4,527 matches
-
și gematrice. Tipul de interpretare simbolică este cel mai bine reprezentat de Irineu. În viziunea episcopului Lyonului, numărul 666 sugerează simultan două idei: cea de recapitulare a răului în persoana Anticristului și cea a imperfecțiunii, prin analogie cu 888, numărul perfecțiunii cerești, și 777, numărul perfecțiunii pământești. De altminteri, cifra 7 joacă un rol esențial în economia simbolică a Apocalipsei: 7 trâmbițe, 7 plăgi, 7 x 3 bătrâni așezați împrejurul tronului dumnezeiesc etc. Numărul 666 simbolizează, așadar, imperfecțiunea, dar nu imperfecțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
simbolică este cel mai bine reprezentat de Irineu. În viziunea episcopului Lyonului, numărul 666 sugerează simultan două idei: cea de recapitulare a răului în persoana Anticristului și cea a imperfecțiunii, prin analogie cu 888, numărul perfecțiunii cerești, și 777, numărul perfecțiunii pământești. De altminteri, cifra 7 joacă un rol esențial în economia simbolică a Apocalipsei: 7 trâmbițe, 7 plăgi, 7 x 3 bătrâni așezați împrejurul tronului dumnezeiesc etc. Numărul 666 simbolizează, așadar, imperfecțiunea, dar nu imperfecțiunea smerită, care‑și recunoaște limitele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dacă în șase zile s‑au săvârșit toate câte există, e limpede că săvârșirea acestora se va petrece în anul șase mii (după facerea lumii). Într‑adevăr, Irineu interpretează cifra fiarei utilizând simultan credința potrivit căreia cifra șase simbolizează lipsa perfecțiunii și tradiția „săptămânii milenare”, prezentă deja în scrierile iudaice și creștine anterioare. 1) În privința credinței amintite, ereticul Marcu (Adu. haer. I 15, 2) vedea în Isus încarnarea ogdoadei, întrucât suma valorilor numelui său (IHΣOΥΣ) - I (10), h (8), s (200
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
creștine anterioare. 1) În privința credinței amintite, ereticul Marcu (Adu. haer. I 15, 2) vedea în Isus încarnarea ogdoadei, întrucât suma valorilor numelui său (IHΣOΥΣ) - I (10), h (8), s (200), o (70), u (400), s (200) - este exact 888, numărul perfecțiunii spirituale. Irineu denunță fără cruțare asemenea teorii, privindu‑le ca pe niște „elucubrații” fondate pe asocieri arbitrare și coincidențe aleatorii. El preferă să se limiteze la cadrul unei simbolici cristologice. Numărul Anticristului îi oferă ocazia să invoce, într‑o lumină
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
opoziție metafizică insurmontabilă, orice compromis cu aceasta din urmă reprezentând o abdicare de neiertat de la principiul creștin. Spre deosebire de Ciprian, donatiștii consideră Biserică un fel de hortum conclusum et fontem signatum interzis celui mai mic dintre păcătoși, iar autoritatea episcopului, personificarea perfecțiunii. Biserica cea adevărată este alcătuită exclusiv din desăvârșiți, adică din oameni fără pată din punct de vedere moral și spiritual. Păcătoșii sunt, așadar, excluși din această venerabilă și imaculată instituție, din pricina condiției lor. Idealul donatiștilor, ca al oricărei mișcări elitiste
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
soț nu făcea decât să exprime din nou aceste relații, întrucât soția era considerată proprietatea bărbatului. Cercetătorii etnologi au strâns destule mărturii care arată că văduvele însele doreau să-și însoțească bărbații „dincolo”, întrucât căsătoria era o reprezentantă incontestabilă a perfecțiunii și că acompanierea soțului defunct pe celălalt tărâm elimina ruptura legăturilor dintre soți, produse de moarte 39. în lumea iudaică, într-o vechime considerabilă, văduvele (zice A doua lege) erau înscrise într-o categorie protejată, laolaltă cu orfanii și cei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
băieți puri, poetici, situați fatalmente în situații de impas familial ori, mai ales, între două iubiri, între ispita carnală și „prototipul angelic”. Protagoniști sunt profesori de filosofie ale căror familii mor la cutremurul din 1977 și care devin etaloane ale perfecțiunii moral-didactice, tinere profesoare (precum Andreea din romanul Tandrețe, 1986), ziariști ca Valeriu Dobreanu din Dragoste și moarte (1994) (unde este de bănuit, până la un punct, un alter ego al autorului), inițiat nu doar în artele marțiale, ci și în amara
SOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289807_a_291136]
-
Senne, „morala este concepția despre viață care, ținând seama de experiență și valoare, propune unui om doritor ca, dincolo de ceea ce este el, să-și descopere și să-și Împlinească destinația”. Este un act de mobilizare valorică a persoanei umane către perfecțiune. Contribuția pe care morala, În special, și filosofia, În general, o aduc la edificarea unei Psihologii Morale este deosebit de importantă, iar elementele care fundamentează această disciplină sunt conștiința morală și sentimentele morale, susține R. Le Senne. Sentimentele morale sunt factorii
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
efecte. Mai este un aspect care trebuie menționat. Nu toate persoanele reușesc, În decursul vieții lor, să realizeze toate etapele de formare ale Eului, mai sus descrise. De aici rezultă, printre altele, și diferențele sau inegalitățile dintre oameni. Evoluția În ceea ce privește perfecțiunea sufletească și morală a unei persoane este o condiție esențială a acesteia. Modelele negative sau antimodelele pot duce la efecte dintre cele mai nedorite pentru individ, dar concomitent și pentru societate. În absența formării Supra-Eului, persoana va fi dominată de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
situații sau chiar a propriei sale condiții. Este acea pulsiune spirituală de Înălțare a persoanei În raport cu propria sa natură și cu experiența acesteia. În acest fel, din punct de vedere psihologic și ca semnificație morală, persoana urmărește permanent să atingă perfecțiunea. Idealul transcendent al Eului unei persoane este de fapt Împlinirea Eului ideal al acesteia. Prin aceasta, transcendența este potențialitatea, dar și actul unei experiențe sufletești și morale interioare, care mă conduce către perfecțiune, dar care-mi oferă și cunoaștere, prin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
semnificație morală, persoana urmărește permanent să atingă perfecțiunea. Idealul transcendent al Eului unei persoane este de fapt Împlinirea Eului ideal al acesteia. Prin aceasta, transcendența este potențialitatea, dar și actul unei experiențe sufletești și morale interioare, care mă conduce către perfecțiune, dar care-mi oferă și cunoaștere, prin descoperirea absolutului. Astfel, transcendența apare ca o atitudine metafizică a Eului meu personal, o atitudine prin care eu ajung să depășesc adevărul acestei lumi și pe cel al propriei mele persoane, revelându-mi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
la imaginea morală de sine, care este reprezentarea propriei sale persoane În planul conștiinței morale, ca valoare. Eu nu sunt numai cel care sunt, ci și cel care doresc să fiu. Din acest motiv, persoana aspiră continuu către propria sa perfecțiune. Din nou apare pulsiunea transcendenței sub forma transpersonalului. Nu este vorba propriu-zis de un refuz a ceea ce sunt, ci mai mult dorința de a depăși ceea ce sunt. Este tendința care exprimă aspirația mea de a fi Într-un anumit fel
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Este actul de transcendență, sau atitudinea de transsubiectivitate, de autodepășire de sine și de trecere Într-un registru superior, atât ca natură, cât și ca existență individuală. Această atitudine de egodepășire, de autoproiectare, care vizează atingerea registrului ideal al existenței, perfecțiunea și exemplaritatea persoanei respective, are la bază mecanismul transcendenței. A tinde către mai bine, către mai mult, către mai sus este o aspirație morală fundamentală a Eului personal. Reversul ei este prăbușirea, descurajarea, defetismul, absurdul, depresia melancoliformă și, ca ultimă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dinamică proprie. Acestea au un caracter constant și diferențiază persoanele. În sens general, tipul (gr. typos = amprentă, caracteră are următoarele accepțiuni care sunt (P. Foulquié și R. Saint-Jeană: aă reprezintă modelul ideal care reunește, În cel mai Înalt grad de perfecțiune, caracterele esențiale ale unei anumite categorii de obiecte; bă este ansamblul de caractere distincte ale unei anumite categorii de obiecte la care ne referim; că desemnează individul, persoana, reală sau imaginară, constituind un exemplu particular al unui tip ideal sau
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și interesele mele, cu convingerile și nivelul meu de educație și cultură, cu forța voinței și a caracterului meu. Eu rămân ceea ce sunt din punct de vedere constituțional. Ceea ce doresc să fiu, ca aspirație, este o chestiune de devenire, de perfecțiune, În funcție de posibilitățile mele, de circumstanțele vieții care mi se oferă, de modelele de referință. Clasificarea tipurilor psihomorale Din cele de mai sus rezultă faptul că În psihologia morală se pot distinge tipuri umane specifice. Această Încercare datează Încă din Antichitatea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mereu creează numai bine. Astfel cum tot ce voi numiți păcat, Distrugere și rău E Însuși elementul meu”. Spre deosebire Însă de Mefistofel, personificarea pulsiunilor tenebroase ale inconștientului, Margareta este simbolul virtuților morale ale frumosului și binelui, al purității și perfecțiunii, pe care Faust le vede În felul următor (J. W. Goethe, Faust IĂ: „Frumoasă-i, Doamne! ce copilă! N-am mai văzut asemenea făptură. Are virtuți desigur, fără număr Roșeața buzelor și a obrazului lumină Să nu le uiți o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
planul general al psihoterapiei. Ne vom ocupa În continuare de aspectele privind căile restaurării psihomorale a persoanei umane. Terapia morală nu Înseamnă numai restaurarea ființei căzute. Ea reprezintă un efort permanent al persoanei de Înaintare către starea de desăvârșire, către perfecțiunea morală pe care o dau virtuțile. Considerată din acest punct de vedere, terapia morală ne apare cu un cadru lărgit, ca o acțiune psihomorală permanentă de care persoana umană trebuie să fie mereu preocupată. Prin aceasta, ea devine o conduită
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ta În acord cu restul existenței”, afirmă N. Ionescu. Orice mântuire aduce mulțumirea pe care o dă liniștea și echilibrul sufletesc prin acordul persoanei cu ea Însăși, dar și cu lumea. Fiecare doctrină morală prescrie formele sale de atingere a perfecțiunii ființei umane ca soluții. Toate au În centrul lor un model exemplar la care fac referire. Pentru Socrate, calea de dobândire a fericirii, a Împlinirii omului, o dă cunoașterea de sine. Aceasta conduce În final la obținerea stării de sophrosynè
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și Îmi deschide perspectiva acestei Împliniri este iubirea. Niciun act de restaurare psihomorală a ființei umane nu este posibil decât prin iubire. Iubirea este cea care apropie și Împlinește ființa, dându-i un rost și ajutând-o să Înainteze către perfecțiune. Aceasta este semnificația psihoterapiei morale. 31 ÎMPLINIRE ȘI EȘEC Sensul vieții Orice persoană Își revelează sieși și celorlalți propria sa natură, prin modul În care Își folosește și realizează propria viață. Viața este replica persoanei, a modului de a gândi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
evaluare axiologică a individului, raportat la modelul arhetipului suprem, al Persoanei lui Dumnezeu - modelu: Tatălui. În această Întâlnire, sunt puse față-n față două conștiinței: Conștiința mea, a persoanei umane, și conștiința divină, a Persoanei lui Dumnezeu, arhetipul suprem, modelul perfecțiunii morale. Conștiința mea este conștiința persoanei umane, cea care mă judecă și mă apără, sau mă mustră În fața mea sau a celorlalți. Ea acționează pe tot parcursul vieții mele și mă Învață să deosebesc binele de rău, ceea ce este permis
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
morală. În mod egal, conștiința perversă, care Îl trage În jos, Îl Împinge pe om la lucruri și fapte imorale, reprobabile. El va trebui să lupte pentru a-și regăsi condiția originară a ființei morale. Idealul moral este dat de perfecțiunea sufletească și morală interioară, condiție a Binelui, Aceasta va face ca omul să se apropie de arhetipul suprem și astfel, să devină propriul său stăpân. 35 UMANISMUL CA DOCTRINA PSIHOMORALĂ Cadrul general Prin intențiile sale, doctrina umanistă se dorește a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mai Înainte, a eroismului și a tragicului. Ele sunt inseparabile și trebuie considerate ca părți ale umanului, ca o morală a bipolarității, În care se reflectă natura complementarității dialectice a persoanei umane. Din acest motiv, orice acțiune psihomorală urmărește atingerea perfecțiunii, a sublimului În care omul se regăsește pe sine ca ființă plenară În confruntarea sa cu lumea, pe care aspiră permanent să o stăpânească și să o depășească. Mitul prometeic concentrează În el sinteza tendințelor umanului, care reunesc pasiunile inimii
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
exterior, care instituie ordinea lumii prin forța, claritatea și rigoarea rațiunii. Ambele idei despre om sunt complementare. Ele subliniază valoarea umanului, pe care-l plasează În centrul lumii ca pe un „punct de referință” În care se concentrează parcă Întreaga perfecțiune cosmică. Cel care vede și Înțelege această sinteză este Sophocle. Pentru el omul devine „replica și stăpânul lumii”. Este imaginea prometeică a celui care a Învins și stăpânește Întreaga fire, așa cum o spune mulțimea corului În fața cetății la Theba (Sophocle
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a crede că obiectul acestor cercetări a fost epuizat. Dimpotrivă, sunt Încredințat că, deși s-au Înregistrat numeroase realizări, multe altele sunt Încă În așteptare. Nădăjduiesc că alții vor continua cercetările inițiate de mine, aducându-le la acel grad de perfecțiune pe care sunt convins că Îl pot atinge. Este cu neputință să mai simpatizăm În zilele acestea cu arta vindecării practicată de medicii musulmani - derivată din cea a vechilor medici egipteni și greci (Thababet-y¿n³nș12 al hakimilor 13) - sau de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În aer deasupra unei case -, face ca aceste prăjituri să crească, să fie puțin mai mari1 și, firește, va fi admonestat de Buddha... Pasajul-cheie este Yoga S¿tra III.37: „În concentrare, siddhi sunt obstacole (chiar dacă) sunt (considerate a fi) perfecțiuni dacă se trece de ele” (te sam³dh³v upasarga vyutth³ne siddhaya¡). Polaritatea dintre emergență și continuitate a căii eliberării (vyutth³na) și obstacol (upasarga) este evidentă: de aici sensul profund accesoriu al capacităților magice, ca și prescripțiile diferitelor tradiții de a nu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]