1,887 matches
-
tranzitorie. Aceasta nu înseamnă că Em. Mounier valorizează mai puțin persoana umană, sau că o privește ca pe o existență întâmplătoare în lume, ca un accident sublim etc. Dimpotrivă, persoana este cea mai înaltă formă de existență; mișcarea sa (de personalizare) este "realitatea centrală a universului". Dar sensul persoanei este către ceva aflat dincolo de sine, dincolo de universalul propriu. Fidel angajamentelor sale sociale și unor modele de filosofie care se practicau în perioada interbelică în Europa (existențialism, neothomism etc.), Em. Mounier "descrie
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Rădulescu-Motru îl limitează cât mai mult cu putință, iar ceilalți constituenți ai lumii au demnitate existențială necondiționată prin om. Astfel, natura (condiționată prin ea însăși și prin Absolut) nu este umanizată în sensul desființării sale, deși este integrată procesului de personalizare, determinismului prin finalitate; Necondiționatul nu este un hazard sau o himeră, ci o limită mereu actualizabilă a umanului însuși, prin urmare, actualizată într-o nedezmințită identitate de sine. Specificul personalismului energetic în variata familie a personalismului nu vine doar de la
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și de recunoaștere de către public a mizelor prioritare ale momentului. Dacă mediile de informare contribuie la formarea unei agende politice, calitatea informației devine un punct nevralgic. Or, anumite ocolișuri ale informației mediatizate încep prin a fi bine analizate; de exemplu: personalizarea, dramatizarea, fragmentarea și nominalizarea, ca să utilizăm categoriile lui Bennett 37. Reducînd construcția mediatică a realității politice la informații stricto sensu, am prezenta o imagine incompletă. Într-adevăr, factorii media propun și conținuturi prioritar culturale și de divertisment, dar care vehiculează
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
nici de interdicția materială. Afară de aceste posibilități, interesul privind publicitatea, mai puțin cea mediatică, sporește în absența interdicției privind demersul telefonic și poștal. În acest caz, constatăm că legea favorizează o modalitate de comunicare politică în mod cert caracterizată de personalizare și nemijlocire, dar facilitează și țintirea alegătorilor și concizia mesajului, care duc spre un discurs mai puțin argumentat și contradictoriu. În afară de formele publicitare care pot fi încă mobilizate, schimbarea regulilor juridice ale jocului nu pot decît să mărească importanța altor
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
obstacole au continuat să îngreuieze acest proiect al unui stat modern, adaptat exigențelor integrării europene. De bună seamă, una dintre aceste piedici provenea din fondul istoric pe care orice comentator cât de cât familiar cu tradiția românească îl poate intui: personalizarea excesivă a puterii, și un îndelungat trecut în care fiecare voievod instituia propria lege, anulând-o pe cea a predecesorilor; o modernizare "cu sufletul la gură" în secolul al XIX-lea, de sus în jos, cu o elită politică în
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
va produce o criză gravă a tuturor partidelor, partidele medii riscă să dispară, iar partidele "mari" vor fi în parte distruse de această mișcare generală a personalului politic. Fărâmițarea lor va favoriza cu siguranță, cel puțin într-o primă instanță, personalizarea puternică a puterii, amplificând șansele populismului. Aceste dezvoltări se vor desfășura în două etape: în 2008, vor avea loc alegerile locale și parlamentare, iar în 2009, cele prezidențiale. Care vor fi efectele acestui decalaj al alegerilor, o premieră în România
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
aluziv baremi, cei doi prezintă cu totul diferit o situație iar cel implicat, Chibici-Ravneanu, nu intervine pentru a da dreptate unuia dintre ei. în acest sens consider ca informația despre viața lui Eminescu trebuie personalizată, nu ascunsă sau evitată. Prin „personalizare” eu înteleg o analiză, chiar o expertiză coerentă, concentrată, care dă valoare cât de cât verificabilă fiecărei surse. Astfel se poate face o ierarhie, putem estima cine dintre biografii ori prietenii lui Eminescu este sincer și cine nu, etc. Metoda
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
pieptul tău, / După cine-ți pare rău? / După cine-n piept te doare? / Că lași codrul tot în floare / Și te duci când vine vara, / Și nu cânți în codru seara?"292 Enunțurile descriptive, diminutivale, retorica explicită, construită pe baza personalizării verbale și nominale, transformă discursul monologat în discurs dialogic, făcând posibilă prezentarea directă, anaforică: "Cuculeț cu pene sure, / Ce lași lenea să te fure, / Ce nu cânți colea pe cracă / De urât ca să-ți mai treacă. / Ai vreun dor, ai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
superior celorlalți. Prin urmare, corpul nu este numai partea anatomo-fiziologică vizibilă, ci este și o reprezentare în sfera conștiinței de sine, care furnizează nu numai date despre exterior / fizic, ci și despre interior / psihic. Din această perspectivă, putem spune că personalizarea gestualității exprimă congruența limbajului corpului în raport cu propria persoană, astfel încât, cu cât cineva este ,,ea însăși" cu atât este mai mică probabilitatea ca mișcările sale să fie incongruente cu structura sa psihică. Fiecare are modul său propriu de a gesticula, de
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
elevi. f) caracterul personalizat se referă la faptul că profesorul acționează ca un adevărat filtru ce selectează, structurează, reformulează, în funcție de context, auditoriu și conținuturile didactice. Una dintre dimensiunile comunicării (informativă, relațională, pragmatică) este accentuată de trăsăturile, competențele și valorile profesorului. Personalizarea comunicării didactice face ca același conținut și același potențial uman (clasa/clasele de elevi) să fie explorate și exploatate în mod diferit în privința rezultatelor obținute. g) caracterul mediat prin tehnologia informației este definit prin utilizarea calculatorului/laptopului (și a videoproiectorului
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
unor obiective sau interese; • Gheorghe-Ilie Fârte acceptă șase funcții ale comunicării nonverbale: repetarea, substituirea, completarea, inducerea în eroare (ascunderea versus dezvăluirea), reglarea, sublimarea 109. În comunicarea didactică există un repertoriu gestual bogat care contribuie din plin la facilitarea, stimularea, reglarea, personalizarea interacțiunilor dintre actorii educaționali sau la diminuarea, frânarea și denaturarea lor. Mai mult, comparând mișcările corporale individuale ale profesorului și elevilor cu cele verbale, descoperim că gesturile intervin mai frecvent decât sintagmele verbale în comunicarea didactică. Stilul de relaționare al
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
foarte bine cu limbajul de lemn folosit, care excludea din start persoana, În favoarea colectivității. Se spunea: după părerea noastră, facem precizarea, am fost nevoiți să cercetăm etc. Doar marii savanți, ajunși la vârsta maturității creatoare, Își permiteau (dar nu Întotdeauna!) personalizarea textului, folosirea persoanei I singular. Astăzi, pe măsura democratizării societății, există tendința de a se renunța la acest plural. El rămâne Însă recomandabil studenților, celor care se află la Începutul unei cariere științifice. 5. Folosirea cuvintelor și a expresiilor străine
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
de plată și a băncilor acceptate, precum și ale deținătorului. Dintre acestea au fost selectate cele considerate importante pe linia protecției și securității tranzacțiilor și informațiilor implicate, după cum urmează: • emitentul va asigura și va răspunde pentru elemente de siguranță și de personalizare ale instrumentului de plată electronică, accesibile sau nu simțurilor ori cunoașterii comune, care să prevină falsificarea sau alterarea informației necesare și suficiente în efectuarea de plăți prin intermediul instrumentului de plată electronică, precum și limitarea efectelor cauzate de pierderea, furtul și distrugerea
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
trist, obosit, bolnav, exuberant etc.) și să intre în rolul corespunzător relației în care se află la un moment dat (vezi, de exemplu, același profesor în discuție cu elevii, în timpul lecției, respectiv cu un coleg, în pauză). Mergând pe linia personalizării relației didactice, nu a artificializării acesteia, strategia profesorului/elevului-actor ar trebui să reflecte nu propriu-zis ca în spectacol "jucarea" și "interpretarea" unui rol (vezi supra, strategia actorului), ci asumarea lui, așadar, nu doar reprezentarea (reperabilă în tehnici, mijloace, forme de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
faci cunoștință cu cineva, la fel și abordarea folosită în e-mail-uri lasă o anumită impresie" Taylor, 2010, p. 11) și, pentru societatea contemporană, formele de social media folosite în comunicarea de diferite tipuri și trăsăturile acestora (accesibilitate, mobilitate pentru utilizatori, personalizare, socializare etc. Agarwal, 2011; Watermeyer, 2010; Dalsgaard & Paulsen, 2009; Dalsgaard, 2008 etc.). 8 Pentru principiile și funcțiile comunicării, vezi și Puiu, 2001, pp. 22-24. 9 Pentru nuanțări și exemplificări ale ritualurilor comunicative raportate la diferite tipuri de context, vezi Hobjilă
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
și la procedurile, pe care toți vor trebui să le respecte. Deîndată ce sunt stabilite regulile și procedurile de respectat, profesorul trebuie să le comunice clar și explicit; el va descrie, de asemenea, care vor fi consecințele nerespectării lor. 2. Personalizarea clasei Majoritatea analizelor efectuate în planul managementului clasei accentuează importanța mediului cultural estetic al clasei. Ambianța în care se desfășoară întregul proces instructiv-educativ are o importanță deosebită, ea sprijinind sau, dimpotrivă, obstrucționând procesul de învățare. În acest sens, se impune
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
au o explicație. Problemele României nu au fost create de curtezanele conducătorilor și nici numai de conducătorii înșiși, ci de o tradiție nefastă, perpetuată de cel puțin un secol și jumătate, care ne ține în subdezvoltare și în infantilism democratic: personalizarea puterii. Artificiul paralegal prin care au fost interpretate prevederile Convenției de la Paris din 1858, care a permis alegerea aceluiași "hospodar" în ambele principate, a fost piatra de temelie pentru apariția conducătorului providențial, a celui care încarnează în sine, puterea, voința
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de tristă amintire, care începe cu Carol al II-lea. În acest interstițiu de putere, până când noul președinte, care, Slavă Domnului!, nu-i datorează absolut nimic domnului Traian Băsescu, își va da măsura proiectului propriu, avem dreptul măcar să sperăm că personalizarea puterii în țara noastră va intra, după cuviință, în manualele de istorie, iar mandatul domnului Iohannis se va numi, la final, "Epoca prosperității, dreptății și toleranței". În loc de încheiere: Un cataclism mental În urmă cu 25 de ani, pe 23 decembrie
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Alterarea acestor nevoi produce conflicte interioare care, la rândul lor, pot provoca conflicte interioare și cu alți factori sau persoane. 3. Procesul conflictului După Robbins, procesul conflictului poate fi descris ca fiind o succesiune de cinci etape: • Incompatibilitatea/ opoziția potențială; • Personalizarea/ conceptualizarea; • Definirea intențiilor; • Apariția comportamentelor/ situațiilor conflictuale; • Rezultatele conflictului. 5 1. Incompatibilitate sau opoziție potențială 2. Personalizarea/ conceptualizarea 3. Definirea intențiilor 4. Apariția comportamentelor/ situațiilor conflictuale 5. Rezultatele conflictului Condiții antecedente: *Comunicare; * Structură; * Variabile personale. Conflict perceput cognitiv și/ sau
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3035]
-
factori sau persoane. 3. Procesul conflictului După Robbins, procesul conflictului poate fi descris ca fiind o succesiune de cinci etape: • Incompatibilitatea/ opoziția potențială; • Personalizarea/ conceptualizarea; • Definirea intențiilor; • Apariția comportamentelor/ situațiilor conflictuale; • Rezultatele conflictului. 5 1. Incompatibilitate sau opoziție potențială 2. Personalizarea/ conceptualizarea 3. Definirea intențiilor 4. Apariția comportamentelor/ situațiilor conflictuale 5. Rezultatele conflictului Condiții antecedente: *Comunicare; * Structură; * Variabile personale. Conflict perceput cognitiv și/ sau conflict trăit emoțional Intenții de rezolvare a conflictului: * Competiția; * Colaborarea; * Compromisul; * Evitarea; * Adaptarea. * Conflict deschis (exprimat); * Comportamentul
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3035]
-
personale și lua inițiative proprii), că ar fi lipsită de creația de idei, care, oricât ne-am strădui s-o inventăm, conform principiului speranței creștine, este total inexistentă în România postbelică. Lucrurile nu stau chiar astfel. Intenția de creație, de personalizare a efortului critic și chiar de confruntare internațională (ceea ce la generația anterioară Lovinescu Călinescu n-a constituit o preocupare, critici total necunoscuți în străinătate) a existat. Nu formidabilă, este drept, dar a existat. Vrând-nevrând, trebuie să vorbesc și despre mine
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
este o combinație de taste care activează o comandă Word. Sunt utilizate în acest scop combinații de forma CTRL+SHIFT+literă sau CTRL+literă. Acestea pot fi definite implicit, la definirea mediului Word, sau definite de utilizator în cadrul procesului de personalizare a mediului Word. Riglă orizontală Bară de titlu Bară de meniu Bară de unelte Punctul de inserție Riglă verticală Bară de stare Bară de defilare În urma selectării unor comenzi poate apărea pe ecran o ferestră de dialog, numită și zonă
Microsoft Word. Lecţii de editare by ARIADNA - CRISTINA MAXIMIUC () [Corola-publishinghouse/Science/386_a_574]
-
vizuale sub formă de animații în text, animațiile nu apar la tipărire dar pot să fie utilizate în documentele on-line. 1.2. Formatare caracterelor cu ajutorul uneltelor Pe bara de unelte Formatting există o serie de unelte dedicate formatării caracterelor. Prin personalizarea barei de unelte este posibil să se introducă și alte unelte dacă textul necesită operații frecvente, de un anumit tip, asupra caracterelor (ridicări la putere, indici, simboluri, etc.). 2. Formatarea paragrafelor Un paragraf este o porțiune de text introdusă între
Microsoft Word. Lecţii de editare by ARIADNA - CRISTINA MAXIMIUC () [Corola-publishinghouse/Science/386_a_574]
-
sau în ciuda evidențelor; 3) abstractizarea selectivă persoana conceptualizează o situație în conformitate cu setul sau cognitiv negativ, ignorând alte posibile explicații; 4) minimalizarea și maximizarea evenimentele și experiențele personale sunt văzute mai semnificative sau mai puțin semnificative decât sunt în realitate; 5) personalizarea evenimentele negative sunt atribuite eronat propriei persoane, ducând la autoblamare chiar și pentru evenimentele incontrolabile sau în care nu este implicat în mod direct; 6) suprageneralizarea persoana extrage reguli generale sau emite judecăți globale din 1-2 evenimente izolate. În privința teoriei
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
extinderea unei concluzii trase de pe urma examinării unei situații particulare la un număr mare de evenimente; * amplificarea / minimalizarea: constă în exagerarea sau, dimpotrivă, reducerea importanței unor evenimente. Minimalizarea se aseamănă cu desconsiderarea pozitivului, când subiectul afirmă că evenimentele pozitive nu contează; * personalizarea: presupune raportarea evenimentelor la propria persoană, fără a exista o bază logică pentru a face acest lucru; * catastrofizarea: concentrarea asupra celui mai rău final al unei situații și supraestimarea posibilităților ca aceasta să aibă loc în realitate; * atitudinea disfuncțională, care
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]