37,317 matches
-
Oscar? Intervine detașarea și suspiciunea. Secvență mi-a amintit de ce i-a spus odată marele regizor Max Reinhardt lui Marlene Dietrich, care își dădea sufletul la una dintre repetiții: “Nu m-ai impresionat!”. Dietrich, exasperata, a strigat: “Bine, dar eu plâng!”. “Dar nu tu trebuie să plângi, ci eu”, i-a replicat artistul. Am apreciat “The Descendants”, dar nu l-am iubit. În timp ce “The Artist” e genul de film care stârnește reacții pasionale, entuziasmante, si care are și calități de Oscar
Previziuni Oscar 2012 [Corola-blog/BlogPost/99633_a_100925]
-
mi-a amintit de ce i-a spus odată marele regizor Max Reinhardt lui Marlene Dietrich, care își dădea sufletul la una dintre repetiții: “Nu m-ai impresionat!”. Dietrich, exasperata, a strigat: “Bine, dar eu plâng!”. “Dar nu tu trebuie să plângi, ci eu”, i-a replicat artistul. Am apreciat “The Descendants”, dar nu l-am iubit. În timp ce “The Artist” e genul de film care stârnește reacții pasionale, entuziasmante, si care are și calități de Oscar, dar și suficientă ingenuitate ca să nu
Previziuni Oscar 2012 [Corola-blog/BlogPost/99633_a_100925]
-
surprindere, pentru că deși spera că va fi câștigătoarea competiției, nu a urcat pe scenă cu gândul să se angajeze într-o luptă crâncenă cu celelalte fete. „Când am aflat că sunt câștigătoare am simțit fluturași în stomac. Îmi venea să plâng”, mai spune Carmen Brașovean, care a reușit, totuși, să-și țină lacrimile în frâu, acolo sus, pe podium. Acum, la aproape o lună de la concurs, Carmen s-a întors la viața ei. Cea în care are de învățat pentru examenele
Miss Sibiu 2012 sau cum este o fată frumoasă [Corola-blog/BlogPost/99682_a_100974]
-
așterne cuminte la drumul descris prin litere desenate, care deschid lumi și ascund sentimente în scrisori. S-a mai stins un vis, țăcănitul sec al unor butoane albe pe care sunt scrijelite litere a omorât tocul și călimara. Vioara măiastră plânge cu lacrimi de înger și dănțuie diavolește la lumina lumânărilor, îngânată de lumini și umbre, gânduri și fantezii. Zgomot, simulatoare, amplificatoare, volți și amperi, azi toată industria desfătătoare de urechi stă la cheremul lor înainte de a se închina creației și
Zbor pe un cer violet [Corola-blog/BlogPost/99713_a_101005]
-
de muzică clasică, rock, indie, alternative, hip-hop, petreceri tematice, festivaluri de teatru, de fi lm, până la expoziții, lansări de carte, recitaluri de poezie, evenimente sportive sau ecologice. Putem să spunem ce vrem despre Cluj, dar nu avem dreptul să ne plângem că n-am avut ce face în timpul nostru liber. Și pentru că localurile clujene se respectă și implicit ne respectă pe noi, clujenii, ne oferă acum, la sfârșit de an, zeci de variante de petrecere a nopții de Revelion. Concluzia mea
Zile și Nopți Îmbelșugate! [Corola-blog/BlogPost/99754_a_101046]
-
de Găinușă: „Trialoguri cârcotașe”, „Cotcodăceli”, „Fără cap și fără coadă”, „Povestiri mortale” și „Scândura de frizerie”. Noua carte, publicată la Editura Nemira, ne plimbă la malul Mării Egee, la Genova, la Londra, în povești cu personaje și întâmplări de tot râsu’- plânsu’: Mama Medusa, doamnele din Ribauville sau Omul-Indicator. „Tragediile ocupau spații mai ample în jurnalele mele, am văzut. Povesteam pe douătrei pagini cum am petrecut la aniversări, purtând coifuri colorate, având șampanie pentru copii și impresionante cantități de dulciuri, cu bucuria
Povestirile SF ale lui Găinuşă [Corola-blog/BlogPost/99784_a_101076]
-
toate aceste subiecte sunt dezvoltate pe larg în paginile revistei. Nu-mi rămâne decât să mă leg de căldura după care am tânjit săptămâni întregi și pe care acum, nu mai știu cum să o evit. Aș vrea să mă plâng de lipsa unor piscine frumoase, curate și bine întreținute, aș vrea să vă spun că iubesc și urăsc în același timp reducerile. Îmi vine să mă mut în malluri pentru câteva zile, doar pentru a putea admira și proba sute
Zeci de idei și niciuna bună! [Corola-blog/BlogPost/98044_a_99336]
-
Sands, HECS sau turneul de tenis organizat de Clubul Pamira. Și atunci, care este concluzia? Moare sportul sibian sau nu? Eu cred că moare acolo unde nu este bine administrat și cei care se îngrijesc de el stau să se plângă de faptul că nu primesc bani de la stat, în loc să găsească soluții
Sportul sibian e mort. dar nu prea.. [Corola-blog/BlogPost/98118_a_99410]
-
sa audă toată stațiunea. Au descoperit iarba și cu ea începe ziua, cu ea se termină. Într-o zi mi-a mărturisit o puștoaică necunoscută că ea se simte ”bine pe interior” și nu știam dacă să râd sau să plâng. Al doilea tip de ”nou vamaiot” este cocalarul. Îl știi, îl vezi peste tot; acum e și în Vamă. L-am întrebat pe unul de ce a venit tocmai în Vama Veche și mi-a spus că voia să vadă ce
Vama cea de toate zilele [Corola-blog/BlogPost/98182_a_99474]
-
Firea la mormântul soțului ei. Am dat click să văd știrea și m-am enervat și mai tare: Deci nici să jelească la un mormânt nu mai poate omul, fără să-l asculte reporterul de tabloid din boscheți. Nici să plângă, fără să-i fie numărate lacrimile, nici să-l doară fără să-i fie măsurată intensitatea durerii, nici să strige, fără să-i fie cântârită forța glasului. Degeaba s-a chinuit biata femeia asta să-și îngroape discret soțul, nu
Lăsaţi oamenii să-şi îngroape morţii, tabloide nesimţite! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20129_a_21454]
-
și începe coșmarul. Sărbătoritul e, pe tot parcursul serii, terorizat de chelneri. Vin și-l fixează insistent c-o privire care spune mereu același lucru: “Nu mai comandați nimic? Ce mai comandați?”. Când vine vorba să-și onoreze partea lor, plânge masa în hohote. Fiecare bere cerută ajunge după juma’ de oră, gheața nu mai ajunge niciodată, o Cola pare să fi venit de la Ploiești, iar un Tiramisu vine după o oră. Felurile de mâncare de după aperitive (sigurele servite cât de
Omul sfințește locul, omul îl distruge by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20148_a_21473]
-
eu roz din cap până-n picioare. Pe mâini, pe toate hainele, chiar și pe rucsacelul în care îmi cărasem echipamentul de sport și chiar și pe eșarfă albă de la gât. Nu mi-a plăcut, normal, aproape mi-a venit să plâng, dar m-am abținut, de teamă să nu mă trezesc cu lacrimi roz. Am preferat să procedez la recuperarea prin spălare a culorii naturale a tuturor victimelor, iar pungă am aruncat-o. După aia mi-am dat seama că ar
Rozul se intoarce si se razbuna by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20186_a_21511]
-
saluta un succes fără să-l transforme pe protagonist într-o prezenta agasanta, de incontinenta lui în materie de ode, care sfârșește prin a obliga receptorul să nu mai vrea să audă de subiectul lor. Mi-am amintit cum a plâns Adrian Păunescu în direct, la TV, în seara victoriei lui Busuioc, si cum s-a dezlănțuit apoi, într-un text din Jurnalul Național. I-auziti aici: “Ne-am simțit, în noaptea de 12 spre 13 martie 2008, rude cu el
Usor cu Busuiocul pe scari! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20183_a_21508]
-
ar aștepta dacă ai comite un omor deosebit de grav, îți dai seama că nu se merită și te așezi la coadă de la ghișeul cinci. Începi să numeri mătreața de pe umerii domnului din față. Cică calmează. La coadă de la ghișeul 2, plânge un copil. A făcut și el calculul cu pușcăria și a ales: e mai rentabil să urle. Mai urlă și la ghișeul 4 cineva, doar că, de data asta, de dincolo de geam: “Nu v-am zis, doamna, să mergeți dincolo
Cum am fost făcută (de) poştă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20174_a_21499]
-
mână. Câte 10 pentru fiecare plic. Te uiți cum le completează și îți amintești prima lecție de bastonașe din clasa I. Îți dai seama că la fel de greu ți-a fost și ție atunci și te înduioșezi. Îți vine puțin să plângi. Te hotărăști însă să vezi partea bună: femeia asta e, de fapt, o mare campioană. Ar câștiga detașat competiția cu cel mai lent melc din lume. Chiar dacă melcul ar fi mort. Încerci să te bucuri pentru ea, dar parcă tot
Cum am fost făcută (de) poştă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20174_a_21499]
-
însemna câteva luni de tratament. Ajutați-ne să o vindecăm pe Andreea!”, mi-a scris Teodora Simion, care nici măcar nu este eleva profesorului Ceaușu. Marina Alexandru, care este eleva lui, mi-a scris așa: “Când am aflat, am început să plâng. Mi se parea ca viața e nedreaptă, că unui om ca dânsul nu i se poate întâmpla o asemenea tragedie. Nu îți poți îngropa fetița de 11 ani, este inuman. M-am pus în locul domnului profesor, am început să plâng
“Poate că viața nu e dreaptă, dar eforturile noastre sunt singurele care o pot îndrepta” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20201_a_21526]
-
plâng. Mi se parea ca viața e nedreaptă, că unui om ca dânsul nu i se poate întâmpla o asemenea tragedie. Nu îți poți îngropa fetița de 11 ani, este inuman. M-am pus în locul domnului profesor, am început să plâng în hohote și am realizat că nu știu, de fapt, să apreciez nimic cu adevărat. Mă plâng că fac cele mai proaste alegeri, dar cel puțin am certitudinea că le voi putea afla consecințele. Mă plâng că nu știu ce facultate mă
“Poate că viața nu e dreaptă, dar eforturile noastre sunt singurele care o pot îndrepta” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20201_a_21526]
-
întâmpla o asemenea tragedie. Nu îți poți îngropa fetița de 11 ani, este inuman. M-am pus în locul domnului profesor, am început să plâng în hohote și am realizat că nu știu, de fapt, să apreciez nimic cu adevărat. Mă plâng că fac cele mai proaste alegeri, dar cel puțin am certitudinea că le voi putea afla consecințele. Mă plâng că nu știu ce facultate mă reprezintă, că nu știu ce vreau să fac cu viața mea, dar cel puțin voi avea prilejul de a
“Poate că viața nu e dreaptă, dar eforturile noastre sunt singurele care o pot îndrepta” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20201_a_21526]
-
profesor, am început să plâng în hohote și am realizat că nu știu, de fapt, să apreciez nimic cu adevărat. Mă plâng că fac cele mai proaste alegeri, dar cel puțin am certitudinea că le voi putea afla consecințele. Mă plâng că nu știu ce facultate mă reprezintă, că nu știu ce vreau să fac cu viața mea, dar cel puțin voi avea prilejul de a mă prezenta la examenul de admitere. Mă plâng pentru că mi se interzice să ies după o anumită oră din
“Poate că viața nu e dreaptă, dar eforturile noastre sunt singurele care o pot îndrepta” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20201_a_21526]
-
cel puțin am certitudinea că le voi putea afla consecințele. Mă plâng că nu știu ce facultate mă reprezintă, că nu știu ce vreau să fac cu viața mea, dar cel puțin voi avea prilejul de a mă prezenta la examenul de admitere. Mă plâng pentru că mi se interzice să ies după o anumită oră din casă, pentru că am impresia ca părinții mei nu mă vor înțelege niciodată, pentru că libertatea mea este îngrădită, pentru că nu mi se permite să depășesc anumite limite pe care le
“Poate că viața nu e dreaptă, dar eforturile noastre sunt singurele care o pot îndrepta” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20201_a_21526]
-
presiuni enorme asupra guvernanților, fără să aibă însă sprijinul esențial: acela al bolnavilor care, în acele zile, nu aveau medicamente. Nimeni nu voia să iasă public, să spună “Nu am medicamente”. Este o veșnică poveste, teribil de românească: toată lumea se plânge pe la colțuri, dar nimeni nu vrea să iasă în față, să vorbească. “Lasă că se ocupă presa”... Păi, și presa cum să se ocupe, dacă nu are dovezi și povești concrete, pe care să le expună, și oameni care să
A fost concediată învățătoarea șpăgară. Mai departe ce facem? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20210_a_21535]
-
colțuri, dar nimeni nu vrea să iasă în față, să vorbească. “Lasă că se ocupă presa”... Păi, și presa cum să se ocupe, dacă nu are dovezi și povești concrete, pe care să le expună, și oameni care să se plângă public? Să se ducă ea, așa, peste câte-o grădiniță și să ce??? Ca să se miște ceva, e nevoie de cazuri concrete, oameni buni! Ca scandalul învățătoarei Blându să nu se stingă, lăsând povestea șpăgilor din școli să meargă mai
A fost concediată învățătoarea șpăgară. Mai departe ce facem? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20210_a_21535]
-
schimbat radical viața, dar nu aș ști să spun dacă mai mult în rău sau mai mult în bine. Nu încă. A fost cel mai greu an din viața mea, dar și cel mai revelator. Un an în care am plâns enorm, dar am și învățat să zâmbesc mult și să mă bucur de fiecare clipă, ca și cum ar fi ultima. În care am înțeles că singurul care contează e prezentul și că e greșit să trăiești în viitor. Și am învățat
La revedere 2013, mulțumesc! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20213_a_21538]
-
toate să își schimbe stilul de viață într-unul cât mai sănătos. Cu atât mai mult, și eu m-am schimbat foarte mult, dar în bine. Nimic rău. Cu toate că nu am considerat această experiență traumatizantă, cunosc persoane care se panichează, plâng și se îngrijorează pentru nimicuri, deci este evident cum ar reacționa într-un caz de genul acesta. Sunt și oameni care, dacă sunt tari și puternici, pot să treacă prin experiența asta foarte ușor. Dacă au și norocul să ajungă
“Am dat o rețetă de lasagna în timpul operației pe creier” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20197_a_21522]
-
obicei, suntem și proaste. - Ahh... - Da, știu, îmi pare rău că ți-am dat vestea asta, dar trebuia s-o afli la un moment dat. Iar acum, dacă nu te superi, te-aș ruga să mă lași singură, ca să-mi plâng nefericirea de a fi Rățușca cea Urâtă și Proastă Făcută Grămadă. - Dar... - Nici un “dar”. Ieși, te rog, lasă-mă, că am treabă și poate mă reții... - Păi, și ce-o să faci? - O să mă încui în casă, să nu mă vadă
Zilele alea în care ești Rățușca cea Urâtă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20221_a_21546]