2,404 matches
-
apăruse un lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Ușor aplecat, încerca cu cealaltă mână, să meșterească ceva la clanță. Dar nu pentru vederenia asta cu șapcă urla romancierul de parcă burta i-ar fi luat foc și-l perpeleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
hârtopoasa, baboiul în crucelniță, trăznetul și mirătura, de-a supusăciunea la predător, mai făceam și șpănuiala, adormirea în dijmuială, iucsuceaua cea iubeață, lovirea la zamcă, împerciunarea cuiului de doăujdoi, se da de fanaragiul de-aprinde casa, ori de mânușarul fără plete, ba mai o făcea și pe hardughitul mâhnicios, pe lingăul prunculeanei, se-vârtoșa ca brăzdarul de răstoarnă secăriștea, iar spre zori, când dădeam și eu să pun geană de geană, îl prindea pupuiala pungăciei, în fine a fost ce-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
deviză a istoriei, în jocul ei parșiv cu noi, a fost și rămâne doar Replace all! Izbucni apoi în râs. O îndepărtă, privind-o nedumerit: - O rață sălbatecă. Speriată, săraca, n-ai văzut? Chicoti și ea. Își trecu mâinile prin plete, aranjându-le. - Ce chestie! M-am speriat. Credeam că chiar a venit peste noi sorbul ăla. Cât despre ăla din Baltă... S-au făcut și cântece cu el. Un fel de folclor, încă de dinainte. Am pomenit de Păstrămaț ăla. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
loc un lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Înainte de a-și pune geanta între picioare, o deschise și șopti ceva spre interiorul ei, cu gura aproape lipită de închizătoare. Buzele vineții abia i se întredeschideau, când vorbea. Privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
barcazului se strecură printre cei de la rame un ins slab, înalt, într-un un fel de redingotă și cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde deschisă larg. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau ca semnalizatoarele cu halogen. Pe cap avea o tichie tricotată, prăzulie. Un bătrânel, cocârjat, cu o bărbuță colilie, stângând la piept o servietă din vinilin verde, se ghemui la picioarele lui. Râdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
miros înțepător. Se concentră asupra acestor imagini și simți cum capătă un sens. Era ceea ce căuta. Dar din această formă aburul nu putea percepe mare lucru, așa că se transformă într-un soi de umanoid cețos: câteva curbe domoale îi desenară plete imponderale, pierdute în semiobscuritatea camerei, și în aer se schițară accentele diafane ale unui trup. Buzele se conturau mereu, ca și cum pielea îi ardea și i se recompunea fără oprire. Avea brațe căptușite cu vene mari, care se umflau și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și de calmă, nu-i oferea prea multe indicii. Dar, chiar atunci, se auzi o voce din sală: —Violet! De când nu te-am mai văzut! Violet se roti pe un călcâi, răsucindu-și gâtul cu puțin mai mult avânt pentru ca pletele sale lungi să se arcuiască și apoi să se reașeze într-o perdea bogată. —Exerciții pentru o reclamă la șampon, le spuse lui Hugo și lui Sally. —Philip? spuse ea, uitându-se cu atenție spre sală. Dumnezeule, sunt ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și mă introduce în lumea pe care o cheamă din trecut în emoția clipei prezente. Și tot ca de fiecare dată eu o așteptam cu sufletul la gură. ”Un adolescent frumos, cu ochii visători și verzi ca de smarald, cu pletele până la umeri, pășea gânditor în urma unui convoi de tineri entuziaști, care vorbeau cu înflăcărare despre spectacolele de teatru, pe care le-au susținut în unele localități din Transilvania. După ce au străbătut mai multe sate și orașe, au ajuns în nord-vestul
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
n-a avut nici o ezitare să-și asume responsabilitatea. Câți bărbați ar fi făcut la fel? Și mai era și devotamentul lui ideologic. Alice îl iubea pentru grija lui, pentru energia, pentru credința lui, pentru felul în care își arunca pletele pe spate și pentru felul în care îi ardeau ochii. Toate astea îi aprinseseră un idealism adormit, despre care Alice nici nu avusese habar că exista în interiorul ei. Viața cu Jake - și cu copilul, desigur - avea să aibă o valoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lor locuiau pe domenii rurale, înconjurate de parcuri. Nicăieri nu vedeai nici un zgârie-nori și nici un cablu întins pe deasupra capului. Familia din Harpers & Queen stătea în fața unui vast conac, vopsit crem. Pe acest fond, membrii familiei, îmbrăcați în alb și cu plete de un blond strălucitor, abia dacă se mai vedeau. — Viața la țară! declara entuziasmat tatăl, lordul Fairbourne, care era cel mai arătos aristocrat din câți văzuse Amanda de când se știa. Soția lui, a observat acră Amanda, era probabil pe locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și alungiți către Alice, uitându-se la ea cu cea mai imploratoare și înduioșătoare dintre priviri. —Of, fir-ar al dracului, Al! Îmi pare rău. Te rog. N-am făcut-o decât pentru că, nu știu... Și-a răvășit, din nou, pletele, părând realmente disperat. Pentru că, probabil, îmi pasă prea mult. Haide, Al! Nu e cea mai gravă chestie din lume. Mai dă-mi o șansă. De dragul Rosei, dacă nu din alt motiv. Alice s-a încruntat. Argumentul cu Rosa era unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și mai mult. Simți cum îi explodează capul, câteva fracțiuni de secundă îi trecură picioarele cu unghiile vopsite în roșu ale Luciei, apoi se prăbuși la pământ și în el însuși. Detectivul deveni doar o amintire, iar un adolescent cu plete, îmbrăcat în haine jerpelite și încălțat în bocanci, începu să-l cotrobăie prin buzunare. Scoase portofelul, în deschise rapid, extrase câteva bancnote, apoi îl scăpă dintre degete. Din fotografia lipită pe legitimație, Detectivul zâmbea, iar razele lunii făceau ca insigna
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
rămâneai cel puțin o clipă intimidat. Unde era, acum, acea Vasilică, din primele timpuri ale iubiii lor?!... se întrebă bătrânul octogenar. Încerca, acum, când iubirea lui devenise o așa ascuțită suferință, să regăsească în amintire silueta de fată zăpăcită, cu pletele fluturând în vând... Să fixeze în detalii, din primele amănunte apariția acelei tinere, pe care, el abia acum o cunoștea cu adevărat. Pe pat, cu ochii închiși, bătrânul Iorgu simți în ureche răsuflarea ei, ca un răsuflet al pământului... ”- Băiatu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Început, precum relația cu un bărbat care ți-a arătat ce e iubirea și apoi te-a Înșelat. Poezia a devenit deodată un Înger vagabond care cutreieră lumea cu chitara pe umăr și cu un pistol În buzunar. Cântă frumos, pletele Îi flutură În vânt, dar noaptea trebuie să fii pe fază. Există un pistol și nu știi cine va apăsa primul pe trăgaci. În chimie există o procedură numită electroforeză, care permite separarea ADN-ului, a ArN-ului și a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
început, precum relația cu un bărbat care ți-a arătat ce e iubirea și apoi te-a înșelat. Poezia a devenit deodată un înger vagabond care cutreieră lumea cu chitara pe umăr și cu un pistol în buzunar. Cântă frumos, pletele îi flutură în vânt, dar noaptea trebuie să fii pe fază. Există un pistol și nu știi cine va apăsa primul pe trăgaci. În chimie există o procedură numită electroforeză, care permite separarea ADN-ului, a ArN-ului și a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Ce să mai lungim vorba. Du-te-n casă, că ți-e frig. Stai. Mai dă-mi un pupic. Na-l! Poate că ăsta va fi și ultimul. Ptiu, drace! Mierla se roti pe tălpile săndăluțelor, Își așeză, din mers, pletele blonde, frumoase, și intră În casă. Roșcuț o privi cu mult drag, din urmă, apoi, se pierdu În Întunericul care cădea, cu o viteză, suspectă, parcă. În dimineața următoare, luă căruța tătânesu, cu frumoșii cai suri, Își puse alături coasa
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
trăiau, În felul lor, amestecați, ignorînd uneori legea, o parte a tinereții; mai toți Își dezamăgeau părinții, doar cuplurile deocheate și ele cîndva Își admirau odraslele ce bîntuiau, ca niște năluci, orașul. Sub căști nu se vedeau capetele rase, doar pletele unora, fîlfîind pe umeri. Thomas fusese cînd ras pe țeastă, cînd lățos, cu barbă sau fără; cînd se retrăsese, banda Îi organizase o Înmormîntare; se Întristase mult atunci, dar Începuse să simtă o oboseală; din pricina prea multului citit, Îi spuse
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
prima tîrfă Întîlnită În drum - erau, venite din Est, o mulțime, acum să fi fost el Thomas cel din prima tinerețe! Urca spre patruzeci de ani, arăta ca la treizeci și cinci, mai puțin, după unii; dacă și-ar fi lasat iar pletele de odinioară, ar fi fost, negreșit, socotit un play-boy, nițel Întîrziat, pornit să vînture lumea. Și cîte o zi Întreagă alerga astfel; făcea pauze mai mult pentru răcirea motorului; și fierul și carnea s ar fi putut topi; o creștere
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mai este cale de întoarcere, întinse pur și simplu brațele în întâmpinarea bărbatului care o privea cu plăcere și îngăduință: - Iartă-mă, m-am comportat ca o puștoaică... dar... nu credeam că ... Eugen îi strânse ușor palmele fierbinți, îi mângâie pletele răvășite de alergare, apoi, neputând ori nedorind să se opună impulsului interior, o strânse la piept ca și când ar fi dorit să o protejeze de ceva. - Întotdeauna mi-a plăcut să mă plimb prin acest parc..., continuă Iuliana, imediat ce își reluară
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
interiorul chioșcului, în jurul unei mese de tablă vopsită. Felix sosi în sfârșit și el și depuse lucrurile pe masă. Otilia își ridicase sus picioarele subțiri și goale, vârâte de-a dreptul în pantofi, îmbrățișîndu-le cu brațele, și-și scutura râzând pletele, care-i căzuse pe ochi. După ce Felix se așeză pe bancă, Otilia desfăcu o cutie lată din care scoase niște bastoane lungi de ciocolată. Întinse unul tânărului, dar când acesta vru să-l ia cu mâna, ea-l trase înapoi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Otiliei să fluture, deși era ținută bine cu mâna. Otilia și-o scoase în cele din urmă de pe cap și, trecând un braț pe sub brațul lui Pascalopol, rămase cu capul gol, aspirând cu nările desfăcute mirosul câmpului. Vântul îi arunca pletele, ținute într-un pieptene lat, peste urechi, masculinizîndu-i fața. Câmpia era așa de plată și de întinsă, încît nu i se zărea nici o margine. Fâșii enorme de pământ, care fusese lanuri de grâu, erau acum numai niște întinse miriști G.
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
după îndelungi tactici, cu ea se câștiga dintr-o dată. Asta dezorienta pe Felix. Otilia îl lua de braț, Otilia îl mângâia matern cu degetele-i subțiri, Otilia-i vâra mâna făcută pieptene prin părul mare, zicîndu-i: "Trebuie să-ți mai tai pletele, parcă ești Samson". Copleșit de aceste voluptăți, Felix nu era însă mulțumit, fiindcă nu era sigur că sunt un semn de dragoste. Odată voi să răspundă acestor familiarități, să iasă din starea de protejat, și la un mic serviciu al
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
din care a zburat un canar. În sofa se mai zărea cuibul făcut de trupul Otiliei, și în aer plutea adierea ei. Pe masă, Felix găsi un pieptene arcuit, pe care Otilia și-l punea în creștetul capului ca să alunge pletele peste urechi. Îl luă în mâini și îl răsuci, simțind în nări parfumul părului Otiliei. Așadar, Otilia nu-i lăsase nimic. De acum încolo avea să stea singur, exilat pe acest vast coridor, într-o curte mereu adormită, întîlnindu-se o dată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dintre urechi. Pe fotoliul din față, înfășat într-o husă păr de cămilă, se ghemui Fisente, nepotul preferat al lui Sucu Marcel, un lungan arătos și viclean de-și trăgea chiar și singur clapa, dacă nu avea cui, mustăcind sub pletele lungi, blonde și mutra de fecioară, de se gheruiau puștoaicele după el. Nu puteai să-l scapi din ochi pe Fisente, că, în timpul în care tu ți-ai fi aprins o țigară, el dădea deja foc la o treime din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îi spune mama cu un regret neștiut, arătându-i clar că îl iubesc toți ai casei. - Lasă, o văd după-amiază! - Ti-am pus niște bani să te tunzi; știi că lui taică-tău nu-i place să te vadă cu plete. Unde ai fost astă noapte până la ora patru? Știi că nu pot dormi până nu ești acasă, măcar aici să te văd odihnit. În București cine știe pe unde dormi, ce mănânci, nu vezi cât de slab ești. Acum mă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]