14,286 matches
-
nevoie am avut de ea! — Asta-i tot? o întreba Eleanor. Fanny păru surprinsă de întrebare. — Nu va ajunge? Nu-i... nimic despre anii noștri de studenție? — Treaba aia a rămas între noi. N-aș putea să iau și-un pic de pâine prăjită? Eleanor dădu din umeri, neștiind ce să mai creadă. — Serviți-vă singură. — Te putem servi și cu altceva? se interesa Șam pe un ton sarcastic. Ce-ai zice de niște ouă? Preferi ochiurile? Cu gălbenușul moale sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cerul plin de minunății, îmi povesteai atâtea lucruri frumoase... frumoase... Dar coșcogeamite om ca mine, gândindu-se la acele vremuri, a început să plângă. Bădie Mihai, nu pot să uit acele nopți albe, când hoinărisem prin Ciric și Aroneanu, fără pic de gânduri rele, dar în dragostea cea mare pentru Iașul nostru uitat și părăsit de toți... Ți-aș scrie mai multișor, însă a venit Enăchescu și trebuie să plec cu dânsul la tipografie. Cu toată dragostea, Ionică Învățătorul atrage atenția
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un strigăt de uimire. Dar acesta este un episod obișnuit din războiul necontenit al vieții. Și cum stai așa neclintit și privești, unde răcoroase flutură părul în vânt. Când te uiți spre munți, vezi cum soarele a mai coborât un pic spre apus. Se aude un fâșâit de aripi. Oare de unde? Uitându-te în sus, găsești răspunsul: sunt convoaie de păsări călătoare, care pleacă spre necunoscut, parcă ar fi ceasul unor aeriene trenuri accelerate. Peste tot, domnește un parfum amețitor. Cerul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mătușa Mărioara cu o jordie în mână: Dar bine, ghiavolilor, aici vi-i scăldatul? Am încurcat-o! zic eu. Nu-i nimic! Va trece și asta. Neștiind ce să fac, i-am zis lui Nică: Nică, îți voi strica un pic din amintirea ta, dar ce să fac? Iau o poală de cireșe și o arunc în capul mătușii Mărioara, care supărată ne spune să coborâm din pom. Dar cum să coborâm? jos era prăpădenie. Mătușa se aburcă pe tulpina copacului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
altundeva, poți bea ceva rar, mânca ceva bun și odihni liniștit și mult. George Hamza, clasa a IV-a C Orașul meu Superb anotimp, toamna. Frunzele, după o frenetică plutire în cerul înmiresmat, se aștern la picioarele noastre, veștede, moarte. Picuri de ploaie bat în geam, poc! pic! Și-ți poartă privirile în amețitorul dans pe sticla aburită. Oamenii trec pe stradă grăbiți, umbrele colorate se ivesc de după colț. Simfonia stropilor de ploaie se împletește cu ritmul grăbit al pașilor pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vatra în care deseori focul se stingea, dar focul speranței din inimile locuitorilor săi a rămas mereu viu. Octombrie-și adună norii și-i mână spre marginea orașului, spre coșurile fumegânde care se văd în zare. Ploaia hrănește pământul, cernând picuri; deși nicăieri nu-i mai bine ca acasă. Încet, încet, observ că ploaia a stat și-mi închid grăbită umbrela. Soarele a ieșit din nori și-nvăluie orașul într-o cascadă blândă de lumină. Marieta Pop-Mureșan, clasa a VI-a A
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
argumente. Noi avem argumente? Ba bine că nu! Pro și contra sau numai pro? Și contra, Gavrile, și contra căci acum e democrație! Atunci, a fost, strigă fericit Gheretă. A fooost! Păi, bun Înțeles că a fost. Dar cu un pic de specific. Cum adică? Ca la noi, la nimeni! Chiar! Unde s-au mai auzit atâtea colinde? Știți ce zicea Cain? A fost cea mai muzicală revoluție a sfârșitului de secol, Gheretă, Dumnezeu să vă aibă În grijă! Vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sa se oprea tot mai des asupra unui Canon. Nu vă faceți griji, dom' profesor! Nu-l ia nimeni. Cine să facă la noi În cartier poze cu un aparat ca ăsta? Al dumneavoastră va fi! Se Încruntă. Nu era pic de ironie În vorbele șefei, dar el se săturase să intre acolo tot la două zile și să nu cumpere decât, cel mult, un pachet de hârtie fotografică sau un film, o dată pe lună. O tresărire de orgoliu se impunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
data petrecerii precum și lista nominală a participanților În scopul recuperării pagubelor În caz că s-ar produce imobilului și persoanelor fizice, inclusiv liniștii de care avem atâta nevoie. Îmi mențin propunerea, continuă Cuceu pe același ton. Nu s-ar putea scurta un pic? strigă omulețul de pe container. Din nou râsete, tropăit, apaluze. Și mișcările imprevizibile ale celor trei sticle. Cuceu continua imperturbabil: Se va populariza restanțierii cu taxele comunale la gazeta de perete a blocului. Propune Luțaș. Mențin propunerea. Bravo, Luțaș! strigă vicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o carte poștală: Anastasie Zegrea, Zușag etc. Încă o dată, drum bun! Porni din nou. Petru știa că de data asta nu se va mai Întoarce. 28. Bună seara, domnule Roman. Domnul Roman nu răspunse. Își certa canișul care urina fără pic de sfială lângă singurul felinar valid de pe strada Alverna Vru să repete salutul, dar se răzgândi. Împinse poarta cu grilaj și intră În curte cu un răsuflat de ușurare. Mai mult decât drumul simțea că luase sfârșit o zi neobișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Știți dumneavoastră care. În felul dumitale ești Într-adevăr un porumbel, un vestitor... Numai că am pierdut frunza, mesajul... L-am uitat. Inventează alt mesaj. Cum să inventez? Te descurci dumneata... Bine, da’ al meu era unul epocal. Și un pic secret, pe deasupra. Ti l-a spus cineva? Da. Mai Întreabă-l o dată. Nu pot să fac așa ceva. E vorba de onoarea mea de meseriaș. Adică omul trimite o știre, ceva așa: Sosesc vineri ora 16. Așteptați gară. Mesia. Iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
jicniți, domnu'! Înainte n-am fost tot io patronu' ? Io am fost dezident Încă de atunci, șopti Brândușă. Să mă dezleg de un trecut glorios? Havelul comerțului nostru, gânguri clientul-perspicace cu ochii umezi de emoție. Cam așa ceva, recunoscu Brândușă fără pic de emfază și fără să clipească, chit că nu auzise niciodată de Havel. Mărturisirea aceasta de o excepțională Însemnătate a fost urmată de o tăcere apăsătoare, atât de apăsătoare, susține clientul-perspicace, Încât obiectele din jur au Început să-și modifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
artiști. Fără verdele brotac al cravatei de lână a lui Brândușă și fără tropăitul cazon al pantofilor săi cu blacheuri, mica reuniune, pioasă cu măsură, se crispă În așa hal, Încât Cain socoti că sosise momentul să se odihnească un pic Înainte de a porni spre casă. Locul cel mai potrivit era, neîndoios, sala de spectacole. Era de ajuns să Întindă mâna și să apese clanța de alamă. Ceea ce și făcu. Intră cu graba furișată a unui spectator Întârziat la premieră. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
unor oameni care până atunci nu Își doriseră În nici un fel să se afle În preajma lui Cain. Socotea că legătura sa specială cu el, citiseră doar aceeași revistă, Îi dădea dreptul la un loc În primul rând. Oamenii Înaintau un pic apoi se retrăgeau tot atât. Întocmai ca marea pe vremuri la Eforie Nord, observă Gheretă, grijuliu cu o graniță ce nu trebuia, doamne ferește, trecută. Se vedea cu cascheta lui de poștaș pe cap, alb ca laptele și În costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de sevraj ale toxicomanilor. Petru se comportă ca un explorator miop și inocent, preocupat de detalii doar din a căror Însumare a rezultat, Însă, surprinzător, cea mai precisă hartă erogenă a trupului meu, un fel de releveu insolent, cum fără pic de evlavie izbuteau pe vremuri colegii mei mai norocoși, studenți la arhitectură, În cazul bisericilor de lemn din Maramureș. Ceea ce pentru mine era revelație a misterului ființei mele, pentru el era doar senzație, pură reacție epidermică. Eu rămân tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de un metru, rezemau zidul casei ca niște bazooka dezafectate și scoase la vânzare În talciocul de vineri de lângă Turnul Măcelarilor. Sunt șase, zise domnul Moduna, după ce Îi numărase de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga. Antena Geton, un pic mai bine pentru insomniile dumneavoastră! Hi! Hi! Își freca mâinile Înghețate În timp ce corpul Îi tremura oricum din pricina bolii, mai vizibil În momentele de emoție, cum se arăta și cel pe care Îl trăia la vederea parabolicelor care Împodobeau destule case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
malițioase, iar altele de-a dreptul injuste. Reacții firești În fața indolenței de moluscă a lui Petru, a cărui singură grijă, banalizată și ea, era să-i promită orgasm după orgasm, cu o generozitate de contabil: meticuloasă, exactă, Îndârjită, mută, fără pic de tandrețe sau pasiune: o primă, sau indemnizație de fidelitate. „Sărutul” lui Klimt Îl lăsa rece și nici nu visa femei cu Înfățișarea Adelei Bloch-Bauer sau a Margaretei Stonborough-Wittgenstein. Unul dintre desenele lui Szántó o apropiau Însă surprinzător de portretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mare lucru... Într-adevăr, admise Petru. Dar dumneavoastră veți mai putea trăi fără...? Dumneavoastră, omule, n-ai Înțeles anunțul. Cum adică? Păi, io nu vreau să mai trăiesc. Hi! Hi! Așa, pur și simplu? Nu chiar. Poți să aștepți un pic? Pot, zise Petru cu gândul la cele două yale ce trebuiau descuiate, plus lanțul de siguranță ce trebuia scos. Nu auzi Însă nici un zgomot, ci doar alunecare scurtă a unui chibrit pe banda abrazivă a cutiei, urmată imediat de „dumnezeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am produs, ca să mă exprim mai radical. Ați fost foarte inspirat, zise Petru. Afișul mi se pare o capodoperă.... Vă place? Întrebă uimit Bejan. Nimeni nu mi-a spus asta până acum... Și nici nu știu cum arătați. Mai puteți aștepta un pic? Petru nu răspunse. Se Îndreptă spre poartă cu pași grăbiți. Se pregătea să iasă În stradă când se auzi strigat: Hei, domnu'! Se Întoarse: Bejan Îi făcea cu mâna din scaunul lui nichelat cu rotile. E cu acumulator, Îi strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Macavei nu le putea Înțelege. Își scoase Însă șuba și acoperi trupul femeii care Începuse să tremure de frig. Sub ei, zăpada se topise și se vedeau primii ghiocei. La Primărie, un steag rebegit și el de frig anunța, fără pic de entuziasm, Ziua Republicii. 3. Terminase imnul, spusese Tatăl Nostru și se pregătea să spună Ave Maria când, la doi pași de ea, se opri o mașină argintie, Între timp, În locul ghioceilor crescuseră maci roșii cu tulpini lungi și subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Într-o harababură cu final imprevizibil, dar cu atât mai promițător. 4. Gheretă, curtenitor, se oferi să se ocupe și de paltonul domnului Brândușă pe care acesta Îl puse În brațele poștașului ca pe o manta uzată de răcan, fără pic de considerație față de calitatea stofei care mătura podeaua. Copleșit de dimensiunea paltonului, Gheretă promise că se va Întoarce Îndată și după pălărie. Nu e cazul, Gheretă, cu un drum le faci pe toate, zise Brândușă, punându-i pe cap melonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dragă Petre, că moara ta nu merge cu vin, zise Pascu. Ne-am adapă direct din scoc, ca vitele. Cine ar mai da bani pe pictori beți? se Întrebă retoric Nagy Oszkár, Eu zic, continuă el, se mai bem un pic din borul lui Ziffer și după aia, stingérea. La culcare, fiecare În pânza lui. Vorba aia, cum pictezi așa dormezi! Zis și făcut. Își trecură din mână În mână o sticlă cu vin, urându-și din nou La mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu-și mai putea lua zborul spre locul de origine situat negreșit Într-o altă galaxie. Îmbrățișări, lacrimi și Încurajări reciproce. Cei care se Întorceau mai aveau nevoie de ele. Femeia a Întrebat dacă nu s-ar putea abate un pic de la traseu și să se odihnească toți trei la unul din hanurile zise csárda care răsăriseră În pustă ca lăptucile după ploaie. Se poate, a zis domnul Tobă. După noaptea petrecută În autocar cu zăluda aia din Senegal ale cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În grup. Păcat de așa sfârșit! Și pentru că totul se Întâmplă lângă fântână, domnul Tobă, care până atunci nu scosese prea multe vorbe, a continuat: Setea nu e bună nici În somn, darmite În realitate. El rămăsese În somn fără pic de apă. Sudoarea care curgea pe el era greu de adunat În pumn și oricum prea sărată, iar benzina, singurul lichid la bord, nu era potabilă deloc, și, pe deasupra, ușor inflamabilă. Niciodată până atunci nu-i trecuse prin gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
potrivit. Un angajament rezonabil, admise Petru. În ce mă privește, eu ofer nobilului nostru negustor și apostol al imaginii această sticlă de whisky. Cu o condiție: să o deschidă la firmă când vom fi din nou Împreună. Adăugă cu un pic de teamă În glas: toți patru. Aplaudară, semn că doreau toți același lucru. Eu trebuie să mă grăbesc, zise Eleonora. La cinci am un autobuz spre Feldiu. Poți rămâne, aici, dacă vrei, până mai târziu. Sus, oricum va fi liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]