3,039 matches
-
ne comportăm ca niște europeni, cum ne pretindem. Cred că vă mai amintiți cum atunci, în ianuarie 2007, la intrarea în UE, ce mai chiot, ce mai hăulit, ce mai veselie, ce speranțe roz se desenau pe piciorul nostru de plai. Și dacă tot era sărbătoarea noastră a apărut și darul: Comisia Europeana „ne-a cinstit”, în perspectivă, cu o sumă uriașă am putea spune, de 19,2 miliarde de euro, eșalonată până în 2013, cu care să ne facem treburile, pentru
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
prejudecățile nu-și mai au rostul, că osanalele nepotrivite iau locul meritelor. Pentru el, 1944 este anul răsturnării valorilor literare și refacerii canonului literar. În locul lui Blaga, Arghezi sau Barbu, apare Mihai Beniuc: "o stea militantă, dinamică, un poet al plaiurilor ardelene, însuflețit de flacăra roșie a revoluției, ardent, intolerant, înlocuind adesea invectiva poetică cu strigătul pur de revoltă, urcând rapid în favoarea criticilor [...] în mijlocul unui roi de sateliți, la fel de felibri, de avântați, cântând munca, partidul și viitorul"69. Militantismul și avântul
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Ioan Mitrea, Rica Popescu și Alexandru Andronic învățătorul COSTACHE BURAGA și-a umplut desaga speranței și a luat la pas întreaga zonă a Dăneștilor, născocind prin cele mai ascunse și mai întortocheate văi. Așa a descoperit frumusețea trecutului acestor mirifice plaiuri, iubind profund și intens istoria cea care l-a ajutat să scoată din “huma uitării” o întreagă civilizație a vechilor locuitori din această zonă intens și permanent locuită. Deși iscusit în alte domenii, învățătorul COSTACHE BURAGA a căutat și a
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
lirica religioasă, poezia bucolică și panteistă, poezia chtoniană (elogiul energiilor germinative ale pământului); poezia de inspi rație mitică și de sensibilitate metafizică (cu puncte de tangență cu poezia expresionistă) - construirea viziunii poetice pe repere ale unui univers existențial rustic, bucolic (plai natal, natură umanizată/sacralizată, spațiu originar/spațiu matrice al românismului etc.) - idealizarea modelului uman rustic - țăranul, păstorul, homo religiosus, apostolul, rapsodul - tonalitatea afectivă dominantă: fiorul religios, de sensibilitate metafizică - prezența unor simboluri selectate din planul naturii și al reprezentărilor biblice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
criterii rigide. Să observăm însă că acestui om îi sunt adecvate atributele omului format într-un complex de influențe variate, printre care au fost prezente și acelea ale spațiului geografic ondulatoriu, de alienare a dealurilor și văilor a pădurilor cu plaiurile, care l-au făcut creatorul Mioriței, al cântecului de dor și al doinelor, așa cum le menționează Lucian Blaga 3. Credem, în ceea ce ne privește, că pentru definirea mentalității acestui prototip uman vom găsi resurse în informațiile pe care le putem
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
tare ca moartea. Legendele restaurează programat un trecut exemplar: "Acele țări care nu mai au legende / vor fi condamnate să moară de frig..." Întoarcere, pe de altă parte, la cuvinte simple, aurorale, la termeni vorbind de pâine și sare, de plai, de casă, cuvinte amintind de masa tăcerii (invocată de Brâncuși) ori de lumea lui Statu-Palmă-Barbă-Cot. O dată pătruns de toate acestea, de modele și de apriorisme de tot felul, rostirea poetului, progresiv mai densă, însumează milioane de voci; obișnuitului Eu liric
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un lucru esențial: adolescenții, tinerii în general, să nu fie doar beneficiari și consumatori ai bunurilor produse de alții, ci trebuie să muncească pentru a crea, ei înșiși, noi valori materiale și spirituale. POLITEȚEA ÎN DIALOG În peregrinările mele pe plaiuri moldave, m-am abătut deseori și pe la Cordărenii bunului meu coleg și prieten, poetul Mihai Munteanu. De fiecare dată m-au entuziasmat liniștea și tihna pe care i le oferă grădina mare, inundată de pomi, arbuști și fel de fel
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Scarlat Calimach, care au reorganizat sistemul legislativ. Secole de-a rândul, din Evul Mediu prelungit până în adâncul Epocii moderne de domniile fanariote, Anatolia, dominată de Bizanț (devenit Stambul, sub otomani) a fost principala platformă de unde s-a dirijat progresul spre plaiurile mioritice. Zona micro asiatică a avut o înrâurire directă atât în epoca sa ortodoxă, cât și în cea islamică, asupra destinului Dobrogei, unde se afla punctul vital pentru existența țărilor române (Gurile Dunării). Pe malurile Bosforului se intersectau influențe diverse
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
pur egoist de a impune un sistem care să administreze principatele în propriul interes... Adică, pentru folosirea pământurilor noastre ca platformă pentru a-și continua asaltul asupra redutei turcești. Cucerirea Bosforului era instinctul care-i dicta orice acțiune dispusă în raport cu plaiurile mioritice. Totuși, influența rusă a fost o realitate care a presupus și avantaje mai mult sau mai puțin consistente. Avem în vedere compromiterea iremediabilă a dominației otomane asupra teritoriilor noastre. Din acel moment, obținerea independenței nu avea să devină decât
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Oricât am identifica fire care ne-au legat de ghemul civilizației europene, trebuie să acceptăm că o cortină grea și veche s-a lăsat în acest ungher de lume. Sub acoperirea ei, întunericul solitudinii a sporit din cauza particularităților geografice ale plaiului mioritic. Oglindirea în istorie a acestui spațiu a însemnat, într-o măsură importantă, imaginea izolării noastre în raport cu lumea din afară și chiar în înăuntrul propriilor ținuturi. În interiorul spațiului românesc, relieful a ridicat multiple bariere naturale. Cădeau la fiecare pas în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
confesionale complexe, care a manifestat nu doar tendințe centrifuge în raport cu Viena, ci și conflictuale între segmentele componente. Poate că eșecul cel mai răsunător a fost cel al rușilor, visul lui Petru cel Mare, de cucerire a Țarigradului, spulberându-se pe plaiurile mioritice. Elanului, pornit de la curtea imperială din Sankt Petersburg, spre Marea Mediterană, i se tăia suflul în țările române. Pietroiul rus, în rostogolirea sa spre Balcani, părea de nestăvilit, strivind sub greutatea lui orice fir de iarbă. Gâfâind, imperiul rus nu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a înainta spre stepele ponto caspice (s-a dirijat pe traseul Constantinopol, Constanța, Cetatea Albă, mai târziu, Odesa). Iar, în cele din urmă, luăm în calcul axa sud vest, care pleca tot din regiunea Bosforului, se continua pe la sud de plaiurile românești pentru a ajunge în Europa Centrală (s-a derulat pe linia Constantinopol, Sofia, Belgrad, Budapesta, Viena). Să facem însă unele precizări necesare pentru a înțelege importanța și, totodată, complexitatea acestui sistem de axe strategice. În primul rând, cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de la epoca statelor națiuni la cea a civilizațiilor. Nu putem nega că noi, cei din România actuală, am dobândit în ultimii ani, o identitate europeană sau chiar euro atlantică. Crivățul rus, care a sulfat cu putere, în ultimele veacuri, peste plaiurile mioritice, ne-a împins sub adăpostul casei europene. Remarcabil este faptul că această identitate se impune la noi cu repeziciune față de alte nații care și-au asumat-o mai de demult (deși diferențele transpar mereu). Frecvent, ne raportăm cu această
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ajuns să se înfrunte în războaie ce au opus catolicii și protestanții (reformați / calviniști). De asemenea, apartenența religioasă a fost folosită drept criteriu discriminatoriu în Transilvania, ortodocșii și mozaicii având, în cele mai fericite domnii, statutul de tolerați 80. Totuși, plaiurile mioritice au fost ferite de spectrul uciderii omului de semenul său într-un război purtat în numele lui Dumnezeu. Comunități cu diverse origini au putut conviețui pașnic, asumându-și o identitate politică subsumată unei religii dominante. În nordul Moldovei, rutenii și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
carpatic, de unde, limpezindu-se, au curs mai departe spre apus. Zona caucaziano iraniană a continuat să reprezinte, atât în Antichitate, cât și în Evul Mediu, o sursă generatoare de râuri de populații care au inundat, mai mult sau mai puțin, plaiurile mioritice. Așa a fost cazul sarmaților și a numeroaselor ramuri care s-au desprins din trunchiul lor: iazygii, roxolanii, alanii, iașii (Hg G2, dar aflat într-un proces avansat de mixare, pot fi adăugate și componente specifice genotipurilor R1b și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și Italia. Dar spațiul românesc a fost atât un teritoriu unde omul s-a adăpostit în vremuri de restriște, cât unul dintre primele în care s-a stabilit în Europa. Nu putem face abstracție de faptul că, pe linie paternă, plaiurile noastre reprezintă locul de baștină a singurului haplogrup autohton. Totodată, se remarcă supraviețuirea în această regiune a unor genotipuri rare pe linie maternă care nu s-au difuzat prea mult în restul continentului (de pildă, Hg mt N). Și a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
punctul inițial din care s-a dirijat prima mare migrație în interiorul Eurasiei (Hg F). Din acest bloc imens s-a dislocat și ultimul fragment, de o mai mică mărime, care și-a pus amprenta genetică asupra continentului nostru, inclusiv pe plaiurile mioritice (romii, în special purtători ai Hg H). Rolul important ce revine subcontinentului indian se datorează poziționării sale geografice. Avem în minte imaginea unui pivot care susține întreaga Eurasie spre interiorul căreia dirijează multiple rute. India a fost prima regiune
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și s-a petrecut pe meleaguri cunoscute și dragi nouă. Apartenența la o arie civilizațională comună, din timpul societăților agricole, a făcut posibilă această interferență. De atunci nimic din influențele culturale ulterioare, aduse de năvălitorii care s-au năpustit spre plaiurile mioritice, nu au avut puterea de a altera substanța doinei. Din caiere, fire de lână au tors strămoșii noștri și strai frumos și-au țesut. Cu dibăcie, l-au ornat și brodat, gătindu-se de sărbătoare. Deși variat ca decorațiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
decât în Asia Centrală. Rolul determinant l-au jucat stabilitatea mult mai mare a așezărilor și îmbinarea mult mai eficientă a activităților pastorale cu cele comercial artizanale. Prin urmare, nu trebuie să ne mire prea tare că populațiile turce, rămase pe plaiurile mioritice, au fost nevoite să se adapteze la acest mod de viață superior. Așa cum s-a întâmplat frecvent pe parcursul istoriei, asimilarea nu a fost decât o consecință firească a necesității unei comunități de a se adapta la un sistem social
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
vânturată de războaie, iar picături de sânge roman nu au curs aproape deloc prin venele strămoșilor noștri. În Evul Mediu, urmând o filieră bisericească, s-a depus adstratul lingvistic medio bulgar. Asumarea credinței ortodoxe a adus după sine răspândirea, pe plaiurile noastre, a slavonei liturgice. Slujbele oficiate în slavonă nu aveau cum să nu prindă rădăcini la un popor credincios. Chiar dacă, la început, s-a înfiripat doar printre elitele clericale, scripturile citite în biserici aveau să împingă încet, dar sigur, slavona
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Ruso Vlahiei. Trebuie adăugat că mitropolia de la Suceava a înființat episcopii românești pe teritoriile din Ardeal și Maramureș aflate sub controlul Moldovei (așa cum a fost Episcopia Vadului). De asemenea, mitropoliților de la București li s-a conferit titlul de exarhi ai Plaiurilor, adică de reprezentanți ai Patriarhiei Constantinopolului în Transilvania. Influența celor două mitropolii s-a suprapus cu aproximație, în logica unor conexiuni geografice, peste divizarea lingvistică a Transilvaniei între graiul ardelenesc din nord, mai apropiat de cel moldovenesc, și graiul ardelenesc
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
va trece cămila prin urechile acului, decît va intra un bogat în împărăția cerurilor". De ce vă trebuie atît de mulți bani, d-le Soros? De ce atîta speculație? Sunteți unul dintre slujitorii zeului Ban. Cu ce ajută asta sufletului dvs.? Pe plaiuri mioritice, îl avem pe Dinu Patriciu. După Congresul liberalilor, ni se anunță pe toate canalele că "dl. Patriciu a dominat lucrările Congresului prin simpla sa prezență". Adică cum?, m-am întrebat. Păi asta nu s-a putut întîmpla decît pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Ion Cristoiu (cînd nu e la bibliotecă), Mihaela Rădulescu, CTP-ul, plus inevitabilul Emil Boc, ca valoare "în sine", vorba lui Immanuel Kant, săracul. În aceste condiții, nu ne putem ține bă-țoși (demnitatea și onoarea au dispărut de mult de pe plaiurile mioritice) și suntem obligați să dansăm după cum ne cîntă capitalul străin. Prin urmare, chiar comandă externă să fi fost, e mai bine să o acceptăm decît să o refuzăm. E singura noastră șansă de a menține cursul relativ stabil și
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
într-un peisaj de iarnă, cu ninsoare și promoroacă. În prima versiune a poeziei, cu titlul inițial Tristeță, iar mai tîrziu Melancolie, tînărul poet scria îndurerat despre ea: "Cu multele-i icoane stă lumea risipită Ninsoarea viorie acopere-amorțită Întinsele ei plaiuri... și ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine, pe cîmpul solitar. Și țintirimul doarme și crucile stau strîmbe O cucuvaie sură sună-n streine limbe .................................................................... Clopotnița plesnește, în stîlpi izbește toaca, Aripa unui demon sfîșie promoroaca ........................................................................ Și în convoi de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
toate acestea, poetul trăiește nostalgia Ipoteștiului și a iubitei pierdute. Ar fi vrut să revadă colibele de paie, cuiburile de vulturi, pomii în floare și lanul călătorind cu valuri de smarald, pe unde el se plimbase cu acea zînă a plaiurilor, care murise. "S-a stins. De aceea însă el ar vrea încă o dată Să vadă lunca verde, valea pierdută-n flori, Unde ades de brațu-i în noaptea înstelată Ședea pe stînca stearpă, spuindu-i ghicitori"81 ........................................................................... Ce s-a-ntîmplat de-atuncea eu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]