3,087 matches
-
Nu-nțelegea cum ieșise viu din iarnă. Într-o zi, căutând ceva prin adâncul șifonierului părin ților săi, găsi un pachețel ciudat. Era o pungă de hârtie uzată în care părinții îi păstraseră toți din țișorii de lapte, dulci la pipăit și lucitori ca sideful. Își amintea cum i se clătinau și cum și-i scosese pe rând, legați cu câte o ațișoară de clanța ușii. Tata trân tea ușa, iar dintele rămânea atârnat de sforicică, mânjind-o cu un pic
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ca sideful. Își amintea cum i se clătinau și cum și-i scosese pe rând, legați cu câte o ațișoară de clanța ușii. Tata trân tea ușa, iar dintele rămânea atârnat de sforicică, mânjind-o cu un pic de sânge. Pipăi între degete, visător, osișoarele lustruite. Le atinse cu limba. Erau dulci și călduțe. Fuseseră odată trup din trupul lui. Deodată primi un telefon de la Ingrid, primul după luni de zile. „Vino la mine. Trebuie să vor bim“, îi spusese, și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
aveam să dorm îm bră cat, nu se putea altfel. M-am așezat pe marginea patului, terorizat de ideea unei nopți de frig polar. Dar atunci am simțit, dinspre așternut, un fel de boare călduță, o halu cinație, poate. Am pipăit cu palma cuvertura și-am sărit în sus. Era într-adevăr caldă! Mai mult, părea boltită peste un corp masiv, ca și cum cineva ar fi dormit ghemuit în patul meu. Cele mai tâmpite gânduri mi-au trecut prin cap. Greși seră
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cu un behăit ca de apocalips în tăce rea aceea deplină. Am apucat-o până la urmă de-o ureche, și urechea mi s-a părut de cârpă. Am tras-o și, în pântecul ei, ceva a gâlgâit leneș. I-am pipăit picioarele îndreptate spre mine. Erau doar un fel de tubușoare de flanel, atârnând inerte. Ha, nu era o oaie adevărată! Nu era decât un burduf cu apă fierbinte, din cauciuc, în formă de oaie și acoperit cu o lână fru
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mi-a pus mâna între picioare și mi-a vârât în gură limba cu biluță metalică la jumătatea ei. Am strâns la piept capul contesei și i-am simțit părul împărțit în mii de țepi rigizi, cu fixativul uscat. Am pipăit pe sub bluză sfârcurile contesei și-ntr-unul din ele era un ineluș de alamă. Am scos chiloții contesei și părul ei pubian era aspru și afânat. Am ascultat șoaptele contesei și ele erau dogite, pătimașe: fuck în sus și fuck
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
disperare, vechea lui teamă de strigoi. Intrase-n miez de noapte pe o feres truică a crema toriului, pășise pe dalele umede, se-mpiedicase de căruciorul cu care se împingeau morții în cuptor și, sub sinistra boltă de malachită sculptată, pipăise zeci de urne frumos aliniate ca să dea de cea a dragei, a neuitatei Zaraza. O strânsese la piept și-și apăsase buzele pe argila ei rece. Ajuns acasă, cântărețul așeză urna pe-un gheridon din colțul odăii și, chiar din
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Un geamăt îi scăpă din gura închisă strâns. Mâna lui, străpunsă de o perfuzie, se întinse și o apucă de încheietură. Atacul o paraliză. Strânsoarea era slabă, dar mortală, trăgând-o în jos spre rețeaua de fire. Degetele lui o pipăiau frenetic, ca și cum, în acea fracțiune de secundă, ea ar mai fi putut opri camionul să iasă de pe șosea. Asistenta îi ceru să plece. Karin Schluter se așeză în sala de așteptare de la traumatologie, un terariu de sticlă de la capătul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
zdrăngăni când o ridică. Înăuntru era un pachet depastile. Se așeză pe podeaua bucătăriei și plânse. Se gândi să se întoarcă la Sioux City, să nu se mai irosească aici și să-și reia viața de unde o lăsase. Cercetă pastilele, pipăindu-le cu degetele. Accesorii de căsuță pentru păpuși sau echipamente sportive: vase albe, butoni roșii, farfurioare purpurii minuscule, cu monograme ilizibile. De cine le ascundea acolo jos, în afară de el însuși? I se păru că recunoaște favoritul local: ecstasy. Luase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bărbații ăștia, care voiau s-o convingă că mai fusese cineva care îl azvârlise pe Mark de pe șosea. Nu le păsa ce i se întâmplase lui Mark. Mark era doar un set de urme de cauciucuri. În tot timpul întrevederii, pipăi bilețelul ascuns în geanta ei de stofă. Bilețelul de la cel care-l găsise pe Mark, de la cel care-l adusese înapoi. Sunt Nimeni... Oare ar putea s-o acuze de tăinuire de probe? Dar dacă le-ar arăta biletul, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu trebuie să ajungă la groapa de gunoi. Cât despre ea, își satisfăcea vechea obsesie din copilărie, cu stafiile foștilor proprietari ascunse încă în lucrurile de care se lepădaseră. Se plimba în sus și-n jos pe lângă mesele mari, pliante, pipăind fiecare tigaie deformată sau covor uzat, inventând povești care să explice cum ajunseseră acolo. Cumpărară împreună o veioză, cu piciorul făcut dintr-o statuie a lui Buddha. Cum ajunsese un asemenea obiect în districtul Buffalo sau de ce fusese abandonat acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o răstoarne? Vâjj. De parcă ar juca zaruri cu mine. Ea îl luă de braț. —Ții minte chestia asta? El se scutură de mâna ei. Așa mi-ai zis tu. De douăzeci de ori pe zi chiar. Cum să uite omul? Pipăi biletul. Nu, frate. Sunt prea mulți pași. Doar ca să-mi atragă atenția? Nici măcar Dumnezeu nu face atâția pași. Ce spusese mama lor în urmă cu un an, despre moartea ei istovitoare: Ai fi zis că Dumnezeu ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
apăsă tâmpla cu încheietura mâinii și se ridică. —Iertați-mă, se scuză ea și ieși împleticindu-se din cameră. Weber insistă. —Ai avut un accident? Mark se gândi: era una dintre numeroasele posibilități. Se afundă și mai adânc în scaun, pipăind cu degetele de la picioare podeaua din fața lui. —Păi, știi, m-am răsturnat cu mașina. Praf am făcut-o. Cel puțin așa mi-au zis ei. Dar n-au venit cu dovada sau de-astea. Ăștia de pe-aici nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din cap. Ceva lung și tăcut îl străbătu. —Seamănă. Seamănă mult. Dar sunt la ani-lumină una de alta. Weber își făcu de lucru cu ochelarii lui antici cu rame metalice. Își mângâie creștetul capului cu început de chelie. Mark își pipăi inconștient căciula. —Ea e singura? întrebă Weber. Mark se holba la el, fără să răspundă. Vreau să spun, mai e cineva care să nu fie ceea ce pare? —Doamne, doar ești doctor, nu? Ar trebui să știi că nimeni nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
deasupra umărului stâng al lui Neil și-i spusese să întindă mâna după el. Era ca și cum i-ar fi cerut să navigheze spre o direcție care căzuse de pe busolă. Neil șovăise, apoi se aruncase. Mâna i se izbise de oglindă. Pipăise orbește geamul, căutând chiar și pe spate. Weber îl întrebase ce face. Neil insistase că talismanul se afla „înăuntrul oglinzii“. Știa ce sunt oglinzile; atacul îi lăsase intactă partea asta. Știa că e o nebunie să-ți închipui că talismanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cumva planuri secrete cu ea? Nu chiar. — Crezi că are dreptate? —Cu ce anume? — Cu băieții ăștia, izbucni Mark. Nu știu ce să spun. Tu ce crezi? Mark se cutremură. Luă o gură de aer și-o ținu timp de cincisprezece secunde, pipăindu-și cicatricea de la traheotomie. —Cică tu ești Doctorul Geniu. Tu trebuie să-mi explici mie toate porcăriile astea. Weber recurse la deprinderile profesionale. Poate că dacă facem niște teste, o să ne ajute pe amândoi să ne dăm seama ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
are dreptate, nu-i așa? Păcat că scriitorul nostru nu-i aici, să vadă chestia asta. Ar fi putut fi unul dintre cazurile lui. —Dar nu e, spuse ea, tăios. — Nu. Îmi pare rău. Nu e. Lăsă jos pixul și pipăi cu degetele o carte medicală cu copertă verde, de pe raftul din spatele lui. Dar o lăsă la loculei. Cercetările arată o mare frecvență a suprapunerii diferitelor sindroame de confuzie. De fapt, e posibil să nici nu fie tulburări distincte. Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aceea, îndepărtă cuvertura subțire de pe partea superioară a corpului său. Părea să fie ceea ce simțise el: un cearșaf. Acesta se mișcă ușor și astfel, după doar câteva clipe mâinile și brațele îi erau libere pentru următoarea mișcare. Cu mare atenție, pipăi și patul. Și, dintr-o dată, descoperi niște tuburi de cauciuc. Zeci de tuburi. Erau atașate la dispozitivele aspirante de pe corpul său. De fapt, când le simți, se sperie. Îngheță fără să se mai poată mișca. Pentru că... era ridicol! Pentru că - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
nu se mișcase și nu exersase niciodată în întreaga sa existență, putea într-adevăr să funcționeze din punct de vedere al mobilității mușchilor? Totuși, când se gândi mai bine, își aminti că-și mișcase brațele. Împinsese cu ele în tavan. Pipăise tot ce putuse ajunge cu mâna în strâmta sa locuință. Dar, desigur, dacă și-ar desprinde legăturile, ar putea să se miște mai bine. N-avea nici un rost să stea și să zacă întins acolo. Era timpul să încerce câte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
o expresie încruntată. Blayney scutură din cap. - Jocul politic, spuse el, este strict Aristotelian. Idealiștii nu au ce căuta în el. Deasupra lui, fața aspră își schimbă iar expresia. Când se aplecă, Blayney părea iar nedumerit și, cu mâna dreaptă, pipăi sfoara cu care erau legați genunchii lui Gosseyn. - Am tot încercat să-mi imaginez, spuse individul cu vocea lui moale, de ce ai lăsat să ți se întâmple asta din nou? Întrebarea părea să implice faptul că Blayney auzise despre posibilitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
nu era gros; și în afară de acestea, nu părea să mai aibă alte haine. Degetele sale atinseră pielea caldă. Încet, cu grijă, trase de cearșaf; îl îndepărtă de pe partea de sus a corpului său. Apoi, la fel de încet, ridică mâinile în sus pipăind. Atinse o suprafață plată. La mai puțin de douăzeci de centimetri de pieptul său, calculă el. Și când încercă să se ridice și împinse, aceasta se dovedi a fi un ceva neted, solid, care nu ceda. ...Exact ca atunci când își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
după sine o altă idee: Atunci, prima data - toate legăturile acelea? Nu avea nici o senzație fizică legată de prezența tuburilor de cauciuc sau a acelor înfipte în piele, pe care le simțise atunci când se trezise prima oară. Acum, după ce se pipăi cu atenție cu degetele și cu mâinile, și întinse brațele până la extremitățile sale inferioare, nu găsi decât piele goală. Îi strigă mental lui Gosseyn Doi: Se pare că ai avut dreptate. Nu este vorba de Gosseyn Patru care devine conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
nici unul dintre ei nu-mi dădea atenție. Trecu un șlep care trimise un val de balonașe înspre plajă, spre entuziasmul general. Apa se lovi de pieptul meu slab și m-am înfiorat de bucurie. Mi-am plimbat mîna peste coaste, pipăindu-le una cîte una. Mi-am simțit burtica moale și mi-am dat seama că aveam pielea de găină, dar nu de la frig. Pantalonii mei scurți curați se închiseseră la culoare de la apă. M-am răsucit. Pe mal mama mea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
oglindă în soare. - Nu va fi la fel de luminoasă în plină zi, zise Discipolul. Ține minte că trebuie să i-l dai în camera dumitale. Întrebări? Janasen culese cu vioiciune obiectul strălucitor. Părea ca un fel de plastic. Era plăcut la pipăit și era satinat. Pe el era ceva imprimat, prea mărunt pentru a putea citi cu ochiul liber. - Și ce trebuie să facă asta? - Să citească mesajul. Janasen se încruntă. - Și ce se va întâmpla? - Nu are rost să știi. Execută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și nu vreau să te ofensez, depășește cunoștințele voastre științifice. Se petrece cam așa: zona întinsă pe care noi o numim spațiu-timp este probabil o iluzie a simțurilor: adică poate să nu aibă nici o legătură cu ceea ce vedem, mirosim sau pipăim. Așa cum dumneata pari mai bine orientată, ca Prezicătoare, în conținutul spațiu-timp - adică mai bine orientată decât individul normal - tot așa sunt și eu mai bine orientat cu, în cazul meu, accentul pe spațiu. 117 Ea nu părea să-l fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
non-A trebuie că și-au dat seama că se găseau la discreția unui dictator nevrozat și că era nevoie să concentreze spre protecția lor resursele productive ale sistemului. Aceasta putea fi ceva titanic. Gosseyn văzu că degetele căpitanului Free pipăiau levierul care-i putea duce la baza Gella, stea situată la o mie de ani-lumină înapoi. - Așteaptă, zise. Comandantul părea încordat. - N-o să rămâi aici? - Vreau să văd, zise Gosseyn, numai puțin. Pentru prima oară se uită la Leej. - Dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]