2,119 matches
-
de o foiță cu prietenii, de înjurat, de bătut nevasta pentru că era scris ca femeia să o ia din când în când, pe coajă -, de fumat, de blestemat Primarul, partidul și, în final, de căzut în șanțul de pe longitudinea Cartierului Pisc, întretăiat de latitudinea soției de a o trage de păr pe pațachina vopsită care i-a adus bărbatul în halul ăsta, vrând să-i spargă casa. Nu faptul că toate astea atrăgeau indignarea oamenilor obișnuiți pentru pictorul care-i scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Piatra Frecăței din Insula Mare a Brăilei. Acum înțelegeam cum ajungeau fără bicicletă la asemenea distanțe și cum se-ntorceau acasă cu zeci de kilograme de pește, vândut de părinții lor a doua zi în piețe și în tot Cartierul Pisc. Zeul păgân m-a luat de mână și învăluiți în noapte i-am urmărit pe cei doi frați de la poarta casei până la țărmurile Dunării. N-aveau în mână decât o undiță primitivă. Nu vârșe, nu chipcel, nu clonc. Și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Zeul Păgân m-a dus în împărăția înecaților Dunării, arătându-mi oglinda orașului. Nu lipsea nici strada mea, cu casa de unde fugisem pe geam cu Zeul în toiul nopții, nici Cartierul Chercea în care amicul Mihai trebuie că dormea, nici Pisc-ul sau Primăria de pe Calea Călărașilor. Oamenii aveau vârste ca și cei de deasupra, subacvaticii având aceleași preocupări. Unii intrau la bancă, la teatru sau se duceau la plajă. O Dunăre de pământ mlăștinos în care se scăldau cu plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Dunga se umfla, obiectivul își reglă focalizarea ca să se poată citi clar pe banderola capsată la ceafă: VINOVAT! Gustav compunea romanul cu un câine negru la picioare și, în timp ce scria, ficțiunea devenea realitate în celălalt capăt al orașului, în Cartierul Pisc, de unde, ascunși într-o fântână părăsită, au țâșnit pe furiș într-o noapte Chirilă și Halipa. Chiar în timp ce s-au dus la Plaja Lipovenească, după ce au privit stelele, s-au aruncat în apele îndoliate ale Dunării. Și acum întreg colectivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe-această mare a propriilor noastre patimi. 2011 Liniștea verii e fierbinte Mă străduiesc în inocente comportamente să așez emoții, gânduri, sentimente și odiseea unui crez. Îi plătesc prețul, sunt și riscuri, enigmele au alte chei; dar și căderea de pe piscuri își are, Doamne, prețul ei! Cînd apele-și opresc mișcarea și marea-i toată o oglindă vastă și gata să cuprindă spațiul și timpul, neuitarea. Aș fi cu tine peste tot pe astrul ocrotit de cer, și în al dragostei
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
frumoși sunt munții României și taina lor de nepătruns! Ca ei ridici pe-adânci istorii credința brazilor ce cresc în duhul nostru românescizvor de suferinți și glorii; cu ei în suflet, în convingeri, ai înfruntat atâtea riscuri martiric ajungând pe piscuri proteguit de-aripi de îngeri; la vârsta multimilenară, ce suie tainic spre sublim, ne-am învățat să dăinuim prin dragostea de Neam și Țară ne-a dat-o Dumnezeu în dar, ca-ntr-ale vulturilor cuiburi și țărmul Mării noastre tulburi, să
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
pârâiașului împărțea pajiștea alpină în două. Izvora de undeva de mai sus, de după un stei de stâncă ce se sumețea din mijlocul mării de verdeață. Zona înierbată se termina la poalele vârfului stâncos, în formă de piramidă. Soarele coborâse în spatele piscului iar umbra acestuia se întindea până aproape de locul unde se afla Cristian. Aflându-se în zona scăldată în lumină, nu reușea să distingă foarte clar toate detaliile din fața sa. I se părea că de-a curmezișul pajiștii trecea o cărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
clipesc pe mama. Simțeam că își pierde din forță și că, deja pensionară, nu mai poate să se descurce. Au fost, până la Revoluție, anii cei mai mizerabili pe care i-am trăit și care mi-au împins cărăușitul pe niște piscuri - sau mai degrabă în niște râpe - jalnice, de negândit, deși nu s-ar fi zis că eram cele mai oropsite ființe din oraș. Nu vreau să mă martirizez cu orele de stat la coadă pe ger sau zăduf, noaptea, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
căile, dar cine i-ar fi îngăduit să fie fericită cu altul? Pentru nimic în lume! VI Urcușul vertiginos continua. Voiam să ajung sus, tot mai sus, în vârful piramidei, și truda mea nu mai găsea astâmpăr. Ca să cuceresc un pisc social, gândeam, trebuie să fac politică militantă, să mă înregimentez într-un partid. Eram tânăr, aveam timp înainte. Dar trebuia s-o iau de la început, să activez cel puțin câțiva ani. Câțiva ani? Cerule, cine avea atâta răbdare? Eu, nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
crispat și atunci puteam să ne apucăm de retușat. Dar cel mai mult îmi plăcea să lucrez în atelier. Acolo sarcina mea erau reflectoarele, dar tot eu mânuiam și cele trei pânze uriașe, înfășurate pe niște rulouri. Pe prima erau „Piscurile necucerite“, iar pe celelalte două, „Lacul ziua“ și „Lacul la asfințit“. Ăsta era preferatul nostru, el dădea emoție muncii, pentru că aveam ocazia să așteptăm ani la rând. Să-l așteptăm pe acela care va observa că pe malul de la nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
perfect și calea de a se acomoda cu exprimarea ei prin cuvinte. „Poate că am fost făcut ca să slujesc lumii prin scris!”, își spunea acesta în gând, de foarte multe ori, încrezător. Se și vedea, astfel, pe cel mai semeț pisc al acestei arte, fiind cel mai de seamă reprezentant al ei, iar mizeria în care trăia astăzi nu-i dărâma deloc speranța pentru izbânda ce sigur va veni mâine. Sărăcia nu-i putea strica, cu niciun chip, frumusețea viitorului - era
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și, privind înțelept și realist în miezul fiecărui lucru-n parte, să te simți cu adevărat liberă să zbori. Asta sunt eu de părere că înseamnă a te cunoaște întru totul pe tine însuți. Și, dacă ajungi să atingi acest pisc sacru și măreț al lucidității, poți fi pe deplin sigură că nimeni și nimic nu te va mai da jos de acolo. Vei fi ca un zeu! Iar această dorință (și cerință) reprezintă un sinonim perfect al vieții superioare, de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pricepi mai bine plăcile tectonice, ca faianța la baie, uzina suflețelului tău scoate aburi care se răcesc pe cer și apar oceane și lacuri mari, din pământ apar singuri munții, chestiune de personalitate a proaspetei tale creații, aceștia înțeapă cu piscurile lor colțu roase cerul, și din ei încep să susure izvoare, câmpia, iată, s-a în ver zit și s-a umplut de gâze și lucrurile sunt abia la început, oprești uzina mirifică a suflețelului tău și adormi pe căpița
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
o parte pe alta, cu soarele ca un ou-ochi sulițele toate au zburat către ce avem noi mai drag, miezul nostru de dulce, ființa comună de ronțăit părți de aer, viori și nisip împreună. pașii au durut, ecourile au dărâmat piscurile muntelui, vorbele noastre s-au rotunjit ca ouăle de ornitorinc mușchii noștri au fost folosiți la cărat saci în canton feminitatea ta a devenit o batistă scăpată pe jos pe bund, penga thae pe unde mă plimb, de atunci, încontinuu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
drumului tău lung și întortocheat către grădina suspendată a purificării tale, până când domnești peste toată suflarea acestor ținuturi, din înalt, cu fulgerele cuvintelor tale în piept. prima cină cu tine am decis să te întâlnesc, să mă arunc de pe acest pisc, care îmi găzduiește chilia să plonjez majestuos către cina propusă de tine, unde vom savura cuvinte dulci-sărate de bucătărie franceză câte o înșiruire de litere foarte gustoasă în centrul unei pagini A4 albe va răsplăti curajul meu incredibil o șansonetă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
linge pe degete după ce voi deveni dependentă de crema de zahăr ars a poveștilor tale spumoase mă voi lăsa cucerită de gusturi deseară. am decis să te întâlnesc, am îmbrăcat rochia mea elegantă de rândunele negre-albăstrui mă arunc de pe acest pisc, care îmi găzduiește chilia către începutul dragostei tale. nouă în primul loc: a venit timpul să te pregătești pentru ziua cea mare, a sosirii prințului tău mult iubit, îți ungi picioarele fine cu ulei proaspăt de notholirionlila, care îndepărtează oboseala
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
indiferent cât de mare și puternic este, ar cădea, faci o statuetă mică și scumpă, din piatră neagră stră lucitoare, șlefuiești cu mânuțele tale roz o piatră strălucitoare neagră, lată jos, să sugereze pământul, și mai ascuțită sus, să sugereze piscurile, și partea lată de jos se termină într-una dintre laturi abrupt, să sugereze căderea muntelui, cu mânuțele tale șlefuiești și sufletul iubitului tău, care va ajunge la momentul potrivit în patul tău cel nou, așezat pe pământ. șase în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
îți dăruiește în fiecare zi imaginea lumii tale scumpe, maimuțele nancy ma sunt orbite, hanuman este forțat să abandoneze cursa și să se întoarcă între zidurile groase ale cetății lui. nouă în al patrulea loc: te așezi lin pe un pisc înalt, stolul de vrăbiuțe-soldat aterizează pe trupul tău, îți acoperă tot trupul, ciripind bucuroase, de afară te vezi ca un conglomerat de vrăbiuțe-soldat, privești către cerul de deasupra cerului celorlalți, recunoscător, le înveți pe zburătoarele dragi să nu se întristeze
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
stolul de vrăbiuțe-soldat formează pe cer imaginea prințesei inimii tale, îți dă șansa să o vezi aproape aievea pe luo na, după care ia formă triunghiulară, mai face un looping și pe aici îi e drumul, tu cobori încet de pe pisc, zărești la poalele muntelui cărarea dragostei tale și pe aici îți e drumul. am știut am simțit, am știut, după castane căzute și pajiști îngălbenite că ești perechea ideală Țcu care pot să trăiesc la pielea goală, reversând păcatul originar
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
aduce pene de electricitate și alte ghinioane, chiar mai mari, simți cum pământul se face tot mai îngust sub tălpile tale, la un moment dat fâșia de pământ ajunge mai subțire decât tălpile tale, oprește-te. acum ai ajuns pe piscul muntelui-din-con-de-brad, în jurul tău este numai prăpastie, trebuie să îți ții echilibrul, roagă zeii cei mai de jos să te ajute. nouă în al cincilea loc: prietenii vin, te ajută acum, la nevoie, s-au dovedit utile rugile tale, apare din
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mult ca de obicei pe un deal anevoios. În urma mea, Irina nu mai putea, la fiecare pas mă amenința plângător că rămâne pe loc, dar apoi o pornea iar după mine. Și eu urcam mereu, extenuat, dar neabătut, pe un pisc mai înalt decât toate, gol, care mă îmbia cu mirajul lui. Am ajuns, și îndată a venit și Irina. Învinsesem. Îmbrățișați, suspendați în aer! Primprejur copacii coborau în văluri. Umbrele nopții, care venea, și ale brazilor tremurau. Departe, în satul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
conducă și să ne poarte pachetele prim strâmtoarea miraculoasă, de-a lungul apei clare și sprintene, până la lacul Ghileoș, funebru, lac de plimbare parcă pentru melancolici. Băiețașul se identificase cu noi, împărțeam cu el mâncarea, îl întrebam, căci nu era pisc cât de înalt pe care el să nu fi fost. Două zile de emoții puternice, trăite împreună, apropie distanțele dintre oameni. Când ne-am întors din nou la automobil, regretam că trebuie să părăsim pe băiețașul deștept, drăguț și cuminte
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
avem vederi largi, iar acum se pare că n-o mai faci. Distrugi unul ca să salvezi o mulțime. Dacă ardem un singur munte, însă facem Legea Buddhistă să strălucească și mai puternic de pe alți cinci munți și o sută de piscuri, atunci cred că omorurile pe care le făptuim ca samurai nu se pot numi crime. Sigur că așa este. Dar, din compasiune, nu-mi pot stăpâni o lacrimă pentru Muntele Hiei. Mitsuharu! În public trebuie să mă abțin, dar, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Mitsuhide de la Onbozuka, soldații puteau vedea dealul Tennozan cam la o jumătate de leghe înspre sud-vest. Partea sa stângă era îmbrățișată de drumul către Yamazaki și de un Râu mare - Yodo. Tennozan era abrupt, având cam trei sute de metri până la piscul cel mai înalt. În ajun, când principala armată a lui Hideyoshi înaintase până la Tonda, ofițerii priviseră cu toții drept înainte, spre colină. Câțiva dintre ei întrebaseră călăuza locală: — Ce munte e acela? — Satul de la poale, spre răsărit, este Yamazaki? — Inamicul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Drumul era abrupt și încă nu se luminase de ziuă. Știind că se aflau între aliați, oamenii urcau în șir, fără a ști cu care unitate sau companie erau. Nu făceau decât să se grăbească, opintindu-se cu gâfâieli, spre pisc. Apoi, chiar când crezură că se apropiau de culme, îi întâmpină o salvă de împușcături. Atacul fusese declanșat de pușcașii clanului Akechi, sub comanda lui Matsuda Tarozaemon. După aceea, fu cert cei șapte sute de oameni ai lui Matsuda se împărțiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]