22,633 matches
-
publicul s-au înfiripat firesc. La Biblioteca Națională a fost prezent și Valeriu Matei, iar Nichita Danilov ne-a însoțit și a citit, alături de noi, peste tot. Un pasionat vorbitor, aducând multe amănunte de istorie literară (despre Vasile Vasilache, de pildă) a fost poetul Emilian Galaicu-Păun. Un experimentat cunoscător al modului cum pot fi evitate de către basarabeni construcțiile gramaticale incorecte, în limba română, un priceput ghid lingvistic, s-a dovedit Valentin Guțu, redactor, la fel ca poetul postmodern amintit anterior, la
Chișinău, primăvara unui alt început by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2495_a_3820]
-
Cosmin Ciotloș Simt nevoia să nuanțez (detaliind în scris) câteva din lucrurile pe care le-am spus la lansarea acestui roman cu adevărat remarcabil. Spuneam, de pildă, acolo, că Gabriel Chifu operează, ca romancier, cu straturile subiacente ale imaginarului colectiv (ajungând, pe cale de consecință, inclusiv la un sistem de aluzii vecin cu referințele culturii pop). Este, după părerea mea, motivul pentru care proza sa a nedumerit o
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
nu ne răzbunați!”. Despre această umanitate profund creștină - trăind cu adevărat creștinismul, nu doar abordându-l teoretic, ca dogmă -, dar și despre generozitatea și spiritul de sacrificiu care l-au caracterizat a scris toată lumea care l-a cunoscut. Cioran, de pildă, îl numește „o excepție amețitoare ș...ț, căci știința lui prodigioasă era îmbinată cu o așa mare curăție, încât nu am întâlnit niciodată una asemănătoare”. Format în același climat cultural și ideologic ca Eliade, Cioran, Noica, Țuțea et alii, fascinat
Adevăratul interbelic by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2504_a_3829]
-
au extras învățăminte din cartea " O autonomie de succes", care explică pașii urmați de Tirolul de Sud în obținerea autonomiei. Borboly Csaba, președintele Consiliului Județean Harghita a salutat inițiativa și i-a îndemnat pe toți locuitorii ținutului Har-Cov să urmeze pilda Tirolului de Sud ca un exemplu de conviețuire demn de urmat. Conform celor declarate de președinte, simpozionul din Miercurea-Ciuc este a doua în cadrul seriei de evenimente lansat de autoritatea județeană, în vederea discuțiilor cu locuitorii de etnie română din județul Harghita
Autonomia ţinutului Har-Cov prinde contur. Maghiarii învaţă de la Tirolul de Sud din cartea "O autonomie de succes" () [Corola-journal/Journalistic/25106_a_26431]
-
e, deja, altă discuție și alt pahar... Prostia legilor Stimulați tot de colegii de la DILEMA VECHE, am deschis și noi site-ul dumblaws.com. De la secțiunea Internațional, România lipsește, însă ne putem consola cu alte stupizenii de prin Europa. De pildă, în Franța nu ai voie să-ți botezi porcul Napoleon (sic!), în Germania e ilegal să porți mască, în Marea Britanie nu e permis să spargi oul la capătul ascuțit. Pe alte meridiane, lucrurile stau și mai bine. În Singapore nu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2514_a_3839]
-
masculin-feminin carte a zânelor, un fel de statut al Mai spunea că previziunile așa cum era în vechime la lor, care le definește rolul din Apocalipsă trebuiesc văzute religiile primare. La romani de sacerdotal. Știu că profesorul din perspectiva creștină ca pildă exista acest parteneriat Bârnea avea multe informații referindu-se doar la lumea format din preotul pontif și scrise pe aceaste teme. Dar, vor creștină. Și mi se pare logic să preoteasa vestală. Am asistat fi și alții care dezvoltă ideile
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/87_a_81]
-
viață. Personajele trăiesc o adevărată pasiune pentru servitudine, cu puține, și notabile, excepții (Osman, Mircea Butnaru, Mihai Pandrea, Viorel Băncilă, Andrei Moise). Autorul narator arată o dispoziție evidentă pentru psihologia celor aflați în apropierea puterii. Deosebirea e că Breban, de pildă, finanțează psihologia aceasta din unghiul celui ce aspiră la putere. La Nicolae Stan, noviciatul puterii e activat cinic, prin analize percutante, întotdeauna satirice, din perspectiva unui narator ce are experiența conducătorului. Psihologia adjunctului, altfel spus, a celui ce așteaptă, cu
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
impură, ca istoria. Așadar, sensuri multiple, orchestrate de scriitor cu precizie de ceasornicar. În Apă neagră, problema autocrației duce la soluționarea crizei oricărei istorii. De la comunitate la familie, toți trăiesc același sentiment, numai că acționează rareori, și atunci metaforic. De pildă, Ștefan Moise, bolnav, alege să dreseze câini, pentru ca astfel să exerseze autoritatea. De altfel, toate relațiile din sat depozitează furii ce explodează atunci când bărbatul transmite consoartei semnale de slăbiciune. Valoarea romanului rezidă în mecanismul psihologic al unor atari pulsiuni și
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
Ai auzit că România duce lipsă de asistente? Mi se pare normal: cum apare o asistentă ca lumea, vine un fotbalist sau un milionar și o ia de soție. Bianca Drăgușanu, asistenta lui Capatos, de pildă, s-ar fi căsătorit cu Cristea. Celebrul realizator ne liniștește, însă, spunând la Antena 1 :” Nu cred că Bianca e căsătorită pe termen lung cu Adrian Cristea”. Zii, frate așa! Era un scurt. Un mariaj scurt, care va să zică. Păi, cu căsătorii
Cine i-a aranjat cu adevărat vizita lui Băsescu la Casa Albă () [Corola-journal/Journalistic/25228_a_26553]
-
încruntaților săi persecutori ideologici; dimpotrivă. La discutarea primelor două volume din „tratat” pare remarcabilă tocmai capacitatea de adaptare - adică de un oportunism acceptabil - a vechiului crocean la noile condiții pe care oricum nu le putea schimba: acceptarea istoriei culturale, de pildă, ca fundal pentru semnalarea și observarea începuturilor literare propriu-zise sau, la discuția cu studenții din 1962, micile precizări despre biografie în cazul lui Eminescu, care este nerepetabil: „biograficește contactul lui este de sus, el însuși e o esență trăind esența
Ultimul Călinescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2524_a_3849]
-
Dilema veche analizează semnificația acestui fapt: includerea pe lista celor mai periclitate monumente înseamnă, în primul rând, o conștientizare a valorii de patrimoniu pe care o reprezintă aceste modeste bisericuțe de lemn. Fără ele, regiunile respective, Gorjul de sub munte, de pildă, nu ar mai fi ele însele, pierzându-și unul din semnele distinctive importante ce alcătuiesc „icoana identitară”. Sună cam prețios poate, dar, în fond, e vorba despre ceva extrem de valoros de care ar trebui să avem mare grijă, dacă am
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2531_a_3856]
-
sunt puțini care au făcut. Aproape nimeni.Își judecă nuanțat contemporanii și avem câteodată surpriza de a asista, în scrierile lui, la reabilitări măcar parțiale ale unor personaje marcate îndeobște negativ. A cunoscut îndeaproape și poate vorbi cu înțelegere, de pildă, despre drama unui Ion Vitner, cărturarul trezit prea târziu din somnul dogmatic. Girase proletcultismul, îl exaltase pe D. Th. Neculuță, văzuse în Eminescu și Caragiale exponenți ideologici ai clasei muncitoare, spre a se revizui târziu, mai târziu decât alții pentru
În slujba utopiei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2535_a_3860]
-
strecurată de redactori, fiindcă nu li s-au plătit salariile. Libertatea a aflat de la Ilie Năstase că a avut doar câteva sute, nu mii de femei. Tot e bine că le-a numărat cineva. Cu ouăle lui Adrian Năstase, de pildă, a rămas ca-n tren. Sau, cum s-ar zice, ouăle lui Năstase sunt nenumărate. România Liberă începe tare cu ” Povestea bebelușului care a sfidat medicina”. Nu-i despre Băsescu și fișa lui medicală, e despre un copil care s-
Ziare, la zi: cine a fost primul, Tucă ori Cartianu? - PAMFLET () [Corola-journal/Journalistic/25367_a_26692]
-
Mihail Vakulovski ș.a.m.d.). Deși sumare, povestirile sunt - din această pricină - foarte savuroase, iar inserțiile fantasticului în dimensiunea prezentistă a autoficțiunii - glisări ușoare, fără ostentație - creează o atmosferă de stranietate, în dozaje diferite, mergând până la intensități culminante. Iată, de pildă, finalul prozei De ce am plecat din București și unde am ajuns, în care naratorul-personaj se retrage cu familia în satul de baștină, pentru a o proteja de efectul nociv al radiațiilor cancerigene produse de rețelele de telefonie mobilă. Într-o
Vizite cu incidente by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2537_a_3862]
-
cu autorul Scrisorii pierdute, Camil Petrescu însuși joacă, atât în scris, cât și pe parcursul „procesului” aceeași carte. Neputând-o face la vedere, căci vremurile erau cum erau, își camuflează răbufnirile de orgoliu în fel și chip. Mi se pare, de pildă, simptomatic faptul că, auzind năzbâtii frapante (Novicov vorbește nonșalant despre romanele lui Caragiale...), Camil Petrescu nu simte nevoia să le amendeze, măcar în chip delicat. Nu poate fi vorba de frică, de vreme ce în alte chestiuni el reacționează prompt: „Cu dumneata
Moraru, Novicov and C-ia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2538_a_3863]
-
rar al surprizei estetice - tocmai despre el să se scrie studii de o platitudine lucie. E o impolitețe să scrii fără stil despre stilul lui Barbu, e ca și cum un olog ar analiza iuțeala de picior a unui alergător. Iată, de pildă, maniera sibilinică în care începe studiul „Hermeneutica actului poetic“ al Lăcrămioarei Petrescu: „Fără statistică și fără preocuparea de a include în serie istorică evenimente imponderabile, în tensiune cu evidența care le atestă, mărturie palpabilă a circulației lor materiale, cititorul de
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
O. Nimigean a părut să fie acceptat, cu bilet personalizat, în „loja“ literaturii. E drept că unele voci critice încercaseră, încă de la apariția volumului de versuri nicolina blues (2007), să-l scoată pe scriitorul ieșean de sub umbrela epigonismului optzecist. De pildă, Andrei Terian, care atrăgea atenția că „pactul pe care O. Nimigean îl stabilește cu precursorii săi este fundamental diferit de acela din optzecismul «canonic»“, întrucât „livrescul nu e doar un arc pentru propulsarea propriei viziuni literare, ci și o componentă
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
era de circa trei milioane de hectare, informează . Ne făceam mari probleme nu atât că erau necultivate, ci de faptul că ele provoacă costuri în plus și mai ales atenuează calitatea celor cultivate, a producției agricole cultivate, la grâu, de pildă, buruienile sunt gazde de boli, de dăunători ", a spus Tabără. Ministrul Agriculturii a adăugat că, în ultimii ani, a scăzut suprafața de teren necultivată, astfel încât acum se pune problema igienizării terenurilor necultivate. N-a mai fost cazul să punem problema
Tabără: Proiectul legii de sancţionare a celor care nu îşi curăţă terenurile va intra în dezbatere () [Corola-journal/Journalistic/25488_a_26813]
-
în lume mai buni decât Brook, în materie de Shakespeare. Fiecare cuvânt al lui este bine cumpănit. Știe, desigur, ce ecou are fiecare cuvânt al lui. Cartea și interviul nu sunt însă deloc conformiste. Brook e ironic și malițios. De pildă, când înșiră cele „șaizeci de școli care își apără cu ferocitate candidatul propriu (la paternitatea operei - nota mea) pitit în spatele lui Shakespeare”. E vorba de o modă care datează nu de azi, de ieri. La sfârșitul secolului XIX, Delia Bacon
„Guvernanți, citiți-l pe Shakespeare!“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2552_a_3877]
-
a avut, oare, un proiectant, iar el n-a luat rigla să măsoare, să calculeze simplu ce și cum?! Și tot de-ale Bucureștiului: prin orice modestă localitate ai trece, observi că localnicii se străduiesc să-și îngrijească așezarea: de pildă, plantează iarbă în rondurile de pe marginea drumului. Numai în București, nu! Bulevardul, când înaintezi de la Universitate spre Romană, pe partea stângă, aceea care e „modernizată”, zace în neorânduială: ronduri cu brazde de pământ în care, eventual, au răsărit buruienile. Nu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2551_a_3876]
-
să accelereze un suspans din mai nimic, semn că autorul, cum e firesc, caută cu febrilitate istorii încurcate. Altceva schimbă însă tonalitatea și, mai ales, atmosfera: senzualitatea. Erotismul unei adolescente însărcinate. Atracția există, chiar așa, denaturată. Autorul se întreabă, de pildă, ce atrage și ce ne păstrează morali în fața senzualității? Contează, înțelegem, extensia ei literară, putința instrumentării depășirii oricărui tabu. La fel ca în toată proza sa, Radu Mareș e interesat de jocul identităților, de masca socială și de condiția prizonieratului
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
o formă de prizonierat. Important este „a ști să devii și să te păstrezi în penumbră, cu trăsăturile șterse de obscuritate, anonimizate”. Cititorul familiarizat cu proza clujeanului va observa că există personaje care migrează din alte scrieri. Cum e, de pildă, Iulian Oncică, arhitectul din Ecluza (2006). Disidentul de altădată îndeplinește în nuvela de aici rolul unui prieten absent ori agasant, exclus simbolic de Irina-Doru în afara unei prietenii securizate mai bine de două decenii. Un prieten tolerat. Cel care scria în
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
trei luni de la Iowa City, e scrisă mai puțin emoțional decât prima. Memorialista ține să-i dea replica în special lui Mircea Cărtărescu, cel care a relatat din perspectiva sa aventura aceleiași burse în Frumoasele străine, dar și altora, de pildă Anei Blandiana. Replica nu are tonul unei revanșe însă, ci al unei „corectări”, al unei puneri la punct a detaliilor, a restabilirii adevărului. Spiritul polemic al jurnalistei își adjudecă aici partea leului. Tot așa se întâmplă și în cazul rememorărilor
Forța memoriei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2426_a_3751]
-
picioare un reproș de felul acesta. E vetust și, pe deasupra, nerealist. Am colegi a căror carieră s-a construit exclusiv pe baza lungilor și repetitivelor cronici de carte. Și atunci, cum e posibil să te îndoiești de Undele scurte, de pildă, sau de Diagonale, care, în plus, ating nu o dată excelența în interiorul genului? Ceea ce nu se poate spune fără strângere de inimă despre cărțile celor care, de douăzeci de ani și mai bine, aspiră la „operă”, ca și cum n-ar ști că
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
politică, pe de o parte, iar pe de alta, de scrupul pentru exactitatea informației. Agopian se simte dator mereu să furnizeze cititorului date exacte și informații despre evoluția ulterioară a personajelor pe care le evocă. Membrii redacției României literare, de pildă, ori grupul scriitorilor onirici, patronați de Miron Radu Paraschivescu - în al căror cenaclu va citi, susținut de Vintilă Ivănceanu - sunt, rând pe rând, prezentați pe scurt, în evoluția lor ulterioară amintirilor înfățișate. În ciuda limbajului său cârcotaș și a sincerității fără
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]