. Căutau o cale de acces înăuntru. Găsiră, în schimb, o placă aurie pe care era gravat: "Cercetări Guvernamentale Teoretice postul Polul Nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
iar după un an, Ministrul trebuise să se mulțumească doar cu Nordul înghețat. Așa se face că nu dură mult până când ușile albe ale Sălilor din Oman fură deschise, iar înăuntru păși nimeni altul decât Gregory Allston însoțit de doi paznici imperiali. Avea părul încărunțit, care începea să se și rărească. Ochii îi erau adânciți de oboseală și avea cearcăne negre în jurul lor. Fruntea îi era încrețită și își încorda din când în când pumnul stâng. Purta un costum bleu închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cuvinte, plecă din Sală și ieși pe vârful muntelui, căci Palatul are temelia sprijinită pe vârfurile a patru masive. Anturajul său și ceilalți prezenți în cameră părăsiră și ei încăperea, lăsând înăuntru doar un tată, o fiică renegată și doi paznici. Cinci minute mai târziu, Ana ieși din Sală și se opri lângă Corvium. La ce l-ai osândit? I-am zis că o pedeapsă potrivită pentru el ar fi să reflecteze la greșelile pe care le-a făcut și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de gât și aspect fioros iese chelălăind vesel din cotețul lui și își întâmpină stăpânul agitând viguros din coadă. Tiberius îl scarpină afectuos între urechi, îi scoate o căpușă din blană și o strivește sub talpa sandalei, așteptând răbdător ca paznicul, puțin afumat, să descuie poarta în timp ce murmură niște scuze încâlcite. În sfârșit, cu un uruit, poarta se închide în spatele lor, rulând pe cei doi pivoți amplasați în prag și pe tocul de sus. Odată ajunși în stradă, Velleius Paterculus se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din camera însoțitorilor nu se mai auzeau râsete sau cântece. În seara aceea luminile se stinseră devreme la mănăstire, iar clădirea în care ședeau japonezii rămase liniștită ca un mormânt învăluit în întunericul de smoală. Pe povârnișul de piatră înghețat, paznicul de noapte, îmbrăcat cu o manta uriașă și ținând în mână un felinar de fier, mergea încet cu pași răsunători zornăindu-și mulțimea de chei de la brâu. Când ajunse la colțul străzii, se întoarse ca și cum și-ar fi amintit ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
bine și aici, și bine. Tânărul domn se așeză pe mal și montă o lansetă, Îi puse mulineta și apoi trase firul. Nu se simțea-n largul său și se temea că-n orice clipă ar putea s-apară un paznic sau o poteră a cetățenilor din oraș. Vedea casele din oraș și campanilele de dincolo de creasta dealului. Își deschise cutia cu momeli. Peduzzi se aplecă și-și băgă două degete late și groase În ea, printre gutele umede. — Ai ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o pătură Înfășurată pe cap. Ieșeau spre spânzurători printr-o ușă făcută-n perete. Îi așteptau șapte oameni, printre care și doi preoți. Îl cărau pe Sam Cardinella. Intrase-n starea asta de pe la patru dimineața. În timp ce-i legau picioarele, doi paznici Îl țineau drept și preoții Îi șopteau ceva. — Fii bărbat, fiule, Îi spuse unul dintre preoți. Când i-au adus boneta pe care trebuia să și-o tragă peste cap, Sam Cardinella nu-și mai putu stăpâni sfincterul. Gardienii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trebuia să și-o tragă peste cap, Sam Cardinella nu-și mai putu stăpâni sfincterul. Gardienii care-l țineau În picioare i-au dat drumul să cadă. Erau scârbiți amândoi. — Ce-ai zice de-un scaun, Will? Întrebă unul dintre paznici. — Da, s-aducem unul, spuse un om cu o gambetă pe cap. S-au dat jos de pe eșafodul foarte masiv, făcut din lemn de stejar și oțel și pus pe niște rotile, s-au dat jos și l-au lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de crap și de biban Și să tot umblu ca un găligan. Îl las pe altul să se ducă, Să prindă mreană și cu știucă. el să-l aducă încărcat Și să arate cât e de bărbat. Aș vrea pe paznici ca să-i vezi Că au ochi tulburi și sunt verzi. Și seful lor ce strâmbă tot mereu din nas Pe baltă nu poți face nici un pas. O, Doamne, bine mai era-nainte: Aveam pește, aveam minte, Umblam pe baltă voinicel
Juvelnicul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83196_a_84521]
-
suntem niște scăunele. Nu-ți face griji, coaja noastră este tare și puternică, n-ai cum să te răstorni și nici nouă n-o să ni se întâmple nici un rău.” Știuleții de porumb și păstăile de fasole sunt un fel de paznici ai grădinii. De îndată ce ar apărea vreo primejdie, ei foșnesc din ce în ce mai tare, ca să dea, astfel, de știre celor din ogradă că pericolul e pe-aproape. De fiecare dată, însă, teama lor este neîndreptățită. Căci, cel care trece, de cele mai multe ori, și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ca să se strecoare În muzeu să vadă expoziția curentă, Comorile drumului mătăsii din expedițiile lui Aurel Stein, o mărturie, după părerea mea, a jafului făcut de Imperiul Britanic aflat În culmea lăcomiei sale. După ce au fost goniți de lângă exponate de paznici, intrușii s-au oprit la Înmormântarea mea, părând să simtă o atracție morbidă față de diferitele mele necrologuri aflate lângă cartea vizitatorului. Cele mai multe ziare conțineau aceeași amestecătură de date biografice: „Născută În Shanghai... A fugit din China Împreună cu familia când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Bai În legătură cu ce se Întâmplase. Uimitor, se minună Harry, au rețea aici, la mama dracului. Restul acelei memorabile după-amiezi l-au petrecut Încercând cu disperare să-i adune pe toți În autocar ca să poată fugi de acolo cât mai repede. Paznicii parcului Bai i-au găsit pe Wendy și Wyatt pe jumătate despuiați Într-o altă peșteră. Pe Rupert au fost nevoiți să-l salveze din vârful unei prăjini instabile, iar În timpul manevrelor, au fost distruse niște porțiuni cu plante protejate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și picioarele unui zeu sculptat. Ca să se adăpostească de ploaie, Dwight spărsese ușa Încuiată cu lacăt a unei clădiri despre care crezuse că era un șopron abandonat, iar el, Roxanne și Heidi Își făcuseră culcuș Înăuntru. Când i-au găsit paznicii parcului În acest templu din afara perimetrului deschis publicului, au strigat la ei să iasă afară. La auzul acelor amenințări ininteligibile, Dwight și Roxanne s-au Înarmat cu bețe amenințându-i pe paznici pe care-i luaseră drept hoți periculoși. Heidi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Își făcuseră culcuș Înăuntru. Când i-au găsit paznicii parcului În acest templu din afara perimetrului deschis publicului, au strigat la ei să iasă afară. La auzul acelor amenințări ininteligibile, Dwight și Roxanne s-au Înarmat cu bețe amenințându-i pe paznici pe care-i luaseră drept hoți periculoși. Heidi țipa ca din gură de șarpe sigură că va fi răpită și vândută ca sclavă sexuală. Bătrânul de la intrare se dovedi a fi șeful minorității Bai. Țipă la domnișoara Rong cerând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
noroc chior. De dimineață, ea le spusese doar atât: —Trebuie să Încercăm. Dacă avem succes, ghidul vostru din Myanmar, domnul Maung Wa Sao, vă va Întâmpina la graniță. La vama chineză, Lulu le arătă polițiștilor În uniforme pașapoartele și documentele. Paznici Înarmați Îi supravegheau Îndeaproape. După zece minute de verificări și ștampilări, toate astea cu o atitudine autoritară și plină de dispreț, vameșii ne făcură semn să trecem, iar prietenii mei le făcură semne prietenoase, fără a primi Însă vreun zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
partea cealaltă se întreba: „Ce naiba se întâmplă?“ și toți se uitau nedumeriți, dar nu se apropiau. Parcă erau într-o altă lume. Nimeni nu se oprea. Își spuneau probabil că nu era treaba lor. Totul se întâmpla chiar sub nasul paznicilor de la Minister. Trei oameni căzuți la pământ au așteptat vreme îndelungată ambulanța. Nici unul dintre paznici nu s-a sinchisit să cheme ajutoare, sau măcar să ne pună la dispoziție o mașină. Gazul sarin a fost răspândit pe la 8:10, iar ambulanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
apropiau. Parcă erau într-o altă lume. Nimeni nu se oprea. Își spuneau probabil că nu era treaba lor. Totul se întâmpla chiar sub nasul paznicilor de la Minister. Trei oameni căzuți la pământ au așteptat vreme îndelungată ambulanța. Nici unul dintre paznici nu s-a sinchisit să cheme ajutoare, sau măcar să ne pună la dispoziție o mașină. Gazul sarin a fost răspândit pe la 8:10, iar ambulanța a venit după mai bine de o oră. Poate chiar o oră și jumătate. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de bilete. Observatorul a venit și l-a întrebat: «Ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat?» Nu înțelegeam. Mi s-a părut ciudat. Nu prea văd oameni băuți așa de dimineață. Bărbatul purta o haină subțire de culoare maro. Paznicul a venit și l-a luat. Nici acum nu știu ce era cu bărbatul acela. Apoi m-am gândit dacă nu cumva avea vreo legătură cu secta Aum. Dintr-odată, s-a făcut întuneric în jur. L-am întrebat pe observatorul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]