2,508 matches
-
eram obsedat de noțiunea de istorie, ambiția mea era de a ieși din banal și de a lucra istoric. Acum, în fața morții, văd lucrurile biologic. Nu cumva sunt victima spiritului comun din lipsă de perspectivă? La picioarele patului meu, din cauză că picură pe jos resturi de alimente, s-a strâns un roi de furnici. Mă întreb dacă în cronica lor interioară mergerea unei furnici de la un picior al patului la celălalt nu se înscrie ca expediția lui Columb pe Atlantic. Dar de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că pe trei laturi era înconjurat de cîmpii. La poartă au trebuit să aștepte. Mașinile au oprit în spatele mașinilor altei înmormîntări. După o vreme, mașinile din față dispărură și ei o luară pe aleea curbă străjuită de rododendroni din care picura ploaia și se opriră lîngă o biserică miniaturală în stil gotic Victorian, cu un coș de fum în spate. în pronaos așteptau mai mulți vecini și rude, care îl urmară pe Thaw și pe tatăl lui înăuntru. Se postară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
niște chiloți roșii, construia un baraj cu ele. Soarele care-i ardea gîtul, apa răcoroasă de la picioare, durerea din spate și umeri indicau faptul că făcea acest lucru de mult timp. Trase afară unul foarte mare și negru, din care picura apă, îl împinse cu mare efort în iarbă, apoi se sui pe mal și se întinse pe spate, răsuflînd din greu. închise ochii să se apere de albastrul intens și strălucirea îi străpunse ploapele într-o nuanță de un roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să le facă muieri: coaja tânără mirosea a vlagă de bărbat. Sub cerul sfîr-tecat de crengile goale, ele însele sfârtecate de un dor negru și ciudat, tânjind cu ochii languroși, își lăsau amprenta degetelor de la picioare pe iarba abia încolțită, picurată cu movul și galbenul cu-pelor mărunte, mirosind mai degrabă respingător. Într-un loc, crângul se rărea, copăceii se smochiniseră ca niște mănunchiuri de nuiele cafenii, iar brândușele nu mai luminau culorile lor obișnuite, ci erau negre ca smoala, o pată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
îmi erau mereu prea strimte la umeri, așa încît făceau niște cute mari, oblice, în față, care-mi scobeau pieptul mai mult decât era scobit în realitate. Venit de la răcoarea apartamentului, începeam să transpir instantaneu, în boabe mari care-mi picurau de pe părul de la subțiori pe pielea umezită și ea. Sub cămășile mele roz sau prăzulii toracele strâmb înota în culoare străvezie și apă. Asfaltul se muia sub pantofii mei. Mă priveam în vitrinele magazinului de mobilă de la parter și mă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
albăstrii, ale arzătorului, singurele care, de fapt, luminează-ncăperea. Susurul lor continuu, liniștitor și trist e și singurul zgomot pe care-l percep. Apoi, un clipocit. Mi-am scos mâna din apă și stropi violeți, ca niște boabe de strugure, picură pe suprafața ciudat de-ntunecată a apei prin care-mi văd corpușorul, ca al unui pește livid. Stau pân-la gât în apa violetă, puternic mirositoare, din cada de tablă. "Hipermanganat", aud distinct în minte. Și știu că mama turnase-n
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Pentru că acel cap, înconjurat de aburul unor zulufi sclipitori era, firește, al Suspectei, al prir;esei cu ceafa tumefiată, frumoasă ca nimeni alta și respingătoare ca o vedenie de coșmar. Acum, din tumoarea cât un craniu de nou-născut, exfoliată și picurând, ieșea, zbătîndu-se ușor, o ființă sticloasă. Ofițerul, aplecat înainte și-ncordat tot, văzu acel viermișor cum se proptește în piciorușe să se prelingă din gogoașă, cu antene ca două ace cu gămălie și ochi negri și mați, cum, complet eclozat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zi de paradă) îl îmbrăca din cap până-n picioare. Căpitanul privise dinții de baga ai pieptănului de parcă ar fi fost o arătare mistică, un mesaj copleșitor. La fel se uită la fața stupidă a soldatului, observând prima dată cum îi picură uleiul de pe vițele de păr năclăite. Ajunsese la garnizoană puțin cam târziu. Colonelul inspecta deja mult prea lustruitele pompe trase de catâri, cu tulumbele răsucite șerpește în jurul cisternelor de alamă. Marile depozite de cărămidă roșie din curte îi părură deodată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
camee", cum îi șoptise odinioară la ureche un impertinent, în tramvaiul cu cai. Căpitanul nu băgă de seamă nimic din frământarea damelor! de care nu mai știa cum să scape. Dar trăsura mult-așteptată în-j târzia. Un strop de roz vesperal picură în apexul cerului și difuza lent, atom cu atom, către margini. Între genele negre și groasei corneele lui Vasile reproduceau înserarea ca două gravuri bombate ale aceluiași peisaj. Ca acele diapozitive ușor diferite-ntre ele ce se introduc în fantele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din centru și-i rămăsese alături, la fel de monumentali, la fel de nemiloși, la fel de eterni, așa cum pruncul Vasili îi văzuse mereu, în bordeiul pierdut în văgăunile munților Rodopi, pe maica și pe taica lui de pripas în lumina rotundă-a opaițului. Căpitanului îi picurau acum lacrimi mari pe obraji, răsfrângând fiecare-n sticlirea ei cuplul străluminat. Pluti și el prin gelatina acelui spațiu obscur, se văzu la picioarele giganticului monument, simți pe piele presiunea strivitoare a privirilor albastre și căzu în genunchi pe dulcea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în trecvfl cu atât marca realului se șterge și prin străvezimea ei se produc comuniunea cu visul. Și marca pentru amândouă domeniile, atât de steril despărțite, este acuma comună: intensitatea emoția, magia trecutului, vraja îndepărtării, neliniștea nefarmharului, copleșitoarele, insuportabilele chimicale picurând acolo în mtesJ tine, în plexul solar, ulcerîndu-le, lichefiindu-le, colonzîndu-le, făcîndu-ne respirația fierbinte și ochii apoși și gura uscată și arătând ochilor larg deschiși ai emisferelor cerebrale peisaje răvășitoare, pe care le recunosc ca fiind de acolo, din cambrianul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ziua de naștere. Știa fiecare vilă și fiecare vârf de platan ce ștergea cerul. Știa luna mare și înghețată. Privea, sub razele ei, șirul lung de Criști răstigniți pe stâlpii de iluminat, de-a lungul șoselei curbe. Din coasta lor picura apă și sânge pe pavajul dintre șinele de tramvai. În acea seară, pentru prima dată, mama nu-i mai spusese nici o poveste. "Gata cu poveștile, de-acum ești băiat mare, pionier, e rușine. Apropo, uite, ți-am călcat din nou
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
giuvaeruri, ce făcea pe corpul lui cute maiestuoase, lăsând să se vadă piepții și mânecile cămeșii de borangic, odihnea un bătrân de o frumusețe și-o măreție fără de seamăn. Parul alb ca lîna-i cădea pe umeri, amestecîndu-se cu barba ce picura în fuioare de-argint până la brâu. Pe fața smeadă, între sprâncenele încruntate, se desena un mare Omega melancolic, zugrăvit parcă de-o pensulă subțire. Ochii-i erau albaștri de parcă-ar fi fost încrustați cu două peruzele străvezii. Pe piept, deasupra
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
florilor și transparentiza picioarele lăcustelor verzi ca iarba lipite de frunze. Norii-nspumați, cu contururi perfect delimi" tate, curgeau extrem de-ncet, lăsîndu-și umbrele pe pământ. Coborîră-n viroagă, cu florile multicolore până la brâu, se mîn-jiră de polen și de lichide cleioase picurând din exuberantele potire, simțiră suind pe picioare miriapozi și vacile-Domnului. Fumuri de mireasmă transparentă urcau către cer, fluturând ca un păr buclat, dizolvîndu-se-n aer. În iarbă, sub pașii lor, mustea un pârâiaș înghețat, ce-și răspândea șuvițele lichide printre radăcinițe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
veche, cu furnirul desprins. Ieșiră din dormitor și se-ndreptară spre odaia de zi, unde-o găsiră pe mamă scoțând resturile celor doi șoricei din terariul în care păianjenul înflorise pe nisip ca o gigantică stea neagră. Din cheliceri îi picura acum sânge. Se așezară la masă, privind animalul ai cărui ochi, așezați în triunghi pe fruntea-îmblănită, străluceau ca trei bobite de rouă. "Ne-am jucat de-a ceru-nstelat", zise Soile, iar mama ei mormăi: "Altădată copiii lăsați de capul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care râvnea era anîta, fără ființă, și anika, fără durată. I se dădu cunoașterea vieților lui anterioare, și recunoscu în întîmplările lor obscure câteva vise enigmatice care-l chinuiseră întotdeauna. Se visa uneori femeie, bucurîndu-se de-un strop de parfum picurat în scobitura buricului, pentru că, știa acum, fusese-ntr-adevăr o voluptuoasă prostituată în Chittagong, ce storsese mii de bărbați și primise de la fiecare aceeași monedă de piele, pe care nu puteai cumpăra nimic, dar care-l bucura pe zeul-elefant dacă i-o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu era așa de frumoasă. Când Desiree se uita la el, totuși, un fior îi zbârlea băiatului părul de pe ceafă, pentru că dulcea și parfumata femeie avea ochii... altfel, prea adânci, prea strălucitori. Mircea nu știa că artistele de circ își picurau în ochi beladonă pentru ca pupilele să li se dilate și ochii, sub reflectoare, să li se facă vrăjitorești... Când cei doi pășiră peste marginea joasă a arenei, copilul simți că trecuse o limită, că abia atunci îl absorbise lumea străină
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-l omorâseră cu pietre, și acum cât de mult le lipsea! Merseră cu toții pe la casele lor, împrăștiindu-se în scările blocului. Mircea ajunse acasă tocmai la timp ca să prindă artificiile. Fugea între dormitor și balcon, căci jerbele de lumină fluorescentă, picurând steluțe purpurii, azurii, aurii se înălțau, se desfăceau și piereau și în fața blocului, peste Bucureștiul întins până la hotarul privirii, și în spate, între moară și muchia blocului lor, pe fundalul cerului întunecat, punctat doar de steluța roșie din vârful Casei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
amatori nu foloseau nici o recuzită și nu reprezentau pe nimeni în afara mecanismului moale, rigidizat de voință, al trupului lor. Hainele le fluturau în vînt: cămăși, costume și rochii, iar în interior intestinele se acomodau prin lente mișcări peristaltice, din glande picurau enzimele, sângele alerga prin vene, artere și capilare, amintirile, gândurile și dorințele li se-nchegau și se destrămau în creier asemenea norilor de pe cornee. În ciuda imobilității lor statuare erau, de fapt, lumi agonice, alergând pe loc, alergând ca să poată rămâne
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o neobișnuită putere de a-și aminti și impersona viitorul) Lennon, Miloșevici, Benny Profane, Che Guevarra, Adrian Leverkühn, Madonna sau Bill Gates... E aproape de nespus și de neînțeles ce mijloace foloseau, ce droguri își injectau în vine, câtă beladonă-și picurau în ochi, la ce croitori, nebuni și ei, își comandau costumele, ce coafori le răsuceau pletele, ce bijutieri le șlefuiau unghiile, ce alte armate de meseriași fără nume le procurau accesoriile: fibulele, amuletele, penele, cocardele, baticurile, dulcimerele și samisen-urile, trusele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acum, la fiecare alunecare pe patina dreaptă, apoi pe cea stângă, pantalonii-i deveneau parcă mai scurți, lăsând o bucată tot mai mare de gleznă descoperită și roșie în aerul înghețat. Hormonii de creștere, declanșați de pituitară, și care pîn-atunci picuraseră leneși în venele adormite ale copilului, izvorau acum ca niște lacrimi din ochiul interior în care, homuncul trist, ne pâlpâie neputincios sufletul. Cândva, acest ochi văzuse lumina. Se deschidea atunci, albastru, deasupra îmbinării sprâncenelor și privea rotirea soarelui, a lunii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
repede paharul, din care-ncepu să bea femeiește, cu înghițituri mici, clipind des din cauza aburului de alcool ce-i irita ochii. În contrast cu tencuiala albă-a obrazului, ochii verzi erau tiviți cu o dungă roșie de pieliță crudă, de parcă ar fi picurat cineva sub pleoapele lor, dintr-un ac de seringă, câțiva milimetri cubi de sânge. Zeița-ncepu să sporovăiască, uitîndu-se galeș în ochii lui Maarten, dar și urmărind lung cu privirea pe fiecare nou intrat, despre cariera ei de artistă, despre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se afla acum, deschisă, o valijoară cu pereți palizi, de fildeș, în care străluceau, în locașurile lor, instrumente reci și nemiloase. Înlănțuit de fotoliul de tortură se afla acum un corp mutilat, cenușiu, din care stropul scânteietor fusese deja stors, picurase-n cupă și cupa fusese dusă la buze și sorbită până la fund. Bătrînu-n halat stacojiu pironea acum pe perete ultimul fluture-nsîngerat. Între zecile de oase iliace multicolore, era singurul menit să rămână așa cum era, dezgolit, neatins de culorile mincinoase. Din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cupă și cupa fusese dusă la buze și sorbită până la fund. Bătrînu-n halat stacojiu pironea acum pe perete ultimul fluture-nsîngerat. Între zecile de oase iliace multicolore, era singurul menit să rămână așa cum era, dezgolit, neatins de culorile mincinoase. Din el picura sânge, pătând satinul cel încrețit, și-avea să picure sânge mereu. Dac-am trăi într-o lume plată, într-un plan fără limite din care n-ar putea scăpa nimic în afară, a treia dimensiune ar fi de neimaginat pentru
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
până la fund. Bătrînu-n halat stacojiu pironea acum pe perete ultimul fluture-nsîngerat. Între zecile de oase iliace multicolore, era singurul menit să rămână așa cum era, dezgolit, neatins de culorile mincinoase. Din el picura sânge, pătând satinul cel încrețit, și-avea să picure sânge mereu. Dac-am trăi într-o lume plată, într-un plan fără limite din care n-ar putea scăpa nimic în afară, a treia dimensiune ar fi de neimaginat pentru creierele noastre de hîr-tie. Personajele dintr-o poză sânt
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]