2,469 matches
-
orice, să-i ceară orice. — Aștept să vină ziua de luni, răspunse Emma zâmbind. Sasha scutură pistolul În rezervor până la ultima picătură de benzină, apoi Îl scoase afară și rămase pierdut pe gânduri, ținând Încă În mână țeava din care picura benzină. Dintr-o dată spuse: — N-ai vrea să aștepți ziua de luni Împreună cu mine? Cunoști Saturnia? — Nu, răspunse Emma Încercând să-și revină. N-am fost niciodată acolo. Căutând cu stângacie să pună din nou pistolul În distribuitor, Sasha Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
negru de noapte Când ceasurile bat a clopote deșarte Și am plătit amarnic semeața cugetare. De mi-ai călcat tărâmul, ți-e veșnică prinsoare. Naufragiat Afară plouă și-n mine asemeni. Plouă de zile, zile și nopți, Plouă de-ți picură cerul pe creștetul gol. Și apoi iar începe. Uneori mi se pare că nimic N-o va mai opri din căderea mută... Potolește, Doamne, potopul Tău! De lume mă voi ocupa personal. Firesc Am hotărât. De astăzi învăț. Să scriu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Am închis ochii și am visat, fiindcă lumea noastră, lumea care ne devorează sufletele, ni le răpește și ni le torturează, le face să zbiere, să țipe, nu exista. Se pierde printre frumusețile paradisului, își pierde întreaga culoare până la ultimul picur în lupta cu tabloul cromatic creat de paradisul pierdut. Creat de acest paradis uitat de sufletul omului, izgonit de noi, muritorii, dar păstrat, adorat și reclădit de natură, de această zeiță Bendis, de divinitatea absolută. Moldovan Flavia, clasa a VII
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
meu. Razele soarelui mă mângâiau ușor și liniștitor pe pielea mea fină, jucându-se timid printre firele castanii ale părului meu, făcându-le parcă mai deschise decât le știam. Simțeam cum seara se aproprie. Simțeam cum noaptea, cu mâinile ei picurate cu steluțe mici și aurii mă învăluiau ușor, pregătindu-se parcă să-mi ofere o îmbrățișare de ,,Bun venit!“ Simțeam mirosul dulce al răcorii cum se apropie și avertizează gâzulițele și toate pasările că e timpul să se ducă la
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
că voi deveni un om integru, onest, pregătit pentru viață și provocările ei. Te iubesc, cum nici nu îți imaginezi, mamă! Urloi Andreea, clasa a VIII-a Școala Gimnazială „Constantin Brâncoveanu” Breaza - Prahova profesor coordonator Diaconu Veronica Lacrimi de prezent Picură stropii de ploaie reci, transparenți și în fiecare pulsează o secundă. Ploaia curge cu timpul ori timpul înșiră mărgăritare de ploaie... Demult, cineva ne-a făcut cadou o dulce povară: ceasul. Dacă timpul n-ar curge nestăvilit, n-am avea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ouă ca să fie în siguranță, iar picioarele îi erau desfăcute în formă de pumnal triunghiular, pregătită să mai facă încă o mie de ouă. Rahela a frecat acea formă obsidiană cu ulei până când creatura a început să lucească și să picure în lumina lămpilor. Mă holbam la fața prostuță a broaștei și chicoteam, dar nimeni nu râdea cu mine. O clipă mai târziu, eram deja afară cu mama și mătușile mele. Eram pe parcela de grâu din mijlocul grădinii - un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Stăteam pe burtă, în lanul de grâu, împreună cu Puiu și era așa de cald că șiroia transpirația pe noi, mi se prelingea pe față, luând cu ea vopseaua neagră pe care o preparasem din dopuri de plută arse, care-mi picura acum, sărată și amară, în gură, nu o puteam scuipa afară și nici gura nu ne-o puteam clăti, că n-aveam nici un strop de apă, nici Puiu, nici eu, nu ne-am gândit că trebuia să luăm și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
un briceag, a înfipt de vreo trei ori lama cuțitului în fundul găleții, a umplut găleata pe jumătate cu mangal, a așezat-o peste gura borcanului și a umplut-o cu spirt verde, prin găurile de pe fundul găleții a început să picure încet spirtul filtrat, era negru ca un noroi foarte diluat. Caporalul s-a șters pe mâini, ne-a privit câteva clipe, apoi împingând cu piciorul ligheanul vechi de tablă al lui nea Vasile spre noi, ne-a spus că ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
păsările, probabil de frica mea, s-au retras spre fundul cuiburilor din pereți, unde era întuneric, urmărindu-mă de-acolo, nemișcate, cu capul ușor înclinat într-o parte, cum le torn apa. Csákány făcea asta mult mai repede, auzeam cum picură apa, iar și iar, pe tinichea, de fiecare dată suna puțin altfel, apoi, brusc, Csákány m-a întrebat dacă-mi mai aduc aminte când i-am zis lui, tată, iar eu, simțind că roșesc de era să vărs și apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că a murit, dar eu știu că e-n viață, simt asta în oase, și știu că dac-ar fi pățit ceva, mi-aș fi dat seama. Între timp, Csákány a trecut pe partea unde stăteam eu și, continuând să picure în jgheaburi, mi-a spus că speră ca așa să fie, dar să mai aflu că presimțirile nu sunt întotdeauna adevărate, de multe ori ele exprimă ceea ce ne dorim, la asta eu nu i-am mai zis nimic, am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
scos pe urmă acul cel mare din mosor, mi l-a pus în mână și mi-a spus c-ar mai fi acum nevoie numai de-un pic de sânge, să-mi înțep cu acul policarul și să las să picure trei stropi de sânge peste firul de păr. Acul era atât de ascuțit, încât nici n-am simțit împunsătura, nu m-a durut decât când am scos acul și au început să se prelingă picăturile, mari și purpurii, de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fratelui ei, descoperi petecul de hîrtie pe care pumnul lui Îl ținea strîns. Îl desprinse cu delicatețe și-l despături. Lectura bilețelului scris În dialect breton o Îngrozi: Pentru Marie, Cel de Sus va judeca. Din miezul stîncii sîngele va picura, Iar lumina brusc va apărea. 3 Stéphane Morineau forță mașina de teren 4x4 pentru a depăși mai ușor suta de metri de zonă accidentată care despărțea tumulusul celtic de drumeag. Opri mașina lîngă vehiculul pompierilor, deschise portiera din spate dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Pe masa cenușie a unuia, șiroiau două pîrÎiașe purpurii. SÎnge! Ținîndu-și respirația, Marie ridică ochii și văzu de unde porneau. Pe frontonul menhirului, sîngele părea să izvorască din chiar inima unui semn adînc săpat În granit. Din miezul stîncii sîngele va picura... Un semn În forma literei V. Niște aripi desfăcute. O pasăre. Un pescăruș mort În vălul de mireasă. Niște pescăruși Înverșunîndu-se asupra trupului lui Gildas. O apucă amețeala, care o făcu să-și reamintească cele petrecute În ajun. Să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
agățată În hățișurile de la jumătatea drumului Între far și tumulus. În caz că putea fi ceva important, el nu se atinsese de obiect, dar Îi putea arăta locul. Îl urmă, nu fără a mai arunca o ultimă privire pietrei care continua să picure sînge. Mai tîrziu, analiza avea să confirme temerile ei cele mai rele. SÎngele era al lui Gildas. Cursese pe menhir la cîteva ceasuri după ce el murise. * * * - Fratele tău ne-a părăsit... și tot ce găsești tu de făcut e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
prăvăli În brațele lui Gwen și izbucni În plîns, cerîndu-i iertare. Era destul de tîrziu În cursul dimineții cînd ea ajunse la fabrica de faianță, unde vestea morții lui Gildas făcuse deja Înconjurul atelierelor. La fel ca vestea despre menhirul care picura sînge. Gwen puse În mod ferm capăt zvonurilor care mai de care mai aiuritoare care Începeau deja să circule. - Primul pe care-l mai aud spunînd că s-au Întors jefuitorii de corăbii se va duce să-și facă pontajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ținea o scrisoare În mînă... Plicul purta o pecete de ceară ruptă În două. Abia cînd așeză mașinal partea desprinsă peste cealaltă văzu ce reprezenta pecetea. Și deveni lividă. Un V. La fel ca semnul de pe frontonul menhirului pe care picurase sînge. Nu era o Întîmplare. Totul se lega. * * * Cerul era brăzdat de nori grei, vîntul Începuse să bată, se pregătea o aversă, dar Marie nici măcar nu-și dădea seama. În picioare pe marginea falezei, Încercă Încă o dată să dea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Am Întîlnit atîtea lucruri inexplicabile Încît... Da, cred În semne. Așa cum cred În lumea de dincolo și În mesajele pe care ea ni le poate adresa, adesea pe căi piezișe. - Și care e, după dumneata, mesajul unui menhir din care picură sînge? El cătă o clipă spre valurile care pătrundeau cu putere sub podeț. - Face În mod evident trimitere la jefuitorii de corăbii. La memoria colectivă a insulei. CÎt despre pasărea săpată În piatră, poate că se referă la Ryannon, zeița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe punctul să Închid un dosar pentru DCR. - DCR, ce e asta? - Departamentul crimelor ritualice... DCR se ocupă de toate omuciderile legate de elemente care, cum să spun? Care depășesc puterea de Înțelegere. Ca de pildă un menhir din care picură sînge. Și, de ce nu, niște călugări fără cap... Marie tresărise. - O omucidere? Așadar fratele meu a fost cu adevărat Împins de pe faleză... - Nu. Murise deja Înainte să cadă. O văzu pălind și Îi propuse să treacă el la volan, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Inteligentă, curajoasă, echilibrată. Numai că În această ciudată poveste care-l făcea să rămînă blocat În acel colț pierdut de țară, Fersen nu ignora faptul că familia tinerei OPJ era dublu implicată. - Ce părere ai despre menhirul acela din care picură sînge? Întrebă el. Marie oftă, cercetase monolitul pe toate părțile, sondase crestăturile adînci care desenau semnul păsării, nu dăduse de nimic anormal În afară de urmele de sînge. - A Început să curgă cam pe la 8:30... La cîteva ore după moartea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
atrase privirea pe peretele din fața ei. Lumina deveni brusc mai strălucitoare și niște litere luminoase se iviră net Într-o fracțiune de secundă. Uluită, recunoscu imediat fraza În dialect breton: Pentru Marie, Cel-de-Sus va judeca Din miezul stîncii sîngele va picura, Iar lumina brusc va apărea. TÎnăra polițistă se făcu lividă: și de data asta mesajul Îi era adresat tot ei, personal. Simți aceeași neliniște surdă ca atunci cînd se trezea din acel oribil coșmar care o chinuia iarăși de cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Un specialist În crime ritualice... Un parizian... Își atinsese ținta. Loïc se Întoarse, cu ochii plini de furie. - Dacă n-ai fi declanșat tu tot circul, ăsta n-ar fi debarcat aici! - Poate crezi cumva că un menhir din care picură sînge poate rămîne secret? Dacă vrei să știi, m-a exclus din anchetă, iar eu mi-am dat demisia, acum ești mulțumit? - În sfîrșit o veste bună! - Dar, Doamne sfinte, se Înfurie ea la rîndul ei, cum poți fi atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
renunța la plăcerea de a-i vîrÎ bine În cap realitatea, aprinzînd lustrele și candelabrele, scoțînd argintăria cu blazon și șervetele de masă cu monograma familiei de Kersaint. Conversația, firește, nu se Învîrti decît În jurul poveștii cu menhirul din care picurase sînge. Arthus Încercă să schimbe subiectul, dar Carline și Armelle, fascinate de Ryan, Îl presau cu Întrebările despre ceea ce constituia pasionantul lui domeniu: legendele și riturile celtice amestecate cu elemente de romanesc, așa cum se Întîmpla În acel moment la Lands
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
hașiș i se făcuse rău. Lucas continuă. - După părerea tipilor de la laborator, sînt urme care seamănă cu urmele Înțepăturilor de ac. - Asta ar putea să explice cum a reușit asasinul să-i ia sînge ca să-l poată lăsa apoi să picure peste menhir, se hazardă ea cu presupunerea. - Prelevarea unei asemenea cantități de sînge din degete e practic cu neputință. - Dar un menhir din care picură sînge e cu putință? Ar trebui să ceri laboratorului să aprofundeze cercetările. Lucas simți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
explice cum a reușit asasinul să-i ia sînge ca să-l poată lăsa apoi să picure peste menhir, se hazardă ea cu presupunerea. - Prelevarea unei asemenea cantități de sînge din degete e practic cu neputință. - Dar un menhir din care picură sînge e cu putință? Ar trebui să ceri laboratorului să aprofundeze cercetările. Lucas simți că-i crește adrenalina. Hotărît lucru, fata asta nu era lipsită de tupeu: era În situația de fi băgată la zdup pentru efracție, dar Îi dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dar Stéphane Își reîncepu agitația. Ținea În mînă un fax care tocmai sosise. - Ai, ai, ai! E de la laborator, uite, era Într-adevăr sîngele lui Pérec sub unghiile lui Gildas! El e asasinul! De fiecare dată el a făcut să picure sînge pe menhiri, nu e de mirare că se pricepe să se facă nevăzut! Se agăță de Marie. - Vă dați seama, ar fi putut să-mi facă și mie felul! Iar dacă pune mîna pe nepotul dumneavoastră, o să fie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]