5,484 matches
-
pe care ea ni le aducea... și totuși cum fugeam de ea. Fugeam de ea ca și cum ar fi fost un dușman... și ea rămânea în urma noastră țipând de durere, cu părul negru răvășit și cearcăne mari în jurul ochilor de atâta plâns și suferință... Pentru că am fost un copil sensibil, toate aceste trăiri au pus amprente pe sufletul meu în decursul anilor M-am trezit în adolescență neputincioasă de a mă integra în societate. Nu aveam aproape deloc încredere în mine. Adeseori
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356662_a_357991]
-
i-a învățat cântecul: Când termină preotul, voi începeți toți trei și cântați: Ține, Doamne, veacul bun / Că pleacă mama pe drum / Ca noaptea să n-o apuce / Că nu știe und' se duce .Toți oamenii din sat izbucniseră în plâns. Mitică era mic, dar i-au povestit sătenii. „Paul(Getty), tu dorești să conduci o lume întreagă și nu te poți conduce pe tine?” Toată viața, Dumitru Sinu a știut să adune și să selecteze informațiile, să le stocheze în
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... ( CAP. XXVI, PARTEA A II-A) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356628_a_357957]
-
de întrebări care nici nu aveau legătură cu scopul principal al interogatoriului propriu zis, sărind de la un moment la altul, aparent fără nicio legătură. Nemulțumită, Silvia nu a mai putut respecta promisiunea de a nu interveni și a izbucnit în plâns. L a privit pe procuror cu dușmănie, și a șters lacrimile cu podul palmei, într un gest reflex, și s a repezit cu gura la el, aproape țipând: - Dar dumneata nu ai pic de milă, dom'le! Nu vezi că
CHEMAREA DESTINULUI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356705_a_358034]
-
i a mângâiat mâna nebandajată cu blândețe. Procurorul și a luat geanta de pe patul de alături, ofițerul de poliție le a salutat pe femei cu o ușoară înclinare a capului și, amândoi, s au îndreptat cu mare grabă spre ușă. Plânsul și vorbele pline de năduf ale Silviei au izbucnit brusc în tot salonul, făcându i să se oprească înainte de a apăsa clanța. Au rămas lângă ușă și au privit o contrariați. Ea se adresa procurorului cu vădită durere în voce
CHEMAREA DESTINULUI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356705_a_358034]
-
descoperi oricând o cale de împăcare, un făgaș pe care iubirea să dăinuie fără întrerupere. Poetul ne propune mai multe posibilități, printre care și această manifestare pe care, presupun, a încercat-o chiar el: „Ascuns în taina sacră-a unui plâns Încerc tristețea gândului s-alung, De câte ori cuvintele n-ajung, O lacrimă e singurul răspuns.” (De câte ori cuvintele n-ajung) Din nefericire, există o altă cauză pe care nu o putem elimina. Este peste puterile noastre. Este mai presus de noi. Poetul
ÎN NUMELE IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355025_a_356354]
-
la opt, lucrez 16 ore pe zi, cred că n-am să rezist! La prânz am refuzat mâncarea, sarmale cu orez în foi de viță, acum se întreabă de ce n-am mâncat. Dacă tot n-am mâncat, m-a podidit plânsul de voi, trebuia să fac și eu ceva! [ ... E prea multă durere în suflete și prea puțină piatră să se poată ridica un mausoleu al pribegiei românești. Am cutreierat Iugoslavia, Bulgaria, Turcia, toate aceste popoare au ceva ce noi nu
MARIN TRAŞCĂ – „EL DESCONOCIDO” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355110_a_356439]
-
prea jos, căzut pe munte Cu pletele în vînt și-un pic cărunte Cernind un sunet fin căzut de sus De mult prea sus îndeajuns Din cerul cel de nepătruns De jos în sus, de sus în sus Precum un plîns Se-astern apoi fructele coapte E noapte-n plină zi de șoapte În licărirea unei stele Mi-e dor acum de doruri Și dorurile-s grele Și cade draperia peste noapte Mi-e dor de pere dulci zemoase coapte Și
POEME de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355180_a_356509]
-
să știu de ele. Peste un an sunt majoră, deci nu am nevoie să mă crească nimeni. Eu o plâng pe mama în fiecare zi și mă deranjează grozav vocile străine în încăperile acestea, care respiră și azi urmele ei ... plânsul care o gâtuia, a împiedicat-o să mai discute cu tatăl. S-a închis în camera ei și a început să citească, uitându-se de fapt, în depărtare deasupra literelor. Cum să iasă din această situație? Nu știa. Nu avea
FUGA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355205_a_356534]
-
râd odată cu urâtul, plâng la unison cu îngerul. din toate, iese un relief ciudat al absurdului. la finele cărții, geografia lasă erata prea lungă. e lista lungilor bâlbâieli între a iubi și acceptarea prelungirilor nefirești ale meciului dintre râs și plâns. se împlinește relieful cuvintelor. îmi sunt desenate stările. nu le accept. sunt linia de demarcație între a fi și a mă ascunde de mine însămi. joc fără să cunosc jocul... rummy... pe masa de biliard a manipulării până la saturație. Referință
JOC DE RUMMY de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355240_a_356569]
-
Carpați, Bărăgan și de mare.../ De toate mi-e dor, de-adevăr și dreptate,// De frați prigoniți peste tot de destin,/ De-oleacă de bine, de frunți luminate,/ Mi-e dor de Coșbuc și mi-e dor de Emin.// Azi, plânsul mă doare, toți ducem povară/ Când muți, împietriți, asistăm la declin/ Doamne, mi-e dor de o altfel de țară/ Și în dar îi aduc azi un ram de măslin!” -------------------------------------- Georgeta Minodora Resteman este născută pe 24 august 1960 „în
ANOTIMPURILE RĂTĂCITE ALE GEORGETEI RESTEMAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355236_a_356565]
-
cu soare, cînd una dintre fetele mele, care împlinise deja unsprezece ani, a venit acasă de la scoala, mi-a zis că, în viitor, o să mor, pentru că sînt bătrîn... și a început să plîngă! Nu o să uit niciodată deznădejdea durereroasa din plînsul ei amar. VIAȚA MERGE ÎNAINTE Viața merge înainte Dinainte de-a fi viața Vag incremenita-n ritmul Prăbușit și el în ceață Și ce ruguri ard în zare Cu sclipiri de dimineață Semn că viața este, încă, Răstignita fiind în
INTR-O ZI CU SOARE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355555_a_356884]
-
-mi ești junețe, Unde, idealuri? Azi îmi dau binețe Buruieni pe dealuri Îmi rămâne însă Șansa, cea de-a doua Toată darea strânsă S-a topit ca roua Plângi? Poate te bucuri Cine le împarte Din puține lucruri, Tuturora parte? Plâns ori satisfacții Zilnic efemerul Se coboară-n fracții Diluând misterul Dintre câte poate Lecui izvorul, Martor sunt a toate Eu, neștiutorul! Referință Bibliografică: Eu, neștiutorul / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 280, Anul I, 07 octombrie 2011. Drepturi
EU, NEŞTIUTORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355571_a_356900]
-
ultimul sărut pe care l-am așternut pe chipul tău, a fost sărutul promițător al iubirii veșnice ... Și mai știam că locul unei văduve, de aici înainte, este lângă Dumnezeu! Copiii mă priveau și nu știu dacă-mi mai suportau plânsul. NOTA AUTOAREI: Adresele la care pot fi comandate ultimele cărți apărute apărute în SUA : „Scrisori de departe”: https://www.createspace.com/3456668 „Articole, Eseuri”: https://www.createspace.com/3479381 „Preaplinul Tăcerilor”: https://www.createspace.com/3513737 „Poemele iubirii”: https://www
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]
-
-nțelegi, bucuria de-a plânge e cea mai curată, lasă-mi lacrimile toate întregi și pe cele neplânse de altădată... În palmele Tale, cu fața spre stea, câte rugăciuni nu ți-am zis în vremea aceea din cumpăna grea, când plânsul gorunilor era interzis și numele Tău, cel șters din tipare de numele patriei alături mereu, lasă-mi bucuria să curgă izvoare și stâmpără-i setea poemului meu! Bucuria de-a plânge e cea mai frumoasă dintre toate durerile de pe pământ
BUCURIA DE-A PLÂNGE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355618_a_356947]
-
rămân Om... cu sufletul suspendat între a privi prin mine lumea, sau visul în care ești prizonier, al visului, alunecând peste apele lui, fără putință de a ieși, decât dacă un val al visului, te aruncă pe un mal al plânsului. Nu sunt îmblânzitor de fiare sunt fiara îmblânzita de un vis. Referință Bibliografica: Nu sunt îmblânzitor de fiare / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 278, Anul I, 05 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Petru Jipa : Toate
NU SUNT IMBLANZITOR DE FIARE de PETRU JIPA în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355634_a_356963]
-
fi reușit să miște un picior. Nu și ridica privirea îngrozită din podea. Cu un braț încerca să și ascundă sânii, cu palma și cotul, în timp ce pe celălalt îl apăsa în neștire între picioare. Strângea din dinți ca să și stăpânească plânsul. Observase că lui îi făcea plăcere s o audă văicărindu se, țipând ori plângând. Oricum, nu mai avea vlagă să țipe. Se simțea secătuită de putere. Singura fărâmă de voință era tăcerea. Nici să gândească nu mai putea. Tremura într
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
găsit, unde am putut, ca să-mi țin familia. Am stat departe de Biserică, de Dumnezeu și acuma uite că îmi vine rîndul... Și îmi pare rău. Dar asta nu mă mai ajută cu nimic. Și când ajunge aici îl înneacă plânsul, sughite și nu mai înțeleg ce-mi spune. - Și mai departe? - Plânge și se aolește. - Ia întreabă-l: dacă i-ar da Dumnezeu să mai trăiască o dată, ce-ar face? Afară de trupul acesta care e făcut din țărână și, la
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 14 de ION UNTARU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355636_a_356965]
-
câteva ori pe unde a nimerit și, într‑un târziu, a scos cureaua lată de la pantalonii ei și a amenințat‑o că o spânzură. Degeaba. Iuliana stătea inertă, cu gura încleștată și cu ochii închiși. Reușise să‑și potolească și plânsul și doar respirația grea, întreruptă de scâncete reținute, i se mai auzea. După ce a obosit ori nu a mai fost în stare să o posede, i‑a adus un lighean cu apă. Văzând‑o că tremură de frig, i‑a
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
pătura sub bărbie. Bărbatul, clăti �nân �du‑se ușor, a trecut în camera de alături și s‑a întors cu încă două pături și o pernă. Ea nu se mișcase din locul în care o lăsase. Își stăpânea cu greu plânsul și urletele ce‑i stăteau în capul pieptului, cu ochii țintă pe perete. Se întreba dacă este real ceea ce i se întâmplă ori este doar un coșmar. - Să‑ți dai pantalonii jos. Poate mai am poftă de tine până dimineață
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
sprijinindu- se de ușa șifonierului, se uită în jur. Observă seiful: ușa larg deschisă lăsa să se vadă pereții metalici. Seiful era absolut gol. Ochii i se umplură de lacrimi. - Nu se poate... Nu se poate..., bâigui, izbucnind într-un plâns sfâșietor. Apucă telefonul mobil, pregătindu-se să cheme poliția. O ultimă rămășiță de luciditate îl opri, totuși. Din seif dispăruseră banii, dar mai ales dosarele, dosarele sale, cele atât de importante. Medită la încâlcitele declarații... În fine, apare și poliția
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
preșcolarii au râs, au plâns, au descifrat mii de taine, căci le-a fost izvor de blândețe, înțelepciune și bunătate. Și-atâtea emoții a strâns în sufletul său, încât uneori nici chiar ea nu le poate rememora. Sunt emoțiile micuților, plânsul copilului ce nu voia să se desprindă de mamă când intra în grădiniță, jucăria preferată de care nu se dezlipea fetița când ajungea în clasă și multe alte asemenea momente ce-au lăsat urme frumoase într-un suflet nobil cum
ELENA MARIANA NĂSTASE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346106_a_347435]
-
zăpada Și auzul mi se umple De o hărmălaie sfântă, În târnațul plin de viață Îngerii din ceruri cântă Un colind pe care nimeni N-a putut să mi-l înfrângă, Și copilul dintre gânduri A-nceput încet să plângă; Plânsul lui de-atunci îmi umple Sufletul de-o dulce pace, Dar la geam lumina-i stinsă, Și în sobă focul tace. Nu-i nimic, îl vom aprinde, Ca pe-un obicei străbun Așteptând ca altădată Să ne vină Moș Crăciun
COLIND... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346126_a_347455]
-
Pașii pașii Desculț desculț Șoaptele petalelor Răsuflarea ta Râul care-și cere marea Adâncul adâncul Instanțele sublimului Dăruirea un tot Pașii pașii Începutul unui alb Pacea pacea Nudul privirilor îngemănându-se cu Cerul Îngerii îngerii Atingerile precum o rugăciune Împăcarea Plânsul durerii Purificarea Scâncetul pruncului Chintesența Sângele din care ne-am rupt Sărbătoare Viața viața Pașii pașii Desculț desculț Iertarea iertare Pacea pacea Rugul ființei de lut - Până la urmă totul se rezumă la cum ai trăit nu la cât. --------------------------------------------------------------- AMĂRIE, Luminița
VERSURI DE SINGURĂTATE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346094_a_347423]
-
Încet, calm, lin, vulcanic suflul tău face rochia mea să zboare pe aripile fluturelui albastru ce-mi păzea pântecul (puntea de ceară) Iubitul meu făcut din ruga unei sfinte la picioarele lui Dumnezeu, ești frumos că o duminică îmbrăcată în plânsul unui prunc (cast și pribeag) Începe-mă din colțul în care Dumnezeu și-a făcut casă acolo te aștept (în inima cerului) Prinde-mă de brâu și în vâltoarea unei făclii ce arde în munții care ți se zbat în
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
Acasă > Orizont > Gânduri > MI-E TOAMNĂ... Autor: Nuța Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 243 din 31 august 2011 Toate Articolele Autorului În ultima vreme mă întristez foarte repede,am devenit mai "sensibilă la ...sensibilitati"si butonul de plâns îmi este parcă mai tot timpul activat. Stress ,multă muncă,prea multă căldură ,vești proaste...Când e să se adune ...se aduna.Isi dau întâlnire...și bineînțeles nimeni nu lipseste.De ce ar lipsi ...un drac nu vine niciodată singur. Un
MI-E TOAMNA... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356062_a_357391]